Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
Ce înseamnă în muncă “Nu există nicio binecuvântare în ce este numărat”
Articol Nr. 31, 1989-90
Este scris în cartea Zohar (Bamidbar p4, şi Aliniat 13 în Comentariul Sulam), „Vino şi vezi, ei spun că nu este nicio binecuvântare de sus pentru ceva ce este numărat. Dar ar trebui să spui, ‘Cum au fost Israel număraţi? Cum a fost luată recompensa de la ei?’ Mai întâi o să binecuvânteze Israelul, apoi o să numere recompensa şi apoi o să binecuvânteze Israelul încă o dată. Aşadar, Israel au fost binecuvântaţi la început şi la sfârşit şi nu a fost moarte printre ei. A întrebat, ‘De ce este moarte din cauza număratului?’ Răspunde, ‘Este pentru că nu este binecuvântare în numărătoare, şi când binecuvântarea dispare, Sitra Achra este peste el.’ Până acum cuvintele sale.
RASHI aduce motivul pentru care El numără Israelul. El spune, “din dragoste faţă de ei, îi numără în fiecare oră.” Aceasta înseamnă, că RASHI doreşte să explice că dacă spunem că este pericol în ceva ce este numărat, că poate fi moarte acolo, de ce a numărat Creatorul Israelul şi i-a aşezat într-un loc periculos? De aceea, RASHI explică, “Din dragoste faţă de ei, îi numără în fiecare oră, în ciuda pericolului din asta. Dar din dragostea pe care o are pentru Israel, şi pentru dorinţa Sa de a le şti numărul, a spus că va număra Israelul.”
Exterior este greu să înţelegem, adică să spunem că deoarece Creatorul vrea să le ştie numărul, El a spus că au nevoie să fie număraţi printr-o corecţie astfel încât să nu fie nicio piedică printre ei, aşadar îi va număra prin răscumpărare. Trebuie să înţelegem cum este posibil să spunem că, deoarece Creatorul vrea să le ştie numărul, ei trebuie număraţi şi să dea numărul Israelului, şi apoi Creatorul ştie, căci altfel, El nu ştie numărul copiilor lui Israel în avans ci are nevoie de creaturi pentru a-L informa. Este asta cu putinţă? De asemenea, trebuie să înţelegem ce este o binecuvântare în muncă, ce este o numărare în muncă şi de ce este cauzată moartea când nu este binecuvântată numărătoarea. De asemenea, trebuie să înţelegem de ce nu trebuie să fie o binecuvântare peste ceva ce este numărat.
Se ştie că sunt două lucruri în munca pentru Creator: 1) scopul creaţiei; 2) corecţia creaţiei. Scopul creaţiei înseamnă că creaturile primesc plăcere şi încântare, aşa cum este scris, “Voinţa Sa de a face bine creaţiilor lui.” Corecţia creaţiei este pentru ca creaturile să meargă pe calea Creatorului, însemnând echivalenţă de formă. De aceea, precum Creatorul dă creaţiilor sale, creaturile, de asemenea, trebuie să dea Creatorului. Altfel, este nepotrivire de formă şi în spiritualitate nepotrivirea de formă cauzează separeare, adică cauzează separare de la Viaţa Vieţilor.
Este scris despre aceasta în cartea Zohar (prezentată în Talmud Eser Sefirot p 19, paragraf 17), “Aşadar, cei păcătoşi în vieţile lor sunt numiţi morţi, căci din nepotrivirea lor de formă, – fiind complet la un alt capăt faţă de rădăcina lor, unde nu au nimic sub forma de dăruire, sunt separaţi de El, şi de fapt, mor.” Totuşi, s-a spus deja despre ei în Zohar, “‘Toată îndurarea pe care o fac, o fac pentru ei,’ însemnând că scopul lor este pentru ei înşişi şi pentru gloria lor.”
