(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Unii omeni au parte de o educaţie tradiţională, potrivită cu natura lor egoistă. Aceştia acceptă în mod automat informaţia transmisă lor prin educaţie, respectând şi legile ei în mod automat. Dacă trupul îl chestionează pe om referitor la motivele pentru care acţionează, el răspunde fără probleme: „astfel am fost educat, şi asta fac, ca şi toţi cei din jurul meu”.
Această bază solidă şi sigură nu permite omului să o renege, obişnuinţa este pentru el o a doua natură. Aceste obişnuinţe sunt repetate fără nici un efort, chiar fiind impuse omului de trupul şi mintea sa, care nu-i permit încălcarea regulilor care îi sunt deja fireşti, prin obişnuinţă.
Dacă, însă, omul vrea să realizeze ceva opus educaţiei sale, ceva cu care nu este încă obişnuit, fiecare activitate, oricât de mică, va fi însoţită de întrebări: de ce fac acest lucru? cine şi ce mă determină să violez starea de obişnuinţă?
În astfel de situaţii, omul este nevoit să aleagă, pentru că nici el, nici societatea în care trăieşte, nu sunt obişnuiţi cu noua activitate. Nu are pe nimeni în jur ca exemplu, şi nu are cine să-l susţină în aceste intenţii noi. Nu are cum să afle dacă şi ceilalţi gândesc la fel ca el, fiindu-i dificil să-şi găsească tovarăşi, susţinători ale reflecţiilor sale. Dat fiind că omul nu se poate sprijini pe exemple cunoscute din educaţia primită, sau din anturaj, el e nevoit să-şi spună că: Creatorul şi reverenţa faţă de el, îl obligă să-şi revizuiască modul de a acţiona şi de a gândi. Astfel el se poate încrede şi sprijini numai pe Creator.
Dat fiind că unicul reazem al omului este Creatorul, el se numeşte Yechid HaSegula. Neaparţinând societăţii în care a fost crescut, nu se poate aştepta la sprijinul ei, de aceea depinde cu totul de mila Creatorului. De aceea „unicul dotat”, caştigă, primeşte dreptul de a primi Lumina Creatorului, care îl însoţeşte pe drumul său.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)