Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 1940, Ierusalim
Mineralul este ceva ce nu are propria sa autoritate. Mai precis, se află sub autoritatea Stăpânului său şi trebuie să-I împlinească orice dorinţă. Prin urmare, Creatorul a creat toate creaturile pentru Gloria Lui, aşa cum este scris „toţi cei care sunt numiţi după Numele Meu şi pe care i-am creat pentru Gloria mea“, aceasta însemnând că El a realizat creaţia pentru propriile Sale nevoi. Natura Stăpânului este imprimată în creaturi, adică nicio creatură nu poate lucra pentru altcineva, ci doar pentru ea însăşi.
Vegetalul este ceva ce are, într-o oarecare măsură, propria sa autoritate şi poate să facă ceva care este contrar opiniei Stăpânului său. Aceasta înseamnă că deja poate face ceva care nu este pentru sine, adică poate dărui. Acest fapt este opusul a ceea ce există în dorinţa Stăpânului, pe care El a imprimat-o în cei de jos, ca ei să lucreze doar cu dorinţa de a primi pentru sine.
Cu toate acestea, aşa cum putem vedea în flora din lumea terestră, chiar dacă sunt mobile şi cresc în lungime şi lăţime, toate plantele au o singură caracteristică. Adică, nu există nici o singură plantă care să poată acţiona împotriva naturii tuturor plantelor. Mai precis, ele trebuie să adere la legile plantelor şi sunt incapabile să acţioneze împotriva celorlalte.
Aşadar, ele nu au o viaţă proprie, ci sunt părţi ale vieţii întregii flore. Aceasta înseamnă că toate plantele au o singură formă de viaţă specifică lor. Toate plantele formează o singură creatură, iar plantele luate în parte sunt organe specifice ale acestei fiinţe.
În mod asemănător, în spiritualitate există oameni care au căpătat deja forţa de a-şi învinge dorinţa de a primi, într-o oarecare măsură, dar sunt limitaţi de mediul înconjurător. Ei nu pot acţiona împotriva mediului în care trăiesc, deşi fac exact opusul a ceea ce vrea dorinţa de a primi. Aceasta înseamnă că ei deja lucrează cu dorinţa lor de a dărui.
Animalul – observăm că fiecare animal are propriile sale caracteristici; animalele nu sunt limitate de mediu şi fiecare dintre ele are propriile sale senzaţii şi caracteristici. Ele pot, desigur, să acţioneze împotriva voinţei Stăpânului lor, ceea ce înseamnă că pot să lucreze în dăruire şi, în plus, nu sunt limitate de mediu. Dimpotrivă, ele au viaţă proprie, iar vitalitatea lor nu depinde de viaţa altor animale. Totuşi, ele nu pot simţi mai mult decât propria lor fiinţă. Cu alte cuvinte, ele nu au senzaţia celuilalt, şi bineînţeles că nu pot avea grijă de alţii.
Vorbitorul are următoarele calităţi:
- Acţionează împotriva voinţei Stăpânului;
- Nu depinde de contemporanii săi, precum vegetalul, adică nu depinde de societate;
- Îl simte pe celălalt şi, prin urmare, poate să aibă grijă de alţii, să-i complinească, empatizând şi suferind alături de ceilalţi oameni, este capabil să se bucure de bucuriile societăţii şi are abilitatea de a simţi trecutul şi viitorul, în timp ce animalele simt doar prezentul şi propria lor fiinţă.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)