Cu alte cuvinte, ceea ce i-am atribuit Creatorului, adică tot ceea ce face Creatorul, este într-o stare de desăvârşire. Aceasta înseamnă, că Creatorul doreşte pentru creaturi să primească încântare şi plăcere, de aceea a creat în ele dorinţa de a primi plăcere şi marea sete de încântare. Prin asta, El este sigur că vor vrea să primească plăcere. Dar corecţia creaţiei, Kliul (vasul) şi dorinţa, pe care creaturile să le formeze– dorinţele cu care vor fi capabili să primească încântare şi plăcere – această dorinţă se numeşte “dorinţa de a dărui.” Obţinerea dorinţei se întâmplă treptat pentru că cel de jos nu are puterea să meargă împotriva dorinţei celui de sus – dorinţa de a primi pentru sine, pe care Creatorul a creat-o.
Aşadar, vedem că sunt două tipuri de Kelim (vase):
1. Vase de recepţie. Totuşi, o corecţie este aşezată peste ele, însemnând că peste vasele de recepţie este intenţia opusă faţă de Kli. Cu alte cuvinte, o persoană primeşte de fapt, dar în intenţie ea, acum dăruiește. Prin urmare, scopul este exact opusul actului, şi lumina care este primită în aceste Kelim este acum numită „a primi pentru a dărui.”
Numele luminii este Hochma (înţelepciune), şi aceasta este lumina scopului creaţiei. De asemenea, uneori se face referire la ea ca „temperare a Dinim (judecăţi).” Adică, au fost Dinim asupra vaselor de recepţie, însemnând a fost Din (judecată) că este interzis a folosi aceste Kelim, deoarece crează nepotrivire de formă şi separare, iar acum a fost temperată. Şi ce este temperarea? Este aşezarea peste Kli a intenţiei numite „pentru a dărui.”
Aceasta înseamnă, că înainte ca cineva să aşeze scopul de a dărui peste voinţa de a primi, acea dorinţă îi provoacă amărăciune. Tot spiritualul pe care a dorit să îl atingă a avut gust amar, deoarece au fost ascunderi şi restricţii peste voinţa de a primi pentru sine, aşadar a fost imposibil să guste o bună aromă în spiritualitate. Cu alte cuvinte, tot ceea ce era sfânt a fost simţit ca îndepărtat, inaccesibil, şi imposibil ca să-i fie plăcut dorinţei de a primi. Aceasta se numeşte „amar.”
Totuşi, dacă aşează scopul de a dărui peste dorinţa sa, el vede şi simte că totul este dulce în sfinţenie. Dar de la chestiunile ce nu aparţin sfinţeniei, trebuie să se întoarcă, adică nu le poate suporta.
Prin urmare, după ce se corectează pentru a putea avea ca scop să dăruiască, trebuie să discernem o lumină şi un Kli aici, care constau din Aviut (grosime) şi Masach (ecran). Aviutul este denumit Dinim, unde este restricţie şi ascundere, şi lumina nu străluceşte acolo. De aceea, Aviut se numeşte „întuneric.”
Cu alte cuvinte, a dori să primească pentru sine se numeşte „fiind Av (gros),” şi dacă doreşte să dăruiască se numeşte Zach (pur, curat, imaculat). Apoi, când aşează dorinţa de a dărui peste Av, Din este temperat şi ceea ce a fost mai devreme întunecat, acum este un loc în care lumina străluceşte în Kli. Aceasta se numeşte „temperarea Dinim.”
2. Trebuie să notăm de asemenea, că sunt vase de dăruire într-o persoană, lucruri pe care o persoană le dă prietenului său, în aşa fel încât prietenul să se bucure. Această acordare se numeşte „dăruire.” Un om care este Zach vrea să facă oamenii fericiţi, să-i facă să se simtă bine. Despre aceste vase, nu se poate spune că Din este în aceste acţiuni, înseamnând că este o judecată care interzice a folosi Kelim ce doresc a dărui.
Totuşi, aici, de asemenea, este o chestiune de intenţie, dacă este sincer. Aceasta este, atunci când dăruieşte, este scopul său ca alţii să se bucure de aceasta fără să-i pese de el însuşi, pentru ca lui să îi pese numai de ceilalţi? Acest discernământ se numeşte „a dărui pentru a dărui,” atunci când actul şi scopul sunt ambele pentru a dărui.
