(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Pentru a se desprinde de egoism, omul este obligat să cunoască josnicia dorinţelor sale, a intereselor sale, a plăcerilor pe care speră să le dobândească. Omul trebuie să simtă imensitatea eforturilor pe care este gata să le depună în goana după plăcere, şi cât de supuse îi sunt gândurile care se învârtesc în jurul unui singur lucru – propriul interes! Atunci când va recunoaşte faptul că propria satisfacţie îi este mai importantă decât Creatorul, atunci va apare sentimentul de dispreţ, de auto desconsiderare; el recunoaşte faptul că fără vreo răsplată, nu este în stare deloc să acţioneze în vreun fel, şi nici măcar să proiecteze vreo activitate.
Tot despre „Cunoaşterea Răului”…
Creatorul se bucură atunci când îi produce plăcere omului. Dacă omul se bucură să-I ofere Creatorului ocazia de a-l încânta, iată, se creează o identitate de dorinţe şi de calităţi a amândurora – „echivalenţa de formă”, sau Hiştavut haŢura. Amândoi sunt fericiţi prin dăruire. Creatorul produce plăcerile, iar omul crează condiţiile pentru a le accepta. Fiecare se gândeşte la celălalt, acesta este motivul acţionării lor. Însă, datorită faptului că omul a fost creat egoist, el nu este în stare să se gândească la ceilalţi ci numai la el însuşi. Poate să dăruiască numai dacă acest lucru îi aduce profit. Omul este la fel de departe de Creator cum este Răsăritul de Apus.
Distanţarea aceasta totală a omului faţă de Creator, izvorul tuturor delectărilor, este rezultatul egoismului şi este originea a absolut tuturor suferinţelor. Recunoaşterea acestui fapt se numeşte HaKarat haRah. Pentru a renunţa la egoism din dispreţ faţă de acesta, omul trebuie să se convingă, dincolo de orice îndoială, că egoismul este originea Răului, duşmanul numarul unu, care-i stă în cale spre dobândirea perfecţiunii, a plăcerilor şi a eternităţii.
De aceea omul trebuie să-şi îndrepte toate eforturile spre a se rupe de egoism, spre a se apropia de Creator, şi a se identifica cu El prin calităţile sale. Toate acestea, pentru a se bucura de altruism în aceeaşi măsură în care acum se satisface prin egoism. Dacă omul, cu ajutorul Forţei Superioare, începe să se delecteze la nesfârşit prin faptele altruiste, a ajuns la gradul de Noten al Menat Latet – “a dărui de dragul de a dărui” – fără nici o recompensă (Maşpia al menat LehaŞpa’a).
Omul ce s-a înălţat spiritual, găseşte bucurie în orice faptă, oricât de mică, îndeplinită de dragul Creatorului. Dar după ce s-a înălţat la un astfel de grad spiritual, încât vrea să-I dăruiască şi el Creatorului, omul descoperă că, de fapt Creatorul vrea doar un singur lucru: anume ca el, omul, să primească plăcerile oferite de Creator. Această revelaţie îi permite să dorească delectările, după voia Creatorului. Astfel, omul dobândeşte gradul de Lekabel alMenat LehaŞpa’a adică acela de “a primi de dragul de a dărui”.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)