(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Sufletul trece dintr-un trup în altul, aşa cum noi ne schimbăm hainele
Este scris că trupul nostru nu este decât o îmbrăcăminte efemeră pentru sufletul etern, care coboară de Sus; procesul de moarte şi renaştere se aseamănă cu schimbarea hainelor în lumea noastră, sufletul trece dintr-un trup în altul precum noi ne schimbăm hainele. Omul este scopul Creaţiei, şi el simte durere şi bucurie, mică sau mare.
Prin comparaţia de mai sus putem constata enormitatea proceselor spirituale din care facem parte în timp ce mai suntem în trupul fizic. De asemenea putem învăţa despre imensitatea forţelor spirituale şi a plăcerilor spirituale pentru care suntem pregătiţi de Creator.
Recunoaşterea imensităţii Creatorului ajută la progresul spiritual.
Creatorul îi trimite omului sentimente grele, pentru a-l transforma în altruist atât în gândire cât şi în fapte. Astfel de sentimente au menirea să-l conducă la recunoaşterea inferiorităţii şi lipsei totale de valoare a stării egoiste, josnice, pentru ca în urma acestei constatări să ajungă să dorească permanent doar ceea ce vrea Creatorul, şi să respecte legile lumii spirituale, pe care le îndreptăţeşte (Lehaţdik – a îndreptăţi). De aici numele de Ţadik (cel drept).
Dorinţa de a se asemăna cu Creatorul se poate naşte din suferinţe, sau din realizarea atotputerniciei Creatorului, a măreţiei, a imensităţii Lui.
Atunci când această dorinţă izvoreşte din sentimentul măreţiei Creatorului, omul alege şi cere să meargă pe calea Cabalei. În fiecare faptă a sa trebuie să se afle intenţia de a realiza măreţia Creatorului, pentru a sublima sufletul său şi a se înălţa spiritual.
Pentru a progresa spiritual omul este obligat, în fiecare grad spiritual, să urmărească să dezvolte recunoaşterea grandorii Creatorului; el trebuie să simtă şi să realizeze că are nevoie de recunoaşterea din ce în ce mai adâncă a măreţiei Lui, atât pentru a-şi păstra nivelul spiritual la care a ajuns, cât şi pentru a avansa.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)