Uneori, tot ceea ce face este pentru binele celorlalţi, dar scopul este de a obţine respect sau lucruri similare. Este aşa cum Zoharul scrie despre cei păcătoşi, că tot binele pe care îl fac, îl fac pentru propiul beneficiu, „Tot binele pe care îl fac, îl fac pentru ei înşişi.” Şi aici, nu este nici un Din din partea Kliului, adică nicio deficienţă. Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte actul, nu este nimic de corectat.
Totuşi, în intenţie trebuie să fie o corecţie. Aceasta este, din perspectiva intenţiei, nu este nicio diferenţă dacă actul este dăruire sau primire. Ambele acţiuni necesită corecţii – că scopul, de asemenea, va fi pentru a dărui.
Aceasta este aşa deoarece munca este în principal în inimă. Adică, o persoană ar trebui să atingă nivelul de dragoste pentru Creator, aşa cum este scris, „Şi o să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.” Tot ceea ce facem în Tora şi Mitzvot (porunci) este ca să corectăm inima. Este scris despre aceasta („Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot,” Paragraf 10), „Vino şi vezi cuvintele înţelepţilor noştri, Rabbi Even Ezra … ‘Să şti că toate Mitzvot ce sunt scrise în Tora sau convenţiile pe care părinţii le-au stabilit … toate sunt pentru a corecta inima, ‘Pentru că Domnul caută toate inimile.’”
Cu cele spuse mai sus, putem în general descoperi cele două chestiuni – scopul creaţiei, de a face bine creaturilor Sale, această lumină se numeşte Hochma, şi “vedere,” care înseamnă că vede ceea ce are în mână, adică poate deja număra cât de mult a obţinut, deoarece scopul creaţiei este de a face bine, şi apoi ar trebui să simtă şi să dobândească ceea ce are în mână.
De exemplu, să spunem că sunt doi fraţi, unul dintre ei este bogat şi trăieşte în Statele Unite, şi celălalt este sărac şi trăieşte în Israel. Fratele bogat depune un milion de dolari în bancă pe numele fratelui sărac. Totuşi, nu l-a înştiinţat pe fratele sărac despre asta, şi nici banca nu l-a informat pe fratele sărac că are bani pe numele său. Şi deci fratele rămâne sărac pentru că nu ştie despre aceasta.
Este la fel aici cu scopul creaţiei, care este de a face bine creaturilor Sale. Dacă nu ştiu şi nu simt plăcerea şi încântarea, ce fel de beneficiu este? De aceea, această lumină se numeşte Hochma (înţelepciune) şi “a vedea,” şi se numeşte “Lumina Panim (faţă/anterior), precum în “Înţelepciunea omului îi luminează faţa.”
În muncă, asta se numeşte “ceva ce este numărat,” adică ceva ce este primit în vasele de recepţie. Aceasta înseamnă că dacă o primeşte, el va vedea ce a primit şi va număra ceea ce are.
De asemenea, este numit “un dar.” De obicei, când cineva îi dă prietenului un dar, vrea ca prietenul să numere şi să perceapă valoarea cadoului pentru simplu motiv că îi dăruieşte un cadou prietenului ca să îi arate dragostea pentru el. Conform cu valoarea cadoului, o persoană poate aprecia măsura dragostei. Rezultă că, dacă nu se uită la cadou pentru a îi vedea însemnătatea, el dezonorează măsura dragostei.
Aşadar, când o persoană primeşte un dar, dacă nu vede sau nu încearcă să vadă importanţa darului, ea necinsteşte măsura iubirii pe care cel ce dăruieşte vrea să i-o arate. De exemplu, înţelepţii noştri au spus, “Cumpără-ţi un prieten.” Şi acea persoană vrea să-şi cumpere prietenul trimiţându-i cadouri. Dacă acea persoană nu vede şi nu apreciază importanţa cadoului pe care îl primeşte de la el, cum poate ajunge la o stare de “Cumpără-ţi un prieten?” Prin urmare, prin dar se poate număra şi măsura ceea ce a primit de la prietenul său.
