(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Uneori Creatorul îl readuce pe om, împotriva voinţei sale
Dat fiind că omul este egoist prin natura sa, el vrea să aibă plăcere in viaţă. Dar dacă de Sus i se dăruieşte măcar o fracţiune din sufletul său, care prin esenţa sa găseşte plăcere numai în a dărui, egoismul său pierde din putere. După slăbirea egoismului, plăcerile vieţii par fără gust, şi ceva nou începe să scormone în sufletul şi inima omului, nedându-i pace şi nelăsându-l să aibă plăcere de nimic, reamintindu-i mereu vidul şi neînsemnătatea vieţii aşa cum o trăieşte el în prezent.
Ca urmare viaţa devine tot mai insuportabilă, mai dureroasă, până ce egoismul însuşi decide că nu are încotro, şi trebuie să asculte de porunca sufletului său, împlinind-o, altfel nu va avea linişte. Acest demers este denumit „readucerea omului de către Creator, fără voia sa”.
Trebuie să pretindem trăirea senzaţiei de necesitate de a primi Lumina Superioară.
Nu putem avea nici cea mai mică plăcere dacă mai înainte nu am simţit lipsa ei, şi dorul de a o avea. Lipsa plăcerii este resimţită ca durere sau tristeţe. Pentru a primi Lumina Superioară, trebuie să o dorim şi să-i simţim lipsa. Din acest motiv, în timpul studiului omul trebuie să pretindă să i se dea senzaţia dorinţei şi necesităţii, să simtă lipsa Luminii Superioare.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)