Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 1948
Trebuie să înțelegem următoarele precizări din Meghila (2):
1. Este scris: „După aceste lucruri, împăratul Ahaşveroş a ridicat la putere pe Haman“. Trebuie să înţelegem ce înseamnă: „După aceste lucruri“, şi anume: după ce Mordechai l-a salvat pe rege. Pare rezonabil ca regele să-l fi promovat pe Mordechai. Dar, ce se spune? Că l-a promovat pe Haman.
2. Atunci când Ester i-a spus regelui: „căci eu şi poporul meu suntem vânduţi“, regele a întrebat: „Cine şi unde este acela care are de gând să facă aşa?“ Adică regele nu ştia nimic despre asta, deşi se spune explicit că regele i-a spus lui Haman: „Îţi dăruiesc şi argintul şi pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi“. Astfel, observăm că regele ştia de vânzare.
3. În ceea ce priveşte: „în funcţie de dorinţa fiecărui om“, înţelepţii noştri au zis: „Raba a spus «a face aşa după cum este voinţa lui Mordechai şi a lui Haman»“ (Meghila, 12). Se ştie că acolo unde scrie doar „rege“, se face referire la Regele lumii. Atunci, cum este posibil ca regele să facă voia păcătosului?
4. Este scris: „Mordechai ştia tot ceea ce s-a făcut“. De aici rezultă că doar Mordechai ştia, întrucât, înainte de asta, se spune: „cetatea Susa era îngrozită“. Cu alte cuvinte, întregul oraş Susa ştia acest lucru.
5. Este scris „Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului şi pecetluită cu numele împăratului nu poate fi desfiinţată“. Atunci, cum de a trimis scrisorile ulterioare care au anulat, în final, primele scrisori?
6. Ce se înţelege prin spusele înţelepţilor noştri: „De Purim, omul trebuie să se îmbete până când nu îl mai poate deosebi pe Haman cel blestemat, de Mordechai cel binecuvântat“?
7. Ce semnificaţie are comentariul înţelepţilor noştri asupra versetului: „Şi băutura a fost după lege“? Ce este „după lege“? Rav Hanan a declarat în numele lui Rav Meir: „după legea Torei“. Care este legea Torei? Mai multă mâncare decât băutură.
Pentru a putea înţelege cele de mai sus, trebuie să înţelegem, mai întâi, problema referitoare la Haman şi la Mordechai. Înţelepţii noştri au spus că versetul: „în funcţie de dorinţa fiecărui om“ se referă la Haman şi la Mordechai. Adică dorinţa lui Mordechai este numită „legea Torei“, care este: mai multă mâncare decât băutură, iar dorinţa lui Haman este opusul ei: mai multă băutură decât mâncare.
Ne întrebăm: „Cum se poate ca El să facă o masă după voinţa celui rău?“ Răspunsul la această întrebare este: „nimeni nu a constrâns“, adică băutura nu a fost obligatorie.
Este la fel cu ceea ce înţelepţii noştri au spus despre versetul: „Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să privească pe Dumnezeu“. Ei au spus că, în schimbul faptului că „Moise şi-a ascuns faţa“, el a fost răsplătit „ci el vede chipul Domnului“. Cu alte cuvinte, tocmai pentru că nu a avut nevoie de asta, adică îşi putea face un Masah (ecran) deasupra lui, i s-a permis să primească. De asemenea, este scris: „Am dat ajutor celui puternic“. Aceasta înseamnă că ajutorul este acordat de Creator aceluia care este puternic şi poate merge pe căile Domnului.
Este scris: „Şi băutura a fost după lege“. De ce „după lege“? Pentru că „nimeni nu a constrâns“. Adică, el nu a avut nevoie de băutură, dar odată ce ei au început să bea, nu au mai putut fi opriți. Acest lucru înseamnă că au fost legaţi de băutură, cu alte cuvinte, ei trebuiau să bea pentru că altfel nu ar fi fost capabili să avanseze.