Aşadar, dacă creatura nu poate număra şi măsura ceea ce Creatorul i-a dat, atunci scopul Creatorului nu a ajuns la un stadiu în care creaturile au dobândit faptul că El a creat creaţia cu scopul de a face bine creaţiei sale.
Aceasta se numeşte, “lumina Hochma,” şi această lumină este primită în vasele de recepţie. Totuşi, trebuie să fie folosită cu corecţia ce a fost aşezată peste vasele de recepţie, denumită “a primi pentru a dărui.” Asta înseamnă, că trebuie să aşeze scopul de a dărui peste vasele de recepţie. Şi dacă nu aşează scopul de a dărui, el devine separat de lumina luminilor, deoarece diferenţa de formă cauzează separaţie. Aşadar, devenind un primitor, asta îi cauzează moarte spirituală, aşa cum a fost scris mai sus, “Păcătoşii, în vieţile lor sunt numiţi morţi.”
Totuşi, lumina care este primită în vasele de dăruire este numită, “lumină Hassadim (milă).” Hesed (milă/bună voinţă) înseamnă că el dăruieşte, precum o persoană ce face un act de milă sau bună voinţă faţă de prietenul său. Aceasta se numeşte “Hassadim acoperit,” însemnând că Hassadim – ceea ce primeşte în vasele de dăruire, adică ceea ce dă – lumina are aceeaşi valoare ca şi Kliul.
Cu alte cuvinte, se ştie ce este un act de caritate şi ce este un cadou. Cu un cadou, am explicat mai sus că o persoană trebuie să vadă ceea ce a primit şi nu să primească pur şi simplu un cadou de la prietenul său. Dacă o persoană spune, “Nu contează ceea ce mi-a dat,” atunci desconsideră cadoul prietenului. Aşadar, scopul pentru care i-a trimis cadoul nu este realizat. Cadoul a fost intenţionat să-şi cumpere un prieten, aşa cum a fost spus mai sus, “Cumpără-ţi un prieten,” dar dacă nu vede importanţa cadoului, atunci nu poate să-l cumpere ca prieten. De aceea, trebuie să numere şi să măsoare cadoul.
Dar când o persoană îi trimite o donaţie prietenului, cel ce dăruieşte trebuie să încerce – dacă vrea cu adevărat să îi dea o donaţie – ca cel ce primeşte donaţia să nu ştie cine i-a trimis-o. Şi cel ce primeşte donaţia va fi, de asemenea, foarte fericit dacă cel ce a dăruit donaţia nu a ştiut cui îi dă.
Similar, uneori oamenii strâng donaţii pentru o persoană importantă şi nu vor ca cel ce primeşte caritatea să se ruşineze. Cei ce strâng banii spun, “Strângem pentru cineva în mod anonim.” Aşadar, cu caritatea, când nici unul dintre ei nu ştie – cel ce primeşte şi cel ce dăruieşte – se consideră adevărată caritate şi nu sunt neplăceri în partea celui care primeşte.
Prin urmare, în Hessed, vorbim din perspectiva celui ce dăruieşte, însemnând a celui de jos, apoi o persoană este într-o stare în care acţionează deasupra raţiunii. Cu alte cuvinte, dăruieşte dar nu ştie cui, dar crede că tot ceea ce dă, se duce la scopul său. Aceasta se numeşte “donaţie ascunsă.”
Caritatea pe care o dă se consideră Hassadim. Adică, vorbim despre un timp în care o persoană lucrează cu vasele de dăruire, însemnând că vorbim numai despre o persoană care îi dăruieşte Creatorului. Aceasta se numeşte „o binecuvântare,” precum o persoană binecuvântează o alta, vorbind cu ea într-o manieră favorabilă, însemnând că o binecuvântează. De fapt, nu îi dă nimic, dar se consideră că o binecuvântează verbal, şi asta se consideră ca binecuvântare în inimă. Cu alte cuvinte, ceea ce nu îi poate dărui în fapt, ea îi dăruieşte în inimă, şi îi arată verbal ceea ce are în inimă.
