98. Spiritualitatea este numită ceea ce nu se pierde niciodată

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în 1948

Spiritualitatea este ceea ce nu se pierde niciodată. Prin urmare, dorinţa de a primi, în forma în care se găseşte ea, adică pentru a primi, este numită dorinţă materială. Lucrurile stau astfel pentru că forma ei actuală va fi anulată şi va adopta forma dăruirii.

       În spiritualitate, un loc adevărat este numit locul realităţii, deoarece oricine ajunge acolo, în acel loc, vede aceeaşi formă ca şi ceilalţi. În schimb, un lucru imaginar nu este numit un loc adevărat, din moment ce este imaginar şi fiecare şi-l imaginează altfel.

       Când ne referim la cele şaptezeci de feţe ale Torei, aceasta înseamnă că există şaptezeci de niveluri. La fiecare nivel, Tora este interpretată în funcţie de nivelul la care se află omul. Cu toate acestea, o lume este ceva real, adică toţi cei care ating oricare dintre cele şaptezeci de niveluri ale acelei lumi, realizează aceeaşi formă ca toţi cei care au ajuns acolo.

       Aceasta extinde ceea ce spun înţelepţii noştri când interpretează versetele Torei. Ei susţin că asta este ceea ce i-a spus Avraam lui Isaac, făcând şi alte relatări similare. Ei comunică ceea ce s-a spus, ceea ce este explicat în versete. Astfel, apare întrebarea: „Cum au ştiu ei ce şi-au spus unul altuia?“ Doar datorită faptului că cei care au atins nivelul lui Avraam (sau al oricărui altcineva) văd şi ştiu ceea ce a văzut şi a ştiut Avraam.

       Din acest motiv ei ştiu ce a spus Avraam. Şi este la fel ca toate cuvintele înţelepţilor noştri care au interpretat versetele Torei. Toate acestea au fost posibile pentru că şi ei au atins acel nivel şi, în spiritualitate, fiecare nivel este o realitate. Toţi văd acea realitate, aşa după cum toţi cei care merg la Londra, în Anglia, văd tot ceea ce este în oraş şi aud ceea ce se spune acolo.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!