Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 06 februarie 1941
Tora este numită, în primul rând, Lișma, atunci când omul învaţă pentru a şti cu certitudine absolută, raţional şi fără niciun dubiu cu privire la claritatea adevărului că există un judecător şi există judecată. Existenţa judecăţii semnifică faptul că omul vede realitatea aşa cum îi apare în faţa ochilor. Asta înseamnă că atunci când lucrăm în credinţă şi dăruire vedem că avansăm zi de zi, pentru că vedem mereu o schimbare în bine.
În schimb, atunci când lucrăm în forma primirii şi cunoaşterii vedem că regresăm zilnic, până la decădere totală.
Atunci când examinăm aceste două situaţii observăm că există o judecată şi există un judecător. Acest lucru se datorează faptului că atâta vremea cât nu respectăm legile adevărului Torei suntem imediat pedepsiţi. În această situaţie vedem că există o judecată dreaptă. Cu alte cuvinte, vedem că aceasta este, cu certitudine, cea mai bună şi cea mai adecvată modalitate de a obţine adevărul.
Aceasta este considerată o judecată dreaptă şi doar în acest fel putem ajunge la scopul final, pentru a înţelege raţional, complet şi absolut că numai prin credinţă şi dăruire putem împlini scopul.
Prin urmare, dacă omul studiază pentru a înţelege că există o judecată şi există un judecător, aceasta se numeşte Tora Lișma (pentru Numele Ei). Acesta este, de asemenea, sensul spuselor înţelepţilor noştri: „Măreţ este studiul care duce la acţiune“.
Se pare că ar fi trebuit spus „care duce la acţiuni“, adică să se poată face mai multe acţiuni, utilizând forma de plural, şi nu de singular. Totuşi, aşa cum este menţionat mai sus, studiul ar trebui să aducă omului numai credinţă, iar credinţa este numită o Mițva (poruncă) care înclină întreaga lume înspre partea meritelor.
„Credinţă“ înseamnă „să faci“ pentru că, în mod normal, cel care face o acţiune trebuie ca mai întâi să aibă un motiv care să îl determine să acţioneze raţional. Aceasta este corelaţia dintre minte şi acţiune.
Totuşi, când un lucru este mai presus de raţiune, mintea nu-i dă voie omului să acţioneze, ci îl obligă să spună că nu există raţiune în acea acţiune, ci doar acţiunea ca atare. Acesta este sensul versetului: „Dacă cineva îndeplineşte o Mițva este fericit, căci s-a condamnat la partea de merit“. Asta înseamnă „măreţ este studiul care ne duce la acţiune“, adică o acţiune în care să nu fie implicată raţiunea, numită „mai presus de raţiune“.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)