Prin urmare, binecuvântare înseamnă a da, a dăruire. Astfel, în acel moment, se angajază în vasele de dăruire. Asta înseamnă că o binecuvântare este atunci când vrea ca prietenul său să aibă mai mult decât poate el da. De aceea, când o persoană se angajează în dăruire, vrea să-i dăruiască împlinire Creatorului, aşa că Îi spune Creatorului, „Mai mult decât faptele bune pe care Ţi le dau, Te binecuvântez ca să pot să îţi dau mai mult decât faptele mele bune.” Cu alte cuvinte, cineva trebuie să binecuvânteze mereu Creatorul, ceea ce înseamnă că vrea să fie capabil să aducă mai multă mulţumire Creatorului decât Îi aduce de fapt.
Acesta este motivul pentru care nu se numără o binecuvântare, deoarece vasele de dăruire sunt denumite „caritate,” şi caritatea trebuie dată în ascundere, însemnând că cel ce dăruieşte nu ştie cui îi dăruieşte şi cel ce primeşte nu ştie de la cine primeşte. Aşadar, nu este nicio chestiune a numărării aici, căci număratul aduce entuziasmul şi legătura dragostei, aşa cum se spune despre dar.
Pentru dar, înţelepţii noştrii au spus că este în totalitate opusul: „El care dăruieşte un cadou prietenului său trebuie să-i spună.” Aceasta este aşa, deoarece rezultatul cadoului trebuie să fie dragostea, care le uneşte pe cele două, spre deosebire de caritate, unde el trebuie să fie în totalitate în dăruire. Aceasta înseamnă, câ în caritate este mai bine dacă unul nu îl cunoaşte pe celălalt, pentru a fi evitată orice numărătoare.
De aceea, când vorbim despre muncă, caritatea înseamnă vase de dăruire, când vasul doreşte să facă Hesed, şi lumina care este turnată în Kli este denumită „lumina Hassadim.” Aceasta se numeşte „corecţia creaţiei,” când totul este pentru a dărui.
Dar scopul creaţiei este pentru ca Kelim să primească încântare şi plăcere, şi aici trebuie cu siguranţă să vadă ce primesc deoarece este vorba despre scopul creaţiei, care este binevoinţă, conform cu ceea ce primeşte. Dacă nu poate număra ceea ce a primit, asta înseamnă că încă nu a primit într-un fel în care încântarea şi plăcerea sunt simţite în el. Aşadar, încă nu poate spune că a primit de la Creator numai încântare şi plăcere. De aceea, lumina Hochma – scopul creaţiei – mai este numită şi „a vedea,” deoarece scopul creaţiei este considerat a vedea.
Dar, este contrar cu corectarea creaţiei. Se numeşte “Hassadim acoperit,” adică încă nu vede nimic din ceea ce primeşte şi este încă acoperit pentru el. În muncă, se numeşte „dorind mila (Hesed),” însemnând numai să dăruiască. Este fără niciun interes pentru el dacă primeşte ceva de sus. Se consideră că este mulţumit cu partea sa, însemnând că este fericit că poate face ceva în munca Creatorului.
Cu alte cuvinte, este mulţumit cu partea sa de a fi capabil să spună că face ceva care nu este pentru nevoile corpului său material, aşa cum au spus înţelepţii noştri, „El care merge şi nu face, recompensa pentru mers este în mâna lui” (Avot, Capitolul 5, 14).
Interpreţii explică, „Recompensa pentru că a mers este în mâna lui.” Chiar dacă nu face, el tot are recompensa pentru mers, deoarece chiar şi numai a merge la seminar este o Mitzva (poruncă, faptă bună) în sine, deoarece acolo este într-o atmosferă de Tora. Prin urmare ar trebui notat că dacă o persoană se angajează în vasele de dăruire – denumite Hessed, când nu este nicio chestiune a numărării deoarece doreşte să lucreze în caritate – se consideră „corecţia creaţiei.”
