(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
În timpul conferinţelor şi interviurilor sunt mereu întrebat cum am ajuns la Cabala? Dacă ar fi fost un lucru de prisos şi lipsit de importanţă, abstract, aş fi înţeles întrebarea. Cabala este, însă, înţelepciunea vieţii, şi ne este tuturor aproape, ea nu se aseamănă cu practica esoterică – care ar necesita explicaţia drumului care duce la ea. Totuşi găsesc de cuviinţă să răspund la o altă întrebare, oarecum deosebită: cum am găsit în Cabala răspunsurile la întrebările referitoare la mine şi la viaţa mea? Încă din copilărie m-am întrebat adesea care ar putea să fie scopul existenţei mele. Genul acesta de întrebări mă frământau fără încetare. Uneori reuşeam să le uit, fiind în goană după diversele plăceri, dar de obicei îmi începeam zilele cu aceeaşi întrebare care mă chinuia neîncetat. Nu o puteam uita, deşi eram ocupat cu scopuri nesemnificative. Ani de zile m-am consacrat studiului unei profesii interesante, căreia m-am dedicat timp îndelungat. Gândul de a pleca în Israel m-a preocupat şi el ani de zile.
Dar şi după sosirea în Ţară în 1974, obsesia în ce priveşte scopul vieţii mele nu m-a părăsit. Eram în permaneţă în căutarea unui scop pentru împlinirea căruia merită să trăieşti. Am încercat să-l găsesc în lumea afacerilor, în politică şi aşa mai departe. Am încercat să trăiesc asemenea tuturor, totuşi nu reuşeam să uit întrebarea interioară‚ ’’care este scopul pentru care înfăptuiesc toate acestea?” Sau: „ce rost are să fac toate acestea, oare numai spre a mă asemăna majorităţii?’’
După cateva evenimente care mi-au zguduit viaţa, atât sufleteşte cât şi din punct de vedere material, şi ajungând la concluzia că nu am unde să evadez din realitate, am hotărat în 1976 să încerc modul de viaţă religios. Credeam că această modalitate, cu valorile ei etice, îmi va da linişte sufletească şi împăcarea cu problemele existenţiale. Niciodată nu m-au atras studiile umaniste, inclusiv psihologia, literatura, ci credeam doar în ştiinţele exacte. În 1978 am dat de o reclamă privind studiul Cabalei. M-am înscris imediat la acest curs, am cumpărat manuale de studiu şi peste scurt timp eram cufundat până peste cap în Cabala. Am început să-mi sondez adâncul inimii şi să cercetez temeinic toate problemele. Pentru prima dată am simţit că mă aflu în locul potrivit, care mă atrăgea cu adevărat.
Am început să caut instructori autentici în toată ţara, încercându-i pe rând şi părăsindu-i unul după altul, nefiind destul de satisfăcut cu metoda de studiu care mi se părea prea abstractă. Găsind un tovarăş de studiu, am început să citim acasă toate cărţile de Cabala existente. Aşa am continuat în decursul următoarelor luni. Într-o lungă seară de iarnă, rece şi ploioasă, în anul 1980, i-am propus prietenului meu să ieşim în căutarea unui cerc de studiu cu un învăţător (Moreh). Mai fusesem înainte în Bney Brak pentru achiziţionarea unor cărţi de studiu.
În Bney Brak ne-a întampinat o vreme furtunoasă cu străzi pustii, ude de ploaie. Ne-am oprit la colţul srăzii Akiva şi am întrebat pe cineva „unde putem învăţa Cabala în împrejurime?”. Ca şi cum ne-ar fi aşteptat, persoana ne-a răspuns fără să fi părut a fi mirat, îndrumându-ne cu explicaţii exacte spre locul respectiv.