Aceasta se numeşte „constrâns“ şi se referă la faptul că ei au anulat metoda lui Mordechai. Acesta este, de asemenea, înţelesul a ceea ce au spus înţelepţii noştri: că acea generaţie a fost condamnată la pieire pentru că s-a desfătat la masa celui rău.
Cu alte cuvinte, dacă ei ar fi primit băutura în forma „nimeni nu a constrâns“, nu ar fi anulat dorinţa lui Mordechai, care este metoda lui Israel. Cu toate acestea, ulterior, când au luat băutura în forma „constrâns“, rezultă că ei înşişi au condamnat legea Torei la pieire, care este discernământul lui Israel.
Aceasta este ceea ce se înţelege prin „mai multă mâncare decât băutură“. Problema băutului se referă la dezvăluirea Hohma (Înţelepciune), numită „cunoaştere“. „Mâncatul“, pe de altă parte, este numit Or Hasadim (Lumina Milei), care este credinţa.
Acesta este înţelesul lui Bigtan şi Tereş, care au încercat să pună mâna pe regele lumii. „Mordechai a avut cunoştinţă de lucrul acesta … faptul fiind cercetat şi găsit întocmai“. Problema căutării nu s-a întâmplat dintr-odată, iar Mordechai nu a aflat-o uşor, ci doar după multă străduinţă i-a fost revelată problema acestui defect. De îndată ce i-a fost clar acest lucru, „amândoi au fost spânzuraţi“, adică după ce a simţit murdăria acesteia, ei au fost spânzuraţi, însemnând că au îndepărtat aceste acţiuni şi dorinţe din lume.
„După aceste lucruri“, adică după toată munca şi străduinţa depusă de Mordechai prin cercetările pe care le-a făcut, regele a dorit să-l recompenseze pentru efortul lui de a lucra numai Lișma (pentru Numele Ei), şi nu pentru el însuşi. Deoarece există o regulă care spune că cel de jos nu poate primi nimic fără să existe o nevoie – așa după cum nu este Lumină fără un vas, vasul fiind numit nevoie, din moment ce el nu are nicio nevoie pentru sine, cum i s-ar putea da ceva?
Dacă regele l-ar fi întrebat pe Mordechai ce să-i dea pentru munca lui, iar Mordechai, fiind un om drept, a cărui muncă constă doar în dăruire, fără niciun fel de nevoie de a urca la un alt nivel, s-ar fi mulţumit cu puţin, însă regele a dorit să-i dea Lumina Înţelepciunii care se extinde de la linia stângă, în timp ce munca lui Mordechai era doar în linia dreaptă.
Ce a făcut regele? L-a promovat pe Haman, adică a făcut importantă linia stângă. Acesta este înţelesul versetului: „şi a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor căpeteniilor“. În plus, el i-a dat putere, adică toţi sclavii regelui îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, „căci aşa poruncise regele“, ca el să capete conducerea, şi cu toţii l-au acceptat.
Îngenuncherea presupune acceptarea conducerii, deoarece le-a plăcut mai mult să muncească pe calea lui Haman, decât pe cea a lui Mordechai. Toţi evreii din Susa au acceptat suveranitatea lui Haman, pentru că a fost greu pentru ei să înţeleagă opiniile lui Mordechai. În fond, fiecare înţelege că munca păstrării liniei stângi, numită cunoaştere, este mai uşoară atunci când merge pe căile Creatorului.
Este scris că ei au întrebat: „De ce încalci porunca regelui?“ Atunci când au văzut că Mordechai a persistat în opinia lui cu privire la mersul pe calea credinţei, au rămas nedumeriţi, nemaiştiind care cale este corectă.
Au mers şi l-au întrebat pe Haman cine are dreptate, aşa după cum este scris: „ei i-au spus lui Haman, pentru a vedea dacă vorbele lui Mordechai sunt valabile; căci le-a spus că el a fost evreu“. Cu alte cuvinte, „evreu“ înseamnă mai multă mâncare decât băutură, deoarece credinţa este noţiunea primară şi aceasta este întreaga bază a iudaismului.
