Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit de Șabat Teşuva, 9 octombrie 1948, Tel Aviv
Motivul pentru care este numit „Șabat Teşuva“ (Șabat-ul căinţei) este faptul că noi spunem (la finalul celor zece zile de penitenţă, în Ziua Ispăşirii) „pentru un păcat“. Şi orice om care examinează „pentru un păcat“ nu-şi găseşte locul acolo, cel puţin în procent de şaizeci la sută, şi doar restul de patruzeci de procente pot fi explicate şi justificate; poate că există îndoiala că el nu se simte acolo. Dar şaizeci la sută, el sigur nu se regăseşte.
Acesta este motivul pentru care există virtutea Șabat ului: pentru ca Lumina Șabat ului să poată să strălucească şi să se manifeste, astfel încât omul să se poată regăsi în toate cele o sută de procente ale „păcatului“, pentru că acesta i-a fost dat numai lui, şi nimănui altcuiva. Dar fără Lumină, noi nu simţim. De aceea este numit „Șabat Teşuva“. Șabat ul este bun pentru Teşuva (căinţă), aşa încât fiecare să poată simţi păcatul.
Trebuie ca mai întâi să ne mărturisim păcatul şi apoi să cerem iertare. Însă dacă spunem „pentru un păcat“ fără a simţi păcatul, ce fel de mărturisire este aceasta? De fapt, în inima lui, omul spune că nu a păcătuit. Iar ceea ce spune din gură, fără ca inima să fie de acord, o asemenea mărturisire este lipsită de valoare.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)