La sosire ne aştepta o clădire întunecată, iar înăuntru am găsit, într-o cameră mică şi lăturalnică, aşezaţi împrejurul unei mese lungi, vreo patru sau cinci bătrânei cu barbă albă. Ne-am prezentat, declarând că veneam din Rehovot şi doream să studiem Cabala. Persoana care conducea studiul, din capul mesei, ne-a invitat să luăm loc. Ei au continuat să citească din cartea „Zohar”, (Splendoare sau Radianţă), cu interpretarea lui Baal HaSulam – Rav Yehuda Aşlag. Vorbeau cu jumătate de gură, în parte în limba idiş, dar păreau a se înţelege bine între ei. În primul moment mi-a trecut prin minte gândul că pierdem timpul degeaba aici, dar tovarăşul meu nu a fost de acord să plecăm, pretinzând că ar fi nepoliticos. Studiul se întrerupse după cateva minute. Am lăsat numerele noastre de telefon şi ne-am luat rămas bun. A doua zi dânşii au luat contact cu noi şi astfel am sosit în aceeaşi seară la lecţia următoare, cu instructorul ales de Rav (Rav însemnând superior, principal), una dintre persoanele întâlnite în seara precedentă. Instructorul ne-a propus să începem studiul articolulului ’’Introducere în ştiinţa Cabalei’’, pe care încercasem să o studiem de câteva ori, aparţinând scrierilor lui Baal HaSulam – marele mekubal al secolului 20. („Stăpânul Scării”)
Ne-am aşezat în jurul mesei în sala goală din sinagogă. El a început să ne explice cele citite. De atunci, încerc mereu să-mi amintesc acel sentiment minunat de fericire, care m-a inundat dintr-odată, de a-mi fi găsit în sfârşit locul, după ataţia ani de căutare! După lecţie,ne-am înţeles să continuăm studiul. A doua zi am început să înregistrez lecţiile. Aflând că orele principale de studiu au loc la ora două dimineaţa, am început şi noi să venim la lecţiile nocturne. Eu eram cam obraznic, intram în discuţii adeseori, fapt care a ajuns la urechile Rav-ului principal, Rav Baruch Aşlag, care se interesa de noi îndeaproape. Astfel, mi-a transmis că va fi gata să studieze cu mine zilnic la ora şapte după rugăciune, din cartea Zohar. Lecţiile au fost întrerupte însă după cateva întâlniri, pentru că, spre ruşinea mea, eu nu înţelegeam nimic, după spusele lui Rav Baruch Aşlag, poreclit Rabaş,. Dar el a înţeles că nu eram încă pregătit, în ciuda ardorii mele.
Au trecut astfel cateva luni. Prin învăţătorul nostru, am fost întrebat dacă eram de acord să-l conduc pe Rav Baruch Aşlag la medicul său în Tel Aviv. Bine înţeles, am consimţit. Pe drum el a vorbit despre diverse subiecte, iar eu am încercat să-l descos despre Cabala. Mi-a spus că, deocamdată nu înţelegeam nimic, de aceea poate să-mi spună orice, însă cand voi progresa va fi mai precaut în cele ce-mi va comunica. Astfel am continuat ani de zile. Întrebările mele care doreau răspuns, erau întampinate cu întrebarea: ”ai găsit deja cui să i te adresezi?’’. El se referea la Creator. ’’Adresează-te Lui, strigă, pretinde, plânge-te Lui cât doreşti, îndreaptă-ţi spre El toate doleanţele!.’’
Tratamentele primite de Rabaş nu i-au folosit, şi în cele din urmă a fost nevoit să se interneze în spital pe o perioadă de o lună. Am rămas cu el tot timpul petrecut în spital, de la 4 dimineaţa, când săream peste gard şi mă furişam printre saloane ca să ajung la dânsul spre a studia. Aşa am continuat timp de o lună! De atunci, Rav Baruch Leib Halevi Aşlag, sau RABAŞ, fiul prim născut al lui Baal HaSulam, a devenit Rav-ul meu. După ce a ieşit din spital, am început împreună să facem lungi plimbări prin parc. Iar la întoarcere, scriam tot ceea ce auzisem, cu mare sârguinţă. Aceste plimbări, care durau 3-4 ore zilnic, au devenit de-a lungul anilor, rutină.
