(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Şi încă ceva despre “Calea Cabalei” şi “Calea suferinţei”
Cele două căi, cea a suferinţei şi cea a Cabalei, se deosebesc prin hotărârea omului de a trece la calea Cabalei, care este mai uşoară şi mai rapidă. Omul care trece la această cale, compară în sinea sa suferinţele prin care a trecut deja, cu cele prin care ar trebui să mai treacă, dacă nu alege calea Cabalei. Socotind simplu, prin contemplarea viitorului, el decide să se salveze din viitoarele suferinţe. Dat fiind că a suferit destul, decizia sa este accelerată de suferinţele din trecut. Înţelepciunea este aceea de a examina cu mintea (Sehel) tot ceea ce se întâmplă, şi de a înţelege că originea răului, a tuturor necazurilor, este egoismul. În urma recunoaşterii acestui fapt, vom acţiona în mod corespunzător, alegând calea Cabalei. Paralel cu alegerea drumului propus de Cabala, vom renunţa la folosirea egoismului, pentru a evita suferinţa provocată de acesta.
Cel drept – HaMekubal, simte că tot universul a fost creat numai şi numai pentru el, având rolul de a-l servi, conducându-l spre scopul creaţiei.
Toate dorinţele, primite de Mekubal de la toată realitatea din jurul său, au rolul de a-l ajuta în avansarea sa, întrucât un Mekubal refuză imediat folosirea dorinţelor de a se încânta pe sine, în beneficiul propriu. Lucrurile din jurul său, văzute ca negative, reprezintă însuşirile încă nerectificate, proprii cabalistului. Aceste lucruri îi arată ce anume mai are de rectificat. Astfel toată lumea din jur este menită a-l purta pe om spre avansarea spirituală, demonstrându-i trăsăturile ce le are de rectificat.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)