(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Din momentul în care omul reuşeşte, cu ajutorul Creatorului, să ajungă la o cât de mică proporţie a ”Credinţei deasupra raţiunii”, şi totodată să simtă în inimă amărăciunea prin persistenţa egoismului, el primeşte de Sus senzaţia şi dobândirea lumii spirituale. După aceasta, Creatorul îi relevă omului încă „un pic” din egoismul său. Această măsură adăugată din egoul său este foarte grosieră, şi este greu de înfruntat. De aceea, omului îi este revelat egoismul său în mod gradual, în aşa fel încât să nu se dea înapoi de la a înţelege dimensiunea uriaşă a acestui egoism pe care trebuie să-l prelucreze. Tot egoismul întregului univers pulsează înăuntrul lui, de la bun început, dar omul este confruntat cu el pas cu pas, potrivit cu forţele primite de la Creator, forţe care permit rectificarea. Prin urmare, înaintarea pe treptele spiritualităţii este realizată prin învingerea raţiunii, treaptă cu treaptă. Omul aflat în creştere spirituală, reuşeşte, prin învingerea orgoliului, să micşoreze importanţa logicii; se consideră ca fiind prost, fără înţelegere, se dăruie cu toată fiinţa şi acceptă cu modestie toate sfaturile înţelepţilor. Aceste instrucţiuni se află atât în cărţile de Cabala, cat şi în cele spuse de învăţătorul lui, înţeleptul, Mekubal.
Inteligenţa superioară, care se revarsă asupra lui este cu atât mai abundentă, cu cât s-a abandonat cu mai multă dăruire, renunţând la felul de a gândi dinainte, stereotipic, şi de fapt raţionând cât mai puţin. Astfel, deşi a renunţat la modul de gândire general acceptat, în loc să fie mai naiv, devine cel mai mare cunoscător!
Omul care nu a dobândit încă „mintea superioară”, încă nu şi-a schimbat felul de a raţiona bazat pe egoism şi nu se poate bucura de dulceaţa conţinută în modul altruist de a gândi, nu simte adevărul credinţei, dar el poate să atingă aceste realizări, adoptând concepţia „rectificată” a superiorului său; atenţia şi urmarea instrucţiunilor acestuia în totalitate, îl vor apropia de final. Aceasta este intenţia ştiinţei Cabala, care recomandă urmarea înţelepţilor. Este suficient un singur Mekubal într-adevăr, spre a conduce întreaga omenire spre Scopul Creaţiei, pe drumul Cabalei, în loc de drumul suferinţelor, printr-o cale uşoară şi plăcută. Însă, atunci când la conducerea poporului, ales spre a parcurge primul acest drum, se află persoane care nu cunosc programul universal şi nici Guvernarea Supremă, nu este de mirare dacă vom trece printr-o cale plină de dureri şi dezamăgiri fără sfârşit. Pe timp de război şi în vreme de tragedii, când nu se vede în zare nici o rază de lumină, apare dintr-odată cu mare claritate, Creatorul, cu sprijinul său indiscutabil.
Necazurile neîntrerupte par eterne, întrucât noi nu suntem conştienţi de comoara conţinută în ştiinţa Cabala care ne revelează totul despre legile universului şi despre modul în care trebuie să le folosim, corect! Fiecare creatură are loc în univers, cu toţii avem nevoie unii de alţii. De ce oare fiecare om este diferit, prin talente şi capacităţi deosebite? De ce nu s-au născut toţi oamenii genii, cu calităţi sufleteşti puternice, pline de sentimente, şi descoperitori de noi ştiinţe? De ce ni s-au împărţit din partea Creatorului talente şi dorinţe spirituale şi mentale atât de diferite?
Fiecare suflet are menirea sa individuală, pentru care s-a „rostogolit” în lumea aceasta. Nu trebuie deloc, aşadar, să ne ruşinăm de caracteristicile noastre înnăscute. Astfel ne-a creat Creatorul. Tot astfel nu trebuie să ne fie ruşine de gândurile noastre, pe care ni le trimite tot Creatorul.
Totuşi, Omul trebuie să-şi asume răspunderea pentru reacţiile lui la diferitele gânduri, negative. Dacă le primeşte aşa cum sunt, fără să li se împotrivească, atunci să-i fie, da, ruşine. Dacă vrea să le corecteze, el este răspunzător pentru modul în care le va corecta, răspunzător de acţiunile iniţiate de el pentru a le putea rectifica. Atâta aşteaptă Creatorul de la om, acest singur lucru – a căuta rectificarea, a se critica. Oare cum este posibil ca cineva slab la minte să fie capabil de a dobândi grade spirituale?
„I-am creat pe cei înţelepţi, şi i-am creat pe cei simpli, am aşezat pe înţelepţi în fiecare generaţie spre a-i rectifica pe cei simpli, să se contopească din toată inima cu cei care se înalţă, şi astfel vor putea şi ei să dobândească uniunea deplină cu Mine”.
Atunci, însă, este de întrebat, pentru ce este nevoie de toţi acei proşti în lume? Această întrebare rămane în aşteptare, necesitând explicaţie, pentru că după cum ni se pare, cei proşti reprezintă marea majoritate, în comparaţie cu numărul mic de înţelepţi din lume! Fiecare calitate spirituală are un reprezentant, un suflet. Cei cu însuşiri limitate sunt cei egoişti. Înţelepţii, care doresc înălţarea spirituală spre Creator, după dobândirea propriei rectificări individuale, trebuie să rectifice egoismul tuturor celorlalţi, prin preluarea asupra lor a ego-ului fiecăruia din tot restul omenirii, astfel rectificându-l şi drept urmare înălţându-se mai departe.
Fiecare creatură îşi are locul ei, fiecare are nevoie de ceilalţi. Un înţelept, pentru a-şi dezvolta ego-ul, trebuie să preia egoismul mic din fiecare om, din miliarde de suflete, pentru ca apoi să-l rectifice. Tot astfel, fiecare om poate dobândi sferele spirituale, cu condiţia să respecte în mod voluntar, conştient, îndrumările celor dotaţi, Mekubalim, realizând prin aceasta scopul Creaţiei, uniunea totală cu Creatorul.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)