Aceasta i-a provocat lui Haman o mare tulburare: De ce Mordechai nu este de acord cu opinia lui? Prin urmare, atunci când toţi au văzut cum acţionează Mordechai, care a susținut că doar el singur a luat calea iudaismului, iar cei care iau o altă cale sunt consideraţi idolatri, este scris: „Dar toate acestea nu îmi folosesc la nimic, atâta timp cât îl văd pe Mordechai evreul stând la poarta regelui.“ Acest lucru se datorează faptului că Mordechai pretinde că doar pe calea lui se ajunge la poarta regelui, şi nu pe calea lui Haman.
Acum putem înţelege de ce este scris: „Mordechai ştia“, adică tocmai Mordechai era acela care ştia. Cu toate acestea, este scris: „cetatea Susa era îngrozită“, ceea ce înseamnă că toată lumea ştia.
Trebuie să interpretăm faptul că oraşul Susa era nedumerit şi nu ştia cine are dreptate, pe când Mordechai ştia că sub stăpânirea lui Haman poporul lui Israel ar fi anihilat. Cu alte cuvinte, el va şterge întregul Israel de pe faţa pământului, îndeosebi calea iudaismului, proprie poporului lui Israel, a cărui bază în muncă este credinţa mai presus de raţiune, numită „Mila ascunsă“, pentru ca să meargă alături de Creator cu ochii închişi şi să spună mereu despre sine „ei au ochi, dar nu văd“, deoarece aderarea la Haman este, în întregime, în linia stângă, numită cunoaştere, care este opusă credinţei.
Aceasta este semnificaţia sorţilor aruncaţi de Haman, aşa cum s-a făcut şi de Yom Kipurim (Ziua Ispăşirii), după cum este scris: „un sorţ pentru Dumnezeu şi un sorţ pentru Azazel“. Sorţul pentru Dumnezeu este un discernământ de „dreapta“, care este Hasadim (Milă), numit „mâncare“, aceasta fiind credinţa. Sorţul pentru Azazel este linia stângă, considerată, de fapt, „bună de nimic“ şi toată Sitra Ahra (cealaltă parte) provine de aici.
Prin urmare, blocarea Luminilor se extinde de la linia stângă, deoarece doar linia stângă blochează Luminile. Acesta este înţelesul versetului: „au aruncat Pur, adică sorţul“, referindu-se la ceea ce se aruncă. Se spune „pur“, deoarece se referă la Pi Or (o Gură de Lumină, pronunţată Pi Ohr (3)).
Toate Luminile au fost blocate prin lozul lui Azazel şi putem vedea că el a aruncat în jos toate Luminile. Haman a crezut că „cei drepţi îl vor pregăti şi cei răi îl vor purta“. Cu alte cuvinte, Haman a crezut, referitor la toate eforturile şi străduinţele făcute de Mordechai împreună cu toţi aceia care l-au însoţit, că el va primi răsplata care li se cuvenea. Aceasta înseamnă că Haman a crezut că va lua Luminile care apar datorită corectărilor lui Mordechai, deoarece el a văzut că
regele i-a dat puterea de a extinde Lumina Înţelepciunii în jos. Prin urmare, când s-a dus la rege spunând: „să distrugi evreii“, adică să revoce stăpânirea lui Israel, care este credinţa şi Mila, şi să dezvăluie cunoaşterea în lume, regele i-a replicat: „Îţi dăruiesc şi argintul şi pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi“, adică aşa cum consideră Haman că este potrivit, conform stăpânirii lui, care este stânga şi cunoaştere.
Singura diferenţă dintre prima şi a doua scrisoare constă în cuvântul „evrei“. În „Copia scrierii“ (copie se referă la conţinutul care a fost prezentat în faţa regelui; ulterior, copia scrierii este interpretată, explicându-se intenţia ei) era scris: „Să fie dată prin decret, în fiecare provincie, să fie adusă la cunoştinţa tuturor
oamenilor, ca ei să fie pregătiţi în vederea acelei zile“. Nu se spune cine sunt destinatarii, dar Haman interpretează copia scrierii aşa după cum este scris: „şi era scris acolo, în conformitate cu tot ceea ce a dispus Haman“.
