SUFERINŢELE

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

Suferinţele prin care trec cei care studiază Ştiinţa Cabala

După atîtea nopţi de studiu şi muncă spirituală, după nenumărate încercări şi intenţii ţintite spre a percepe Creatorul, şi dorinţa Creatorului, este firesc ca omului să i se umple inima de aşteptări, de a fi răsplătit prin apariţia Creatorului, în toată splendoarea sa, imediat, şi să i se ofere toate voluptăţile lumii spirituale, fără întârziere. Dar iată, pe măsura investiţiei, este şi intensitatea dezamăgirii suferite. Omul descoperă că, de fapt, nu numai că nu înaintează, ba chiar regresează, chiar şi în comparaţie cu oamenii obişnuiţi, care nu studiază Cabala. În loc să aibă parte de revelarea Creatorului, el se luptă contra ascunderii Sale, în loc să-L perceapă pe Creator, el se îndepărtează de El tot mai mult. Toate dorinţele spirituale ale omului se îngustează, în loc să crească, şi el începe să simtă frica de a fi pierdut totul, se teme că-şi pierde timpul degeaba.

Pe de altă parte, omul simte prin inima sa, că aici este locul său adevărat, unde întrebările sale vor găsi răspunsuri. Astfel se zbate între disperare, la vederea rezultatelor efortului depus, şi speranţa că aici va găsi adevărul atât de mult căutat, în ciuda faptului că este stăpânit cu totul de egoism.

El se simte părăsit de Creator, fiind sigur că acesta nu reacţionează de loc la eforturile sale. Din adâncul sentimentului de renegare, jignit şi gelos, el crede că alţii ar fi favorizaţi şi apropiaţi de Creator.

Aici este locul să accentuăm că acest mers al lucrurilor este caracteristic muncii spirituale, interioare a persoanei care studiază Cabala. Într-adevăr, el se oboseşte pe drumul său complicat şi plin de serpentine, prin care sunt transformate dorinţele egoiste, într-o dedicare totală altruismului, Creatorului.

Pe acest drum, îi este conferită capacitatea de a discerne natura gândurilor şi a faptelor sale, aflate cu totul sub controlul egoismului la primii săi paşi. Neavând nici o alegere, studentul este confruntat cu nimicinicia egoismului său, pe care o descoperă, cu durere.

Aceasta este o etapă decisivă în revolta sa împotriva ego-ului său, necrectificat deocamdată. Rezistând acestei încercări grele, fără a pierde cu totul dragostea sa faţă de Creator, consimte la aceste suferinţe şi renunţarea la încântările materiale, trupeşti, renunţare care îl aduce din ce în ce mai aproape de senzaţia lumii spirituale. Sentimentul acesta se revigorează cu atât mai mult cu cât scade nevoia de a fi răsplătit pentru munca depusă.

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!