Cu cele spuse mai sus, vom înţelege ce am întrebat, de ce au spus, „Din ataşament faţă de ei, îi numără în fiecare oră.” Am întrebat, „Dacă Creatorul vrea să ştie numărul Israelului, trebuie El să aştepte până când Israel numpără şi apoi să comunice suma Creatorului, şi numai atunci El va şti numărul Israelului?”
Într-adevăr, „Din dragoste faţă de ei” înseamnă că El vede că ei fac totul pentru a dărui. Aceasta înseamnă, că ei au făcut deja corecţia creaţiei, şi de aceea, vrea să le dea scopul creaţiei, care este lumina Hochma, denumită lumina „vederii.” Cu alte cuvinte, ar trebui deja să numere ceea ce au deoarece lumina este primită în vase de recepţie.
Totuşi, ar trebui să primească pentru a dărui, şi conform regulii că actul urmează intenţia, în timp ce cineva este angajat în actiunea de recepţie a plăcerii, acţiunea de recepţie poate cauza ca intenţia să nu fie pentru a dărui, ci pentru a primi. Şi a primi pentru sine cauzează separarea de viaţa vieţilor, care este considerată moarte, aşa cum este scris, „Cei păcătoşi, în vieţile lor sunt numiţi morţi. ’”
A fost scris, “De ce sporeşte moartea din cauza număratului?” Răspunsul este că, deoarece, ceea ce este numărat este numit “lumina Hochma,” care este primită în vasele de recepţie, actul poate conduce intenţia şi nu va fi capabil să aibă intenţia de a dărui. Aşadar, în mod natural, va fi mort.
Şi a fost scris, “El răspunde, ‘Este aşa deoarece nu este binecuvântare în numărătoare, şi atunci când nu mai este binecuvântare, Sitra Achra este asupra lui.’” Cu alte cuvinte, este chestiunea liniei de mijloc, când Hochma străluceşte în vasul de recepţie, care este denumit “stânga.” Au nevoie de corecţie astfel încât cineva să nu fie atras de actul de recepţie. În acea stare, lumina Hassadim – care lucrează cu vasele de dăruire – trebuie atrasă, şi am spus mai sus că actele de dăruire afectează gândul să fie precum fapta.
Aceasta este menţinerea peste lumina Hochma care este primită în Kelim al liniei stângi, care necesită corecţie. Totuşi, nu se poate a fi recompensat cu lumina Hochma înainte să fi fost recompensat cu nivelul Lishma, adică tot ceea ce face este Lishma. Cu alte cuvinte, ordinea muncii este că la început este recompensat cu Katnut, ceea ce se consideră că poate folosi numai vasele de dăruire cu scopul de a dărui. Apoi, este recompensat cu Gadlut, ceea ce înseamnă că poate folosi vasele de recepţie cu scopul de a dărui, de asemenea, acolo unde străluceşte lumina Hochma – lumina scopului creaţiei.
Prin urmare, înainte să fie recompensat cu lumina, trebuie să fie recompensat cu lumina Hassadim, denumită “binecuvântare,” însemnând că binecuvântează Creatorul şi nu doreşte să primească nimic pentru sine. În schimb, el este cu totul pentru a dărui şi nu vrea să primească nimic pentru sine. Apoi, el este recompensat cu lumina Hochma, care este lumina numărării. Aceasta înseamnă, că asta vine în vasele de recepţie, în acel timp, lumina din numărătoare trebuie păstrată astfel încât să nu fie atrasă după act. Deoarece este un act de recepţie, lumina binecuvântării trebuie atrasă încă o dată, însemnând lumina Hassadim, care este păstrarea.
Acum putem interpreta ceea ce am întrebat:
1) A vrut să ştie Creatorul numărul copiilor lui Israel, şi este acesta motivul pentru care El a vrut să numere copii lui Israel, astfel încât poporul lui Israel să-i spună numărul, şi nu a ştiut Creatorul asta singur? Răspunsul este că, deoarece, îi iubeşte, vrea ca poporul lui Israel să-şi cunoască numărul. Cu alte cuvinte, Creatorul doreşte ca ei să obţină lumina Hochma. Rezultă, că vrea să ştie, că ei vor şti şi vor dobândi lumina care este în număratoare, însemnând că ei înşişi vor număra şi vor vedea ce au dobândit, căci asta se numeşte “lumina vederii,” care vine peste vasele de recepţie. Nu are nevoie să cunoască pentru Sine, ci pentru ca poporul lui Israel să ştie.