Cuvântul „evrei“ apare în cea de-a doua scrisoare, după cum este scris: „Copia înscrisului să fie dată prin decret, în fiecare provincie, să fie adusă la cunoştinţa tuturor oamenilor, ca evreii să fie pregătiţi în vederea acelei zile, pentru a se răzbuna pe duşmanii lor“.
Prin urmare, când Haman a venit înaintea regelui, regele i-a spus că argintul plătit anterior „îţi este dăruit“, adică nu mai este necesar să faci nimic în plus, din moment ce „şi poporul acesta (ţi-a fost dăruit) să faci cu el ce vei voi“.
Cu alte cuvinte, poporul vrea deja să facă aşa cum ţi se pare ție că ar fi bine, adică poporul vrea să primească stăpânirea ta. Totuşi, regele nu i-a spus să revoce stăpânirea lui Mordechai şi a evreilor. În schimb, a fost prestabilit că atunci, în acel moment, va fi o dezvăluire Hohma, care este similară, în ochii tăi, cu găsirea harului.
Copia scrierii „să fie dată prin decret, în fiecare provincie, să fie adusă la cunoştinţa tuturor oamenilor“. Adică, decretul stipula că va fi făcută publică problema dezvăluirii Hohma (care este) pentru toate naţiunile.
Cu toate acestea, nu se spunea că discernământul lui Mordechai şi al evreilor (credinţa) ar fi fost revocat. Mai degrabă, intenţia a fost să se dezvăluie Hohma (Înţelepciune), dar ei să aleagă tot Hasadim (Milă).
Haman a spus că, deoarece acum este timpul dezvăluirii Hohma, cu siguranţă această dezvăluire este dată pentru a folosi Hohma, căci cine ar face ceva ce nu este de folos? Dacă nu este folosită, rezultă că acţiunea a fost în zadar. Prin urmare, aceasta trebuie să fie voia Creatorului, iar Creatorul a făcut această dezvăluire în scopul de a utiliza Hohma.
Mordechai a argumentat că problema dezvăluirii a fost creată doar pentru a le arăta că ceea ce îşi asumă pentru ei înşişi, adică să meargă pe linia dreaptă, care este Hasadim ascuns, nu se datorează faptului că nu există libertatea de alegere şi de aceea merg pe această cale.
Aceasta pare a fi constrângere, întrucât ei nu au de ales, deoarece Hohma nu este revelată în prezent. În schimb, când Hohma este revelată, există loc pentru alegerea făcută de liberul lor arbitru. Cu alte cuvinte, ei aleg calea Hasadim, mai mult decât pe cea stângă, care este dezvăluirea Hohma.
Rezultă că scopul dezvăluirii a fost acela ca ei să poată revela importanţa Hasadim şi a faptului că Hasadim este mai importantă pentru ei decât Hohma. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri: „până acum obligat, de acum înainte de bună voie“. Acesta este înţelesul versetului: „evreii au consfinţit şi au luat asupra lor“. Prin urmare, dezvăluirea Hohma a venit acum, doar pentru ca ei să fie capabili să primească de bună voie metoda evreilor.
Aceasta a fost disputa dintre Mordechai şi Haman. Argumentul lui Mordechai este faptul că tot ceea ce vedem acum (felul în care Creatorul revelează dominaţia Hohma) are drept scop ca ei să primească Hohma, dar numai pentru a îmbunătăţi Hasadim.
În acest mod ei vor avea un loc în care să arate că primirea Hasadim este voluntară, adică au loc pentru a primi Hohma, deoarece acum este timpul dominaţiei liniei stângi, care luminează Hohma şi, cu toate acestea, ei aleg Hasadim. Prin urmare, primind Hasadim ei arată că dreapta conduce stânga.
