Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în timpul unei mese de Şavuot
Referitor la dăruirea Torei pe muntele Sinai, aceasta nu înseamnă că Tora a fost dată atunci, iar acum nu. Dimpotrivă, dăruirea Torei este un lucru etern – Creatorul dăruieşte întotdeauna. Cu toate acestea, noi nu suntem capabili să primim. Dar acolo, pe muntele Sinai, noi am fost cei care am primit Tora. Iar singurul merit pe care atunci l-am avut a fost acela că am fost „un singur om într-o singură inimă“. Aceasta înseamnă că noi toţi am avut un singur gând – primirea Torei.
Însă din perspectiva Creatorului, El întotdeuna dăruieşte, aşa cum este scris în numele lui Ribash: „Omul trebuie să audă cele zece porunci de pe muntele Sinai în fiecare zi.“
Tora este numită „poţiunea vieţii“ şi „poţiunea morţii“. Ar trebui să întrebăm: „Cum se poate ca două lucruri opuse să fie combinate într-unul singur?“ Tot ceea ce vedem cu ochii noştri reprezintă doar ceea ce simţim, iar realitatea în sine nu ne interesează. Astfel, când cineva studiază Tora, iar Tora îl îndepărtează de iubirea Creatorului, această Tora este, cu siguranţă, numită „poţiunea morţii“. Iar dacă Tora îl aduce mai aproape de Creator, ea este numită, în mod cert, „poţiunea vieţii“.
Dar Tora însăşi, adică realitatea în sine, nu este luată în calcul. Dimpotrivă, senzaţiile determină realitatea percepută. Aceeaşi Tora, fără cei care primesc, este considerată Lumină fără Kli, unde nu avem nicio dobândire. Aceasta este considerată „esenţă fără materie“. Iar noi nu avem niciun fel de dobândire a esenţei, nici măcar a esenţei materiale, şi cu atât mai puţin a celei spirituale.
Când omul munceşte pentru sine, acest lucru este considerat Lo Lișma (nu pentru Numele Ei), iar de la Lo Lișma ajunge la Lișma (pentru Numele Ei). Astfel, dacă omul nu a fost recompensat cu primirea Torei, el speră că o va primi în anul următor. Atunci când primeşte întreaga Lișma, nu mai are nimic de făcut în această lume.
De aceea, în fiecare an există un timp al primirii Torei, deoarece timpul s-a împlinit pentru o trezire de jos, din moment ce atunci este trezirea timpului în care Lumina dăruirii Torei este revelată în cei de jos. Prin urmare, există mereu o trezire de Sus, aşa încât cei de jos să poată acţiona ca atunci, în acele timpuri. Astfel, dacă omul continuă pe calea pe care Lo Lișma îi va aduce Lișma, progresează corect şi speră ca, în cele din urmă, să fie recompensat cu primirea Torei Lișma. Dar dacă scopul nu este mereu în faţa ochilor săi, el se va mişca în partea opusă Torei, numită „Pomul vieţii“ care, din acest motiv, este considerate „poţiunea morţii“, pentru că se abate mereu de la linia vieţii.
„Am muncit şi nu am găsit, nu crede.“ Trebuie să înţelegem ce înseamnă „am găsit“. Ce este de găsit? Găsim preocuparea de a descoperi favoarea în ochii Creatorului. „Nu am muncit şi am găsit, nu crede.“ Trebuie să înţelegem că, la urma urmei, el nu minte; aici nu este vorba despre omul însuşi, ca individ. Dimpotrivă, aceeaşi regulă este pentru toţi. Iar dacă cineva vede că este favorizat de Creator, de ce să nu creadă? Adevărul este că, uneori, omul obţine favoruri de la Creator, aşa cum se întâmplă în cazul rugăciunii. Aceasta se datorează puterii pe care o are rugăciunea, fiind considerate muncă. (De asemenea, vedem că în lumea materială unii oameni depun efort, iar alţii recurg la rugăciune, ceea ce le permite să aibă grijă de sine.)
Dar în spiritualitate, deşi este recompensat cu faptul că devine favorizat, el va trebui să plătească mai târziu preţul întreg, care constă în cantitatea de efort pe care toată lumea o depune. În caz contrar, el va pierde Kli-ul. De aceea a spus: „Nu am muncit şi am găsit, nu crede“, pentru că va pierde totul. Altfel, el trebuie să restituie măsura completă a efortului.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)