Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 15 heşvan, 1 noiembrie 1944, Tel Aviv
„Bastardul, care este un discipol înţelept, precede un preot de rând.“ Un bastard reprezintă un Zeu străin, crud. Aceasta se referă la nelegitimitate. Când omul încalcă interdicţia de a se întoarce spre alţi zei, se naşte în el nelegitimitatea.
Întoarcerea către alţi zei se referă la faptul că omul se cuplează cu Sitra Ahra (cealaltă parte), care este goliciune. Aceasta se numeşte „cel care vine la goliciune şi zămisleşte un bastard cu ea“.
Iar regula proprietarilor de pământ este opusă faţă de regula Torei. Prin urmare, există o dispută între oamenii obişnuiţi şi discipolii înţelepţi. Iar dacă omul a zămislit bastardul, aici există o mare diferenţă. Un discipol înţelept pretinde că şi aceasta vine de la Creator, că El este cauza formei care îi apare lui – forma de bastard.
Însă cel rău spune că este doar un gând străin care i-a venit din cauza unui păcat şi tot ceea ce trebuie să facă este să-şi corecteze păcatele.
Pe de altă parte, un discipol înţelept are puterea să creadă că el trebuie să vadă adevărata esenţă a acesteia, adică a formei lui actuale. În acelaşi timp, el trebuie să-şi asume povara împărăţiei cerului cu devoţiune.
Aceasta înseamnă, de asemenea, că ceea ce este considerat de mică importanţă, chiar şi cel mai mic şi cel mai ascuns lucru, trebuie atribuit, într-un asemenea moment, Creatorului. Creatorul este cel care a creat o astfel de imagine a Providenţei în el, numită „gânduri străine“, iar el munceşte mai presus de raţiune în aceste lucruri atât de mărunte, de parcă ar avea un mare Da’at (cunoaştere) în Kduşa (Sfinţenie).
Un mare preot este acela care îl serveşte pe Creator pe calea „şi sunt multe …“, adică au multă Tora şi multe Mițvot şi nu le lipseşte nimic. Prin urmare, atunci când omul se conectează şi acceptă anumite condiţionări în muncă, regula este că primul vine bastardul, care este un discipol înţelept. Aceasta înseamnă că omul îşi asumă propria nelegitimitate, în forma unui discipol înţelept. „Înţelept“ este numele Creatorului. Discipolul său este cel care învaţă de la Creator. Numai un discipol înţelept poate spune că totul, că absolut toate formele care apar în timpul muncii sunt „pentru că vin de la Creator“.
Dar un preot de rând, deşi îl serveşte pe Creator şi este foarte bun atât în muncă, cât şi în Tora, dacă nu a fost răsplătit cu învăţarea din gura Creatorului, el încă nu este considerat „un discipol înţelept“. Prin urmare, această stare de mai sus nu îl poate ajuta să
atingă adevărata perfecţiune, deoarece el urmează regula proprietarilor de pământ, pe când regula Torei este a aceluia care învaţă de la Creator. Numai un discipol înţelept cunoaşte adevărul, şi anume faptul că toate cauzele provin de la Creator.
Acum putem înţelege cuvintele înţelepţilor noştri: „Rav Şimon Ben Manasia studia toate Etin (adăugările) din Tora.“ Et înseamnă inclus. Aceasta înseamnă că, în fiecare zi, el a adăugat Tora şi Mițvot mai mult decât în ziua precedentă. Şi, pentru că a ajuns la starea: „Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău“, adică nu a mai putut continua să crească, el este într-un punct în care nu mai poate adăuga, ci, Doamne fereşte, dimpotrivă.
Iar Raşi face următoarea interpretare: Ben Manasia înseamnă că el a înţeles menusa (fugă), care înseamnă a fugi şi a se retrage din
campanie. De asemenea, Ben(22) Haamsuny înseamnă că el a înţeles adevărul şi care este forma adevărului. Şi a rămas de pază şi nu a putut să înainteze până când nu a venit Rav Akiva şi i-a explicat: Et (cu) discipoli înţelepţi. Aceasta înseamnă că dacă se alătură discipolilor înţelepţi este posibil să primească un oarecare sprijin.
Cu alte cuvinte, doar un discipol înţelept îl poate ajuta, şi nimic altceva. Chiar dacă este „mare“ în Tora, el va continua să fie numit „un om de rând“ dacă nu a fost recompensat cu posibilitatea de a învăţa de la Creator. Prin urmare, el trebuie să capituleze înaintea unui discipol înţelept şi să accepte ceea ce discipolul îi va da fără să comenteze, pe calea mai presus de raţiune.
„Măsura acesteia este mai lungă decât pământul.“ Aceasta înseamnă că Tora începe după pământ, adică este mai mare decât pământul. Şi există o regulă care spune că nimic nu poate începe la mijloc. Prin urmare, dacă omul vrea să înceapă, începutul este dincolo de pământ, adică dincolo de deşertăciunea lumească. (Iar aceasta este semnificaţia expresiei: „un înalt preot de rând“.
Înseamnă că, deşi munca omului este în măreţie, dacă nu a fost încă răsplătit cu Lumina Torei, el se găseşte tot în deşertăciune lumească.)
Realizarea Lișma (pentru Numele Ei) necesită foarte mult. studiu în Lo Lișma (nu pentru Numele Ei). Asta înseamnă că omul trebuie să depună efort şi să se străduiască în Lo Lișma, şi atunci poate vedea adevărul: că nu a fost încă răsplătit cu Lișma. Cu toate acestea, dacă omul nu se străduieşte să depună eforturi serioase, el nu poate vedea adevărul.
Cu altă ocazie el a spus că omul trebuie să studieze mult Tora Lișma pentru a dobândi puterea de a vedea adevărul: că el lucrează, de fapt, în Lo Lișma. Munca în Lișma este considerate răsplată şi pedeapsă, şi corespunde cu Malhut. Iar Tora Lo Lișma este considerate ZA şi corespunde cu Providenţa personală.
Din acest motiv toţi regii Israelului cărora le fusese acordată Providenţa personală nu au mai avut nimic de făcut, deoarece nu au mai avut nimic de adăugat. De aceea înţelepţii noştri au spus că „un rege al Israelului nici nu judecă, şi nici nu este judecat“. Prin urmare, ei nu au o parte în lumea viitoare, pentru că ei nu fac nimic, deoarece văd că totul este făcut de către Creator.
Aceasta este semnificaţia lui Izevel (Izabela), soţia lui Ahab. Ei au interpretat faptul că soţia lui a afirmat: Ei Zevel (unde este gunoi), însemnând: „Unde este gunoi în lume?“ Pentru că ea a văzut că totul era bun. Şi Ah Av (Ahab) înseamnă că el era Ah (frate) cu Av (Tată) din ceruri. Dar împăraţii casei lui David sunt judecaţi, deoarece împăraţii casei lui David au avut puterea de a uni pe Creator cu Șhina (Divinitate) Sa, deşi acestea sunt lucruri contrare, aşa cum Providenţa este opusă discernământului răsplăţii şi pedepsei. Iar aceasta este puterea marilor drepţi, care pot uni Creatorul cu Divinitatea, adică Providenţa personală cu răsplata şi pedeapsa. Şi tocmai din acestea două se naşte perfecţiunea completă şi dezirabilă.
_______________
(22) În limba ebraică ben (fiu) are aceeaşi rădăcină cu mevin (înţelegere).
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)