Astfel, decretul evreiesc este important, însă Haman a susținut contrariul: dezvăluirea actuală a liniei stângi făcută de Creator (care este Hohma) are ca scop folosirea Hohma. În caz contrar, ar însemna că există ceva inutil făcut de Creator, adică El a făcut ceva şi nu există nimeni care să se bucure de ceea ce a făcut. Prin urmare, nu ar trebui să luăm aminte la ceea ce spune Mordechai, ci toţi ar trebui să ascultăm vocea lui Haman şi să folosim dezvăluirea Hohma care a apărut acum.
Rezultă că scrisorile ulterioare nu au revocat-o pe prima. De fapt, ele au prezentat o explicaţie, o interpretare a primei copii a scrierii, adică faptul că problema aducerii la cunoştinţa tuturor oamenilor a revelării Hohma, care străluceşte acum, este pentru evrei. Cu alte cuvinte, aceasta este pentru ca evreii să fie capabili să aleagă Hasadim în mod liber, şi nu pentru că nu au de ales.
De aceea este scris în a doua scrisoare: „şi pentru ca evreii să fie pregătiţi în acea zi să se răzbune pe duşmanii lor“. Aceasta înseamnă că Hohma îşi exercită dominaţia pentru ca ei să arate că preferă Hasadim înainte de Hohma, iar aceasta se numeşte „să se răzbune pe duşmanii lor“. Este astfel, deoarece duşmanii lor doresc, în mod specific, Hohma, în timp ce evreii resping Hohma.
Acum putem înţelege ceea ce am întrebat despre rege: „Cine este el şi unde se află el, cel care îndrăzneşte, în inima lui, să facă astfel?“ Şi de ce El întreabă asta? În fond, regele însuşi i-a spus lui Haman: „Îţi dăruiesc şi argintul şi pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi“. (Este aşa cum am spus mai înainte: scopul revelării Hohma este ca oamenii să facă ce li se pare lor că este bine, ceea ce înseamnă că există loc pentru alegere. Iar aceasta se numeşte: „şi poporul acesta; fă cu el ce vei voi“. Totuşi, dacă nu există nicio dezvăluire Hohma, nu există posibilitatea alegerii, exceptând Hasadim pe care, aparent, îl iau pentru că nu au de ales.)
Înseamnă că toate acestea s-au petrecut pentru că regele a poruncit ca acum să fie timpul potrivit pentru dezvăluirea Hohma. Intenţia a fost ca stânga să servească dreptei. Prin aceasta ar fi devenit evident că dreapta este mai importantă decât stânga şi, din acest motiv, ei au ales Hasadim.
Acesta este înţelesul expresiei Meghilat Ester. Pare a fi o contradicţie între termeni aici, deoarece meghila (sul) înseamnă că este galui (revelat) tuturor, în timp ce Ester înseamnă că acolo se află hastara (ascundere). Cu toate acestea, trebuie să explicăm că întreaga dezvăluire are scopul de a crea spaţiul necesar pentru a alege ascunderea.
Acum putem înţelege ceea ce au scris înţelepţii noştri: „De Purim, omul trebuie să se îmbete până când nu poate distinge între Haman cel blestemat şi Mordechai cel binecuvântat“. Problema cu Mordechai şi Ester a fost înainte de al Doilea Templu, iar construirea templului semnifică extinderea Hohma, Malhut fiind numit „Templul“.
De aceea Mordechai a trimis-o pe Ester să meargă la rege şi să ceară pentru poporul ei, iar ea a răspuns: „Toţi slujitorii împăratului …, ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine … intră la împărat … fără să fie chemat … Şi eu n-am fost chemată la împărat de treizeci de zile“.
Aceasta înseamnă că este interzis să se extindă discernământul GAR de Hohma mai jos, iar cel care extinde GAR (care sunt trei Sfirot, fiecare compus din zece, în total treizeci) este condamnat la moarte, pentru că linia stângă provoacă separarea de Viaţa Vieţilor.
