(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Ce înseamnă forţa opoziţiei Yeţer Hara (Satana) şi Malah HaMavet (îngerul morţii)
Diferenţa dintre egoism şi altruism este echivalentă cu măsura în care omul este gata să renunţe la răsplată în urma efortului. Plata e normal să fie dorită, dar cu cât suntem mai dispuşi să nu o primim, cu atat creşte altruismul. Omul care renunţă la dreptul de a se încânta de roadele muncii depuse, se poate defini ca acţionând de dragul divinului, şi nu de dragul lui însuşi. Acest mod de a primi se numeşte în Cabala „a primi pentru a dărui” (Lekabel al Menat LehaŞpa’a).
De fapt, întregul process al înălţării spirituale, se face în mod treptat, fiind un proces de renunţare graduală la plăceri. În prima etapă, renunţăm la plăcerile acestei vieţi, iar mai tarziu învăţăm să renunţăm şi la încântarea spirituală autentică, care e reprezentată de perceperea Creatorului.
Creatorul se ascunde, pentru a-i permite omului să intre în acest proces în mod treptat. De aceea e nevoie să privim ascunderea Creatorului ca şi o parte integrantă a procesului de rectificare, intenţionată, spre binele nostru. La rugăminţile noastre, implorandu-L să ni se dezvăluie, El va răspunde atunci cand noi vom fi pregătiţi pentru asta din punct de vedere spiritual, astfel ca să nu ne dăuneze. În stadiul de începător şi egoist, omul nu este în stare să simtă plăcere prin revelarea Creatorului.
Dacă El i s-ar arăta, omul nu ar putea să evolueze, să-şi dezvolte puterea de a-şi arunca egoismul, nici nu ar striga spre Bore pentru ajutor, pentru a-i da putere să renunţe la încântarea de sine. Ca fluturii de noapte care sunt atraşi inevitabil spre focul luminii care-i arde, tot aşa omul ar fi distrus în lumina arzătoare a plăcerilor spre care ar fi atras, ca hipnotizat.
Şi nu e om să nu fi simţit măcar o dată că este atras irezistibil de o plăcere senzaţională, chiar dacă mai târziu ar fi regretat profund că nu a rezistat tentaţiei. Fapt este că a eşuat la momentul respectiv de încercare, în care plăcerea l-a învins prin imensitatea sa, depăşind puterea sa de voinţă.
De aceea, în situaţia de ascundere (Hester) a Creatorului, putem acţiona de dragul său, fără să fim orbiţi de plăcere. Aici putem acţiona prin puterea credinţei, fapt dorit de Creator spre binele nostru. Pe de altă parte, în timp ce Creatorul se ascunde, noi continuăm să fim prizonierii trupului, care este mereu gata să calculeze, dacă are vreun rost să facă pasul următor, dacă va primi răsplata meritată pentru efortul investit.
Împotrivirea trupului faţă de intenţiile altruiste se numeşte Yeţer Rah (instinctul rău), răul. Cand ne împiedică să realizăm ceea ce ne-am propus, se cheamă satan (în ebraică sata înseamnă “a deviat”).
Atunci când îl conduce pe om la moarte spirituală, se numeşte ”Înger al morţii” (Malach haMavet). El încearcă să facă acest lucru prin anihilarea percepţiei spirituale din timpul studiului Cabalei, şi în acelaşi timp atrăgându-l spre alte preocupări din lumea aceasta.
Unicul răspuns posibil în stările de mai sus, este propoziţia: eu merg tot înainte doar prin puterea credinţei pentru că acest lucru doreşte de la mine Creatorul, haBore !
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)