NU E NIMENI ÎN AFARĂ DE EL
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Înainte ca sufletul nostru – Neşama – să fi coborât în lumea aceasta, prin gradele spirituale, el i-a aparţinut Creatorului – Boreh – şi reprezintă o mică parte din El. În acel stadiu vorbim de rădăcina sufletului, Şoreş Neşama. Pătrunderea sufletului în trup se numeşte naşterea omului în lumea aceasta. Aceasta are rolul de a-l conduce pe om spre procesul în urma căruia devine stăpân pe dorinţele sale instinctive.
Astfel, trăind totuşi în viaţa prezentă, materială, se poate înălţa pe treptele care duc către originea sufletului său, unde se afla înaintea coborârii sale în lumea aceasta şi unde se poate reuni cu Creatorul. Pe acest urcuş, către originea sa, sufletul are parte de simţirea unor plăceri incomparabil mai intense decât cele percepute înainte de începerea acestui drum de sus în jos.
Calea firească pe care o avem de parcurs spre a ne atinge ţelul, se numeşte Linia de mijloc sau Kav Emţayi.
Acestea sunt cele trei componente ale Creaţiei: Omul – HaAdam, Calea parcursă de om – HaDereh, şi Creatorul – Boreh.
“Om” este numit cel care doreşte să-l regăsească pe Creator. Creatorul este ţelul spre care aspiră “omul”, el fiind obligat pentru asta să parcurgă un anumit itinerar, “Dereh”.
Este bine ştiut că tot ceea ce există, reprezintă expresii ale Creatorului: „Nu există nimic în afară de El” (Eyn Od Milvadoh). Noi oamenii suntem subiectele care percep un anumit mod al existenţei şi care am fost emanaţi de Creator – haBoreh. Când urcăm scările Divinităţii, ajungem să realizăm acest fapt în mod limpede.
Toate nuanţele percepţiei noastre sunt reflectările însuşirilor pregătite în noi de Creator. Astfel avem posibilitatea să reacţionăm la acţiunea lui asupra noastră. Noi sesizăm, doar ceea ce EL doreşte ca noi să simţim.
Pană când nu înţelegem în profunzime şi nu realizăm perfect ideea celor “Trei componente” ale emanaţiei: ”omul, calea spre Creator şi Creatorul”, până atunci aceste componente rămân separate între ele şi nu pot fi simţite ca o unică sinteză.
Când ajunge la gradul superior al evoluţiei spirituale, omul dobândeşte izvorul sufletului său, plin de dorinţe materiale, care îl apasă teribil. Când ajunge să depăşească şi să-şi învingă aceste dorinţe, atunci el Îl percepe în întregime pe Creator cu fiinţa sa spirituală. În acest stadiu, Omului i se dă toată lumina Creatorului, Tora, Creatorul în perfecţiunea sa. Astfel, cele trei componente care fuseseră separate, se reunesc din nou, formând o entitate spirituală unică, un “corp spiritual”, plin de lumină.
Pentru a-şi asigura progresul, omul trebuie să verifice dacă gradul său de atracţie faţă de fiecare din cele 3 componente este identic, iar în timpul acestei verificări, parcă se creează o contopire între ele. Astfel, pe parcurs, ele trec printr-un proces de îmbinare pană ce, în final, se realizează cu adevărat deplina lor unificare.
Aici este locul să accentuăm că această unitate este mereu prezentă dar, în urma imperfecţiunii vasului nostru, noi percepem cele 3 componente ca existând separat. Atunci când este atras în mod special doar către unul dintre componente, omul se găseşte deja rătăcit de la traseul corect. Autocontrolul se realizează prin studierea tot mai accentuată a caracteristicilor Creatorului, a căror înţelegere conduce la contopirea cu El.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)