„Numai acela scapă cu viaţă căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur“. „Aur“ înseamnă Hohma şi GAR, adică numai prin trezirea Celui de Sus omul poate să rămână în viaţă, adică în Dvekut (contopire) care este numită, de asemenea, viaţă, şi nu prin trezirea celui de jos.
Deşi Ester este Malhut care are nevoie de Hohma, aceasta se poate întâmpla numai prin trezirea Celui de Sus. Însă dacă extinde Hohma, ea se pierde în întregime. De aceea Mordechai i-a spus: „atunci ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru evrei“, adică prin revocarea completă a liniei stângi, urmând ca evreii să aibă doar linia dreaptă, care este Hasadim, iar atunci „şi tu şi casa tatălui tău veţi pieri“.
Ea trebuie să aibă în interior Hohma, datorită faptului că „tatăl a întemeiat fiica“. Dar trebuie să fie mai multă mâncare decât băutură. Totuşi, dacă evreii nu au altă opţiune vor fi nevoiţi să revoce linia stângă şi, astfel, întreaga ei fiinţă va fi anulată. Despre asta ea a spus: „dacă va fi să pier, voi pieri“.
Cu alte cuvinte, dacă mă duc, sunt pierdută, căci aş putea ajunge la o stare de separare, ca atunci când cel de jos trezeşte şi induce separarea de Viaţa Vieţilor. Iar dacă nu mă duc, „atunci ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru evrei“, adică în alt mod. Ei ar revoca în întregime linia stângă, aşa după cum i-a spus Mordechai. Din acest motiv ea a adoptat calea lui Mordechai, invitându-l pe Haman la ospăţ, ceea ce înseamnă că a extins linia stângă, aşa cum i-a spus Mordechai.
Ulterior, ea a încorporat stânga în dreapta, şi astfel au putut fi revelate Luminile jos rămânând, de asemenea, în forma de Dvekut. Acesta este înţelesul lui Meghilat Ester, ceea ce înseamnă că, deşi Lumina Hohma este dezvăluită, ea ia forma ascunderii prezentă acolo (pentru că Ester este hester – ascundere).
În ceea ce priveşte faptul că el nu a ştiut, este explicat în Studiul celor zece Sfirot (Partea 15, Or Pnimi, alin. 217, par. „El scrie“) că, deşi iluminat de Luminile Hohma, este imposibil să le primească fără Lumina Hasadim, deoarece aceasta induce separarea. Cu toate astea, acolo s-a petrecut un miracol când, prin post şi plâns, ei au extins Lumina Hasadim, şi apoi au putut primi Lumina Hohma. Totuşi, nu poate să existe un asemenea lucru înainte de sfârşitul corectării. Din moment ce acest discernământ este cel de la sfârşitul corectării, când totul va fi deja corectat, aşa după cum este scris în Sfântul Zohar: „SAM(4) este destinat să devină un Înger Sfânt“, rezultă că atunci nu va mai fi nicio diferenţă între Haman şi
Mordechai, căci şi Haman va fi corectat. Asta se înţelege prin versetul: „De Purim, omul trebuie să se îmbete până când nu poate distinge între Haman cel blestemat şi Mordechai cel binecuvântat“.
De asemenea, trebuie adăugat cu privire la sensul cuvintelor: „au fost spânzuraţi“ că indică atârnarea de copac, adică ei au înţeles că este acelaşi păcat cu păcatul Eț haDa’at (Pomul cunoaşterii), căci şi acolo defectul a fost în GAR.
Cât despre expresia: „stătea în poarta regelui“, se poate adăuga că aceasta implică faptul că el stătea jos, şi nu în picioare, deoarece „a sta jos“ se numeşte VAK, iar „a sta în picioare“ se numeşte GAR.
_______________
(2) Meghilat Ester (Sulul Esterei), referitor la Cartea Esterei
(3) PUR (n.t.)
(4) Îngerul morţii (n.t.)
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)