2) De ce este moarte acolo unde nu este binecuvântare? Răspunsul este că ceva ce este socotit este lumina Hochma, care vine în vasele de recepţie. Când sunt folosite vasele de recepţie, se poate ca cineva să fie atras de actul de a primi, şi astfel să fie separat de viaţa vieţilor. Aceasta se numeşte moarte, şi de aceea, este necesară păstrarea. Păstrarea este binecuvântare, însemnând extensia luminii Hassadim, care este un act de dăruire care previne actul de primire să se abată de la intenţia de a dărui.
3) De ce este nevoie de o binecuvântare înainte şi după? Ordinea muncii începe cu o nevoie de a obține Lishma, (pentru numele ei). Înţelepţii noştri au spus despre asta, „El ce studiază Tora Lishma, secretele Torei îi sunt descoperite.” De asemenea, Lishma înseamnă că toate acţiunile sale sunt pentru a dărui, iar aceasta se numeşte binecuvântare. Când el dă, aceasta este înţelesul binecuvântării, adică binecuvântare orală. Este aşa, deoarece, neputând adăuga în acţiune, încearcă să-i dea o binecuvântare cu gura, ceea ce arată că el dă cu toată inima sa. Aceasta se numeşte „lumina Hassadim.”
Aşadar ordinea este precum urmează:
1. O binecuvântare care este numită „linia dreaptă,” Hesed.
2. Este recompensat cu secretele Torei, care sunt numite Hochma (înţelepciune), care este un dar, precum se ştie că Tora se numeşte „un dar” care este primit în vasele de recepţie. Din acest motiv, se numeşte „o numărare.” Cu alte cuvinte, el se uită pentru a vedea ce a primit pentru a şti cum să-I mulţumească.
Aceasta se numeşte „linia stângă,” deoarece este un loc unde poate ajunge la moarte, denumită „separare,” aşa cum a fost la moartea celor şapte regi în lumea Nekudim. Din acest motiv, este o nevoie să se extindă Hassadim, iar aceste Hassadim sunt păstrarea în aşa fel încât să nu fie moarte în ele, adică separare de viaţa vieţilor.
De aceea, este scris că este nevoie de o binecuvântare la sfârşit. Prin urmare, Israel au fost binecuvântaţi la început şi la sfârşit, şi nu a fost moarte în ei.
În general, se numeşte „corecţia liniilor,” care sunt numite „corecţia lumii,” deoarece prin asta este persistenţă în lume.
3. Ce este o binecuvântare în muncă? Este lumina Hassadim, când o persoană este într-o stare de dăruire.
4. Ce este numărarea în muncă? Este lumina care vine în vasele de recepţie. În acel moment, trebuie să se vadă ce s-a primit şi să se numere. Aceasta se consideră „un dar.”
5. De ce nu sunt binecuvântări pentru ceva ce este numărat? Ceva ce este numărat înseamnă lumină şi abundenţă ce vin în vasele de recepţie, şi binecuvântarea este abundenţa care vine în vasele de dăruire, şi sunt opuse. În Zohar, se consideră că cele două linii sunt în dispută, deoarece linia dreaptă, Hesed, este numai pentru a dărui şi nu doreşte să folosească vasele de recepţie; dar linia stângă este opusă – doreşte să folosească specific vasele de primire, deoarece spune, „dar scopul creaţiei este de a primi!” Totuşi, ar trebui să fie o corecţie ca să fie pentru a dărui. Din acest motiv, apoi vine linia de mijloc, care face pace între ele. Şi acesta este motivul pentru care este o nevoie de binecuvântare la început, şi o binecuvântare la sfârşit.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)