În timp de doi ani l-am rugat pe Rabaş să-mi permită să locuiesc în apropierea lui. Dar nu a fost de acord, explicându-mi că nu sosise momentul. De asemenea, faptul că veneam de departe, din Rehovot, reprezenta un efort care-mi aducea „folos” din punct de vedere spiritual. Mai tarziu, el îsuşi mi-a propus să mă mut, găsindu-mi chiar el locuinţă în Bney Brak.
Pe când locuiam în Rehovot şi cu permisunea lui Rabaş, am cercetat mai multe cercuri în care oamenii erau tentaţi de studiul Cabalei. I-am propus lui Rabaş să invit nişte studenţi care doreau să studieze cu el (Rabaş sau Rav Baruch) iar el, fără prea mare convingere, a acceptat. Astfel au început să frecventeze sinagoga noastră cateva zeci de studenţi care însufleţiră dintr-odată locul, pană atunci atât de liniştit şi izolat. Iar Rabaş radia de bucuria noilor veniţi, entuziasmaţi de a studia Cabala.
De obicei, ziua o începeam la ora trei dimineaţa, studiind în grupuri de cate şase studenţi, şi eu am înregistrat toate lecţiile. În decursul anilor am adunat peste o mie de discuri.
Începând cu anul 1987, Rabaş a hotărat să plecăm în Tveria o dată la 2 săptămani, ceea ce am făcut timp de 5 ani, cu scopul de a studia; astfel am avut ocazia să-mi dau seama ce uriaş, teribil de înalt era nivelul său spiritual şi nu aveam habar cum voi putea să evoluez până la gradul său.Acest om lucra până la epuizare pentru a duce la îndeplinire tot ceea ce hotărase, până la ultimul detaliu, până ce nu mai putea nici respira. În cele din urmă, a început să sufere din cauza unor probleme de respiraţie, însă nu a renunţat nici atunci la tot ce era în reponsabilitatea lui. Privind faptele lui eroice, eu mi-am pierdut treptat siguranţa de sine şi încrederea în succesul meu. Cu toate acestea, mi-am dat seama că astfel de forţe apar numai prin aprecierea valorii gigantice a scopului sublim, ele sunt dăruite din ceruri.
Plimbările noastre prin Meron şi Tveria vor rămane de neuitat, seri lungi de discuţii şi melodii, cântate de Rabaş. Orele astfel petrecute în proximitatea acestui mare om şi-au făcut efectul, mi-au îndreptat paşii în decursul a 12 ani. Rabaş obişnuia să-mi spună unele lucruri de neînţeles, explicînd că acestea sunt lucruri care trebuiau să „apară în lume”, spre a acţiona apoi de la sine.
Dat fiind că studiul Cabalei avusese loc în decursul secolelor doar în cercuri de studiu, i-am propus lui Rabaş să-i organizăm pe noii studenţi în grupuri de studiu. Pentru acest scop a început să scrie articole noi, săptămânal. Pană când ne-a părăsit, s-a adunat material pentru mai multe volume de articole, cu un conţinut excepţional, care, împreună cu discurile înregistrate de mine în cursul lecţiilor, constituie o interpretare completă a studiului Cabalei.
În ajunul Anului nou – „Roş Haşana” – Rabaş a fost internat în spital în urma unor dureri de inimă, şi asta după multe rugăminţi. Deşi medicii nu au diagnosticat nimic deosebit, Rabaş a decedat în zorii zilei, în data de ”hey betişrey taşnav„ – după calendarul evreiesc.
Pe lângă cărţile şi scrierile proprii Rabaş purta mereu asupra sa un jurnal de însemnări, care conţinea cele auzite de la tatăl său, uriaşul „mekubal” Yehuda Leib HaLevy Aşlag, autorul multor cărţi de studiu al Cabalei, interpretul renumit al cărţii Zohar în 21 de volume, ”Haperuş HaSulam”(Comentariul „Scara”) „Talmud Eser Sfirot”(Studiul celor 10 Sfirot), Explicaţii la scrierile lui ARI HaKadoş, în 6 volume, şi multe alte scrieri menite studiului Cabalei. Rabaş mi-a înmanat în seara aceea, în spital, caietul de însemnări ale celor auzite de la tatăl său, spunandu-mi: ”ia-l şi studiază-l”.A doua zi în zori, învăţătorul ne-a părăsit, lăsând în urmă studenţi fără un ghid în această lume.
