UNIREA CU CREATORUL
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Din ziua facerii lumii, omenirea este încercată de neîncetate suferinţe, a căror origine o constituie Creatorul Însuşi. Mulţi au încercat de-a lungul istoriei să se înalţe spiritual prin acceptarea unor mari lipsuri fizice, dureri şi greutăţi colosale, toate acestea pentru a cunoşte câtuşi de puţin ce înseamnă Divina Providenţă. Aceştia au căutat uniunea cu Emanatorul, şi au făcut totul spre a-L servi cu fidelitate. Atunci de ce nu li s-a dat nici un răspuns? Oare să-şi fi bătut joc Creatorul de suferinţele lor?.
Scopul Creaţiei: reunirea Omului cu Creatorul – nu le era destul de clară acestor oameni. Ei erau preocupaţi doar de propriile cerinţe. Însă în momentele de suferinţă cele mai teribile, de nesuportat, când se simţeau mai mult respinşi de Divinitate, le-a fost oferită, totuşi, perceperea Sublimului Adevăr, atât de dorit, care le-a pătruns inimile rănite. Atunci au reuşit să perceapă acea Unitate către care inimile lor tânjeau într-atât!
Abia atunci când Omul trece printr-un proces de metamorfoză în urma căruia devine echivalent Creatorului prin însuşirile sale, abia atunci devine el capabil să pătrundă înţelesul suferinţelor, care au făcut posibilă contopirea sa cu Creatorul. O dată cu realizarea faptului că însuşi Creatorul este acela care-l umple de plăceri infinite, perfecte, rănile i se vindecă şi, fiind copleşit de fericire infinită, viaţa lui capătă un nou sens. Numai cu condiţia ca omul să caute legătura cu Creatorul accentuându-i măreţia, el va putea evita suferinţele întâmpinate pe drum şi, dimpotrivă, va permite inimii să fie pătrunsă de această lumină, a uniunii cu Creatorul. Lumina supremă poate pătrunde numai în acea regiune a inimii care s-a eliberat total de goana după voluptăţi şi beneficiu egoist.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)