(înapoi la pagina ARTICOLE RAV M.LAITMAN – click)
PERCEPȚIA REALITĂȚII ÎNCONJURĂTOARE
Mulți nu sunt chiar siguri dacă se poate considera Cabala ca fiind o știință. Chiar dacă este considerată a fi o știință, este ea una a naturii ca şi fizica, chimia și altele sau este mai curând similară semi-științelor precum filozofia și psihologia? Sau poate este o știință specială, care cere din partea cercetătorului nu doar cunoștințe, ci și o proprietate specială neprimită la naștere.
Privim o știință ca pe o cercetare a realității înconjurătoare, care poate fi înregistrată, repetată, reprodusă. Aşa cum cercetăm lumea prin intermediul celor cinci simțuri și cu ajutorul dispozitivelor care le lărgesc spectrul senzitivității, la fel prin dobândirea celui de-al șaselea simț suplimentar (ecranul, sufletul), analizăm în mod similar tulburările percepute, le înregistrăm și le rezumăm într-un singur întreg. Aceste observații au fost făcute de-a lungul multor secole și au fost confirmate de mii de cercetători-cabaliști. Diferența dintre cercetătorii-cabaliști și cei non-cabaliști constă în faptul că primii cercetează realitatea prin intermediul simțului suplimentar, care poate fi dobândit de oricine îl dorește.
Pe de altă parte, oamenii de știință au descoperit recent că imaginea lumii este complet subiectivă, fiind pe de-a-ntregul determinată de observator. Dacă este aşa, atunci toate științele naturale pot fi definite ca fiind cunoașterea pe care o persoană o dobândește prin simțurile înnăscute, în timp ce Cabala se întâmplă să fie o știință supranaturală, întrucât poate fi înțeleasă după ce este dobândit un simț suplimentar.
Este cumva neobişnuit ca deodată să afli despre o oportunitate potențială de o dobândi un simț suplimentar și de a primi prin el informații complementare despre lume, pe care eşti obișnuit să o cunoşti prin cele cinci simțuri. Totuși, de îndată ce eşti pregătit să accepţi această presupunere, restul pare destul de natural iar cercetarea lumii prin simțul suplimentar va fi numită știință, cu siguranță.
Dobândirile cabalistului sunt reale, repetabile și reproductibile atât de el cât şi de alții. De fapt, toate cărțile cabaliste reprezintă mijloace de reglare a simțului percepției și descriu informația percepută. Este similar creditului pe care-l acordăm unui fizician sau unui chimist. Oricine poate repeta aceleaşi experimente și poate obține aceleași rezultate.
Prin urmare, putem concluziona că Înțelepciunea Cabala este o știință mult mai reală decât celelalte, pentru că, inițial, ia în considerare faptul că ceea ce dobândeşti depinde total de simțurile tale.
Stăpânind un simț care percepe realitatea înconjurătoare în concordanță cu propriile proprietăți, este ceva absolut nou pentru om. Asta îl ridică la un nivel superior de dobândire, îl transformă în cercetător, întrucât schimbându-şi proprietățile, el percepe imagini complet noi. Toate sunt suficient de reale și doar ajustarea graduală a acestui simț revelează diferențele dintre ele.
Datorită neînțelegerii a ceea ce simte și dobândește un cabalist, oamenii le atribuie, în mod eronat:
- Diverse miracole, magie neagră, manipularea forțelor supranaturale;
- Folosirea brățărilor roșii, a exorcismelor, a apei sfințite și a altor tipuri de vrăjitorii.
Din cele menționate mai sus vedem clar greșita asociere a Cabalei (știința realității înconjurătoare) cu religia, misticismul sau orice altă sferă a activității umane.
ASPECTUL ISTORIC AL ÎNȚELEPCIUNII CABALA
Cabala datează din timpul străvechiului oraș Ur din Chaldea (Mesopotamia). Cronicile acelui timp amintesc de un locuitor mesopotamian pe nume Avraam, care a fost primul care a cercetat relația dintre percepția realității înconjurătoare și dezvoltarea volitivă a unui nou, al șaselea simț.
Metoda unei asemenea dezvoltări a primit numele de „Cabala” și a început să se extindă printre descendenții și discipolii lui Avraam. Cu timpul, grupul a crescut până a ajuns să fie o națiune de aproximativ 3 milioane de persoane. Întrucât numai adepții acestei metode aparțineau grupului este impropriu ca acesta să fie numit „națiune”. Era doar un grup de cabaliști care cercetau ceea ce au dobândit în cel de-al șaselea simț. Grupul s-a numit „poporul lui Israel” după ce toți membrii au dobândit o senzație adecvată a lumii în al șaselea simț. Ceea ce s-a spus aici atât de simplu, reprezintă o nouă abordare a istoriei umanității, și doar o inerție psihologică ne oprește să adoptăm această percepție a noastră și a lumii. Membrii acestui grup cabalist au dezvoltat o percepție adițională a realității superioare în copii lor, care au primit-o natural.
Asta a continuat până când întregul grup a pierdut deodată abilitatea de a percepe Lumea Superioară. Până atunci, evreii au constituit un grup care trăia în simţirea tărâmului spiritual. După aceea, ei s-au transformat într-o națiune obișnuită. Dar pentru că existența grupului este justificată doar de gradul percepției spirituale, ei au încetat să mai fie un fenomen aparte în lume. Dimpotrivă, au adoptat imediat o imagine a unei națiuni împrăștiate printre celelalte popoare ale lumii. Fără senzația Lumii Superioare acest grup nu mai are niciun drept de a se numi „popor al lui Israel” (trăind după legile celui de-al șaselea simț), unde Israel înseamnă „Isra – El” (aspirând către spiritual). Pierzând senzația Lumii Superioare, în locul acțiunilor spirituale grupul a început să practice interpretările lor fizice.
OBLIGAȚIA DE A TRANSMITE METODA PERCEPȚIEI
În concordanță cu legea generală a naturii, orice persoană din lume va trebui, într-un final, să-şi reveleze al șaselea simț și să dobândească întregul univers în el. În baza acestui scop al creației cabaliștii sunt obligați:
- Să-şi învețe propriul popor metoda dezvoltării celui de-al șaselea simț;
- Să transmită această metodă întregii umanități.
Neîndeplinirea acestei misiuni este adevăratul motiv al anti-semitismului, reproşurile pe care popoarele lumii le au împotriva evreilor pentru comportamentul lor greşit, ascunderea adevărului și al binelui. De fapt, chiar evreii înșiși simt în subconștient această vină înrădăcinată.
Pe de altă parte, putem spune că după ce evreii s-au oprit conștient din dobândirea Lumii Superioare prin Cabala, s-a născut iudaismul (practicarea în masă a ritualurilor) fiind urmat ulterior de creștinism și Islam.
Tocmai pentru că evreii au păstrat doar câteva amintiri ale dobândirii strămoșilor lor, ei au înlocuit-o cu ritualuri superficiale și tradiții. Ideea însăşi a unui nivel diferit al percepției lumii a dispărut complet. Evreii nu au mai înțeles faptul că strămoșii lor au trăit într-un nivel spiritual total diferit.
Marele cabalist Baal HaSulam descrie asta într-o parabolă despre un om, care trăiește departe de casa lui de demult uitată, până când se întâmplă să găsească o carte despre o minunată țară îndepărtată. În timp ce citește, el începe să-și amintească faptul că acel loc minunat descris în carte este tărâmul său natal.
La fel, noi toți va trebui să redescoperim senzația Lumii Superioare.
(înapoi la pagina ARTICOLE RAV M.LAITMAN – click)