În cursurile sale, Rabaş a exprimat de multe ori dorinţa sa, visul de a ne învăţa să ne adresăm, nu lui, ci Creatorului, Forţa Unică, sursa a tot ceea ce există, izvorul ajutorului pe care El abia aşteaptă să i se pretindă, ajutor în căutarea drumului spre eliberare din colivia lumii acesteia; ajutor pentru a găsi drumul spiritualităţii, a înălţării deasupra şi dincolo de această lume, pentru a ne găsi adevărata identitate şi adevăratul scop în viaţă. Acest gen de ajutor poate fi oferit doar de Creator. El este cel care creează în noi aceste aspiraţii, spre a le îndrepta spre el, oferindu-ne ajutorul pentru atingerea lor. În scrierile mele, am încercat să transmit cele aflate prin acel caiet, precum le-am auzit eu, care însă nu pot fi transmise exact, ci doar aşa cum sunt percepute în timpul lecturii. Fiece persoană va auzi şi va înţelege cele scrise într-un mod specific şi deosebit, în funcţie de caracteristicele sufletului său.
Aceste însemnări oglindesc simţămintele fiecărui suflet în mod unic, în urma contactului cu Lumina Superioară, fiecare suflet percepând cele scrise altfel. Informaţia spirituală este transmisă înţeleptului de la Divinitate fără cuvinte şi este recepţionată instantaneu în toate organele, simţurile şi mintea sa, fiind realizată pe loc în tot conţinutul ei. Un înţelept are posibilitatea de a comunica informaţia primită doar unui alt Mekubal, cel puţin de acelaşi grad cu el. Celor aflaţi înainte de bariera lumii spirituale, care nu au la dispoziţie instrumentele, numite în Cabala „vase” de percepţie spirituală, nu pot fi transmise informaţii de acest fel.
Cateodată mentorul ridică în mod artificial un anumit elev la nivelul său spiritual, cu ajutorul aşa zisului ecran, Masah; în acest caz elevul devine capabil să realizeze tabloul forţelor spirituale şi acţiunea lor.
Pentru a transmite informaţii unor persoane care nu au încă acces la spiritualitate, ne folosim de mijloacele obişnuite: scrisul, vorbirea, contactul, şi exemplul personal. Precum se ştie, din descrierea semnificaţiei literelor, este posibilă transmiterea conţinutului interior, spiritual, dincolo de cuprinsul cuvintelor. Totuşi, atâta timp cât lipseşte simţul potrivit percepţiei spirituale, a numelor şi a acţiunilor, cititul cuvintelor care le descriu se poate compara cu cititul meniului în loc de a mânca din farfurie porţia respectivă.
Dificultatea predării acestei ştiinţe constă în faptul că nu avem în lumea materială nimic similar lumii spirituale. Astfel, deşi în aparenţă mai înţelegem unele lucruri, peste puţin timp această înţelegere se evaporează, iar acest lucru se datorează faptului că noi percepem prin acea parte a conştiinţei, care ţine de spiritual, iar ea se reînnoieşte mereu, reînnoire provenită de la divinitate. De aceea consistenţa celor scrise îşi schimbă mereu valoarea, fiind când deosebit de valoroase, când neînsemnate, în funcţie de starea de spirit şi starea spirituală a cititorului în acea perioadă.
Să nu-ţi pierzi curajul cititorule dacă cele citite şi înţelese ieri, devin azi din nou de neînţeles. Să nu dai înapoi de la un text de neînţeles, ciudat, iraţional; Cabala nu este o ştiinţă teoretică şi analitică, ci ea se studiază pentru a vedea şi pentru a simţi. Vederea şi dobândirea individuală a Forţelor Spirituale, a Luminii şi a Treptelor sunt cele care vor da rezultatul urmărit, Cunoaşterea Absolutului !
