113. A optsprezecea rugăciune

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit în 15 kislev, Șabat 

       În rugăciunea Şmone Esrei (Optsprezece) se spune „pentru că Tu asculţi rugăciunea fiecărei guri a poporului Tău, Israel, cu milă“. Acest lucru pare confuz; mai întâi spunem „pentru că Tu asculţi rugăciunea fiecărei guri“, ceea ce înseamnă că până şi o gură nevrednică este auzită de Creator. Este scris: „fiecărei guri“, adică chiar şi una nevrednică. Apoi se spune „poporul Tău, Israel, cu milă“, adică tocmai o rugăciune care este în milă, pentru că altfel nu poate fi auzită.

       Trebuie să ştim că greutatea resimţită în munca pentru Creator se datorează contradicţiilor care apar la fiecare pas. De exemplu, există o regulă care spune că omul trebuie să fie umil. Cu toate că înţelepţii noştri au spus „fii foarte, foarte umil“, asta nu ar trebui să fie o regulă. Lucrurile stau astfel deoarece se ştie că omul trebuie să meargă împotriva întregii lumi şi să nu fie oprit de proliferarea opiniilor care abundă în lume, aşa după cum este scris: „Şi inima lui a fost înălţată în căile Domnului.“ Prin urmare, această regulă nu este una pe care o putem numi completă.

       Dacă privim capătul opus, care este mândria, chiar şi aici intervine greşeala, deoarece despre „acela care este mândru“ Creatorul spune: „El şi cu Mine nu putem sălăşlui în aceeaşi locuinţă.“ Putem constata neconcordanţe şi în ceea ce priveşte suferinţa. În cazul în care Creatorul trimite suferinţă unei persoane oarecare, iar noi trebuie să credem că El este binevoitor, rezultă că acea suferinţă pe care El a trimis-o este, cu siguranţă, în beneficiul acelei persoanei. Atunci, de ce ne rugăm Creatorului ca să îndepărteze suferinţa de noi?

       În ceea ce priveşte suferinţa, trebuie să ştim că ea ne este data doar pentru a ne corecta, şi astfel să fim pregătiţi să primim Lumina Creatorului. Rolul suferinţei este doar acela de a curăţa corpul, cum au spus înţelepţii noştri: „aşa cum sarea îndulceşte carnea, suferinţa curăţă corpul“. Referitor la rugăciune, ei au făcut corectarea prin care aceasta înlocuieşte suferinţa. Aşadar, rugăciunea curăţă, de asemenea, corpul.  Cu toate acestea, rugăciunea este numită „calea Torei“. Din acest motiv rugăciunea este mai eficientă în îndulcirea corpului decât suferinţa. Prin urmare, rugăciunea pentru cei care suferă este o Mițva, din aceasta izvorând beneficii suplimentare atât pentru individ, cât şi pentru toţi ceilalţi.

       Dintre toate aceste motive, contradicţiile conduc la greutăţi şi la încetarea muncii pentru Creator; omul nu îşi poate continua munca şi se simte rău; i se pare că nu este vrednic să-şi asume povara Împărăţiei Cerului „ca un bou la jug şi ca un măgar împovărat“. De aceea, într-un asemenea moment, el este numit „nedorit“.

       Cu toate acestea, singura intenţie a omului este aceea de a mări credinţa, numită Malhut , adică de a ridica Șhina (Divinitate) din praf. Scopul omului este de a glorifica Numele Creatorului în lume, adică măreţia Lui, astfel încât Sfânta Șhina să nu ia forma sărăciei. De aceea Creatorul ascultă „rugăciunea fiecărei guri“, chiar şi pe a celui care nu este atât de vrednic, care simte că este încă departe de munca Domnului.

       Acesta este înţelesul versetului „pentru că Tu asculţi rugăciunea fiecărei guri“. Când ascultă Creatorul fiecare gură? Când poporul lui Israel se roagă cu milă, adică milă simplă. Atunci când omul se roagă pentru a ridica Divinitatea din praf, pentru a primi credinţă. Acest lucru este similar cu cineva care nu a mâncat de trei zile şi cere ceva de mâncare. El nu cere niciun fel de bogăţie sau ceva în plus; el cere, pur şi simplu, să-i fie dat ceva pentru a-şi reanima spiritul.

       De asemenea, în munca pentru Creator, când omul se simte suspendat între cer şi pământ, el nu cere nimic în plus de la Creator, ci doar Lumina credinţei, astfel încât Creatorul să-I deschidă ochii pentru a-şi asuma discernământul credinţei.

       Aceasta se numeşte „ridicarea Divinităţii din praf“. Şi aceasta este rugăciunea acceptată din „fiecare gură“. Cu alte cuvinte, indiferent de starea în care se află omul, dacă el cere să i se reînvie sufletul cu credinţă, acestei rugăciuni i se răspunde. Aceasta se numeşte „cu milă“, atunci când rugăciunea omului este doar pentru a obţine compasiune de Sus, astfel încât să-şi poată păstra vitalitatea. Prin urmare, acesta este sensul a ceea ce este scris în Zohar, că rugăciunea celui sărac este acceptată imediat. Adică, atunci când este pentru Sfânta Șhina, este acceptată imediat.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!