Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în ajunul Șabat ului, Nitzavim, 22 elul, 4 septembrie 1942
Trebuie să înţelegem ceea ce este explicat în Shulchan Aruch (Masa Întinsă – codul evreiesc de Legi): regula este ca omul să cugete, în mod repetat, asupra rugăciunilor din Zilele Teribile, astfel încât atunci când soseşte vremea rugăciunii să fie obişnuit să se roage.
Este important ca rugăciunea să fie făcută din inimă. Acesta este înţelesul muncii în inimă, ca inima să fie de acord cu ceea ce spune gura lui (în caz contrar, atunci când gura contrazice inima, vorbim de înşelătorie). Prin urmare, pe parcursul lunii elul omul trebuie să se obişnuiască cu munca intensă.
Cel mai important lucru este faptul că omul poate cere: „Înscrie-ne la viaţă.“ Aceasta înseamnă că atunci când spune „Înscrie-ne la viaţă“ inima lui trebuie, de asemenea, să fie de acord (să nu fie ipocrit), astfel încât gura şi inima lui să spună acelaşi lucru. „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă“.
În mod corespunzător, atunci când omul strigă „Înscrie-ne la viaţă“, „viaţă“ înseamnă aderarea la Viaţa Vieţilor, iar aceasta se întâmplă, în mod specific, când vrea să lucreze doar în forma dăruirii şi toate gândurile lui referitoare la propriile plăceri vor fi anulate. Dar când simte ceea ce rosteşte, inima se teme de faptul că rugăciunea lui va fi acceptată, şi că nu va avea nicio dorinţă pentru el însuşi.
În ceea ce priveşte mulţumirea de sine, apare o stare în care omului i se pare că părăseşte toate plăcerile lumii, toţi oamenii, prietenii, rudele şi toate posesiunile lui şi se retrage în desert unde nu există nimic altceva în afară de fiare sălbatice, fără să existe cineva care să-l cunoască şi să ştie de existenţa lui. Omului i se pare că şi-a pierdut propria lume dintr-o dată; simte că a pierdut o lume plină de însufleţire şi că este mort faţă de această lume. Atunci când experimentează această imagine se simte de parcă ar fi comis un suicid.
Uneori, Sitra Ahra îl ajută să-şi imagineze starea lui în cele mai negre culori. Atunci corpul respinge rugăciunea şi, în această stare, rugăciunea omului nu poate fi acceptată, deoarece el însuşi nu doreşte ca rugăciunea să îi fie acceptată.
Din acest motiv ar trebui să existe o pregătire pentru rugăciune, pentru ca omul să se obişnuiască cu rugăciunea, ca şi cum gura şi inima lui sunt egale. Iar datorită obişnuinţei inima poate ajunge să fie de acord, înţelegând că primirea înseamnă separare şi că cel mai important lucrul este contopirea cu Viaţa Vieţilor, care este dăruire. Trebuie să ne adâncim mereu în munca din Malhut , numită „scriere“, considerată „cerneală“ şi şaharit (negreală). Aceasta înseamnă că omul ar trebui să vrea ca munca lui să fie în forma lui „Libni(23) şi Şimei“, astfel încât să adere la Tora şi Mițvot numai în timp de „alb“, dar necondiţionat. Fie în alb, fie în negru, pentru el va fi acelaşi lucru şi, orice ar fi, el întotdeauna va adera la poruncile din Tora şi Mițvot.
______________
(23) Libni înseamnă, de asemenea, de culoarea alb.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)