Cât timp un om nu a atins în mod personal Lumina Superioară, percepţia obiectelor spirituale, el nu poate înţelege cum acţionează şi cum este construită Creaţia (HaBriya). Nu este nimic asemănător celor studiate, în lumea aceasta. Aceasta carte are scopul de a ghida primii paşi pe drumul spre perceperea, dobândirea Forţelor Spirituale. Progresând în acest studiu, este neapărat nevoie de ajutorul direct al unui ghid, învăţător, Moreh sau Rav. Se recomandă a nu se citi prin obişnuinţă, ci a asimila noi obiceiuri: de exemplu, după lectura unui pasaj, opriţi-vă şi reflectaţi asupra celor citite, prin amestecarea trăirilor personale, din viaţa personală.
E nevoie să reflectaţi îndelung, nu o dată, asupra celor citite, cu încăpăţânare, pentru a pătrunde în interiorul senzaţiilor Autorului. Citiţi încet, savurând gustul cuvintelor, şi repetaţi iar şi iar fraza respectivă. Această metodă te ajută să intri în subiectul şi lumile studiate, prin propriile simţuri, sau să trăieşti experienţe de lipsă a senzaţiilor, experienţă ce reprezintă etapa vitală, care precede dezvoltarea spirituală.
Cartea nu este destinată unei lecturi prin răsfoit, ci unei lecturi aprofundate, cu reacţii ale sentimentelor. Ea se referă la o singură temă: raportarea faţă de Creator, raportare descrisă în diversele sale aspecte, în diversele sale forme. Astfel încât fiecare cititor va putea regăsi printre rânduri forma specifică, potrivită lui în mod individual, cuvântul din care va putea iniţia progresul spre aprofundarea celor citite. Deşi dorinţele şi acţiunile egoismului sunt descrise în carte la persoana a treia, totuşi, atâta timp cât omul nu poate discerne între nivelul de simţire al conştiinţei şi acela al propriului egoism, omul îşi percepe aspiraţiile egoismului de parcă ar fi ale lui proprii.
Trebuie să reluăm lectura cărţii de mai multe ori, în diverse circumstanţe, în stări de spirit diferite. Astfel se dobândesc, la acelaşi text, reacţii şi o cunoaştere de sine mai profunde. A nu fi de acord cu textul are chiar o însemnătate pozitivă, ca şi acceptarea sa. Important este de a trăi cele citite. Senzaţia de dezacord are semnificaţia etapei precedente (Ahorayim) cunoaşterii (Panim).
Percepţia lentă a simţurilor, a situaţiilor descrise, dezvoltă simţurile, ”vasele” care sunt necesare pentru simţirea, perceperea forţelor spirituale. Înăuntrul acestor vase, mai apoi, Lumina Superioară va putea pătrunde; între timp ea se află în jurul nostru, fără ca noi să o percepem. Această carte nu este destinată studiului pe de rost – nu este nevoie de a o învăţa şi memora. Cititorul nu trebuie în nici un caz să se verifice şi să se examineze în ce priveşte datele. Dimpotrivă, este bine ca totul să fie uitat, iar reluarea lecturii să pară ca nouă.
În acest caz, înţelesul acestui lucru este că omul a umplut toate senzaţiile vechi, care s-au retras, făcând loc muncii: de a le reumple cu noi senzaţii, necunoscute pană acum. Procesul de dezvoltare a noilor organe de simţ, are loc fără întrerupere.
Acestea se acumulează în Domeniul Spiritualităţii şi a necunoscutului din suflet (Neşama). De aceea, important este ceea ce simte cititorul în timpul lecturii, şi nu după ce a citit. Simţurile au acţionat, şi ele se vor descoperi înlăuntrul „inimii” şi „minţii”, după nevoie, pentru a continua dezvoltarea sufletului – Neşama. Citiţi cu plăcere, nu vă grăbiţi să terminaţi lectura cărţii. Alegeţi pasajele care vă emoţionează în mod deosebit, focalizaţi-vă asupra lor – doar astfel va avea această carte putere să vă ajute şi să vă fie ghid la începutul căutării drumului nou, care conduce spre înălţarea voastră spirituală, individuală.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)