(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Egoismul, natura noastră din naştere, ne stăpâneşte în toate aspectele: de la cel hormonal, molecular, pană la sistemele complexe ale creierului uman, subconştientul şi în fine, dorinţele cele mai pure şi sublime, numite de noi, altruism. Omul nu este capabil să facă nimic împotriva egoismului său. Cel care doreşte să iasă de sub controlul egoului trebuie să acţioneze contra raţiunii şi a dorinţei trupului, pentru a continua să progreseze pe plan spiritual. Fără să aştepte răsplată. Aceasta este calea unică de a ieşi din cadrul acestei lumi, adică din lumea egoismului. Această metodă e definită alegoric prin cuvintele: ”e legat cu funii pană ce va zice: «vreau!»” Astfel, atunci când Creatorul îl va ajuta şi îl va înzestra pe om cu calităţile de altruist, trupul se va mulţumi cu asta şi va accepta să funcţioneze sub legile spiritualităţii; acest grad poartă numele de „Tşuva” (răspuns sau reîntoarcere).
Răsturnarea naturii egoiste într-una altruistă se petrece atunci cand dorinţa de a primi, sau egoismul, sau punctul cel negru, trece printr-un proces numit proces de „restrângere” – Ţimţum. În cursul acestui proces Lumina Creatorului dispare din ego, şi îşi face apariţia rectificarea, denumită Masah (ecran). Cu ajutorul aşa numitului ecran, egoismul e schimbat în altruism.
Nu avem posibilitatea să cuprindem cu mintea cum se petrece acest miracol, decât trecând noi înşine prin acest proces! Până atunci, ni se va părea ireală posibilitatea schimbării legii de bază a naturii, conform căreia nu ne este dat să realizăm un lucru care nu stă în puterea voinţei noastre de a-l împlini. Însă iată că miracolul înfruntă legea şi deodată, are loc, chiar acolo unde nu a învins voinţa noastră. Şi s-ar părea că dintr-odată am avea puterea. După ce se petrece acest miracol, adică transformarea egoismului în altruism, omul descoperă că toate faptele sale răman precum au fost, şi că nici în noua stare nu are ce dărui Creatorului, care este perfect. El va înţelege că voinţa Creatorul, este în întregime aceea de a-i oferi omului perfecţiunea, echivalarea cu El.
Omul nu poate răspunde în aceeaşi măsură Creatorului în schimbul plăcerilor infinite de care este copleşit, dar găseşte singura cale de a-I dărui Creatorului, aceea de a primi plăcere, fiind conştient de originea ei şi cu condiţia de a-i produce Lui, Creatorului, plăcere, prin aceleaşi fapte ca şi înainte. Dar şi în acest fel, gândul, intenţia, nu aduce folos Creatorului în aceeaşi măsură ca şi omului.
Gândul, permite omului să aibă parte de plăceri infinite, fără sentimentul de vinovăţie şi ruşine. Acum când a ajuns să-L egaleze pe Creator, devenind altruist în locul egoistului, el se poate încânta cu plăceri spirituale, adică poate să primească adundenţa infinită (Ein Sof), aşa cum poate primi doar cineva care nu primeşte pentru propria plăcere. Aceasta este de fapt condiţia care permite încântarea infinită!!
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)