Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit
În ceea ce priveşte ascunderea, care este o corectare, dacă ea nu ar fi existat, omul nu ar fi fost capabil să atingă perfecţiunea, pentru că nu ar fi fost demn de a realiza importanţa acestui aspect. Atunci când un lucru este ascuns, el devine important pentru om. Chiar dacă nu îi poate aprecia adevărata valoare, faptul că este ascuns garantează că este valoros. În măsura în care omul simte că este ascuns, în aceeaşi măsură atribuie importanţă acelui lucru.
Aceasta se aseamănă cu treptele unei scări. Omul urcă treaptă după treaptă, până când ajunge la locul care i-a fost desemnat. Astfel, dobândeşte o anumită măsură a importanţei cu ajutorul căreia poate, cel puţin, să reziste. Deşi adevărata importanţă şi măreţie a Creatorului sunt imposibil de măsurat, el înţelege întro măsură care îi permite să continue să existe.
Însă ascunderea, în sine, nu este considerată ascundere, ci doar în măsura în care există dorinţă. Cu cât dorinţa pentru ceva este mai mare, cu atât mai evidentă este ascunderea. Acum putem înţelege semnificaţia versetului: „Tot pământul este plin de mărirea Lui!“ Cu toate că noi credem, ascunderea încă umple tot pământul.
Despre viitor este scris: „Eu însumi – zice Domnul – voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui şi voi fi slava lui în mijlocul lui!“ „Foc“ înseamnă ascundere. Cu toate acestea, „slava lui este în mijlocul lui“, ceea ce înseamnă că atunci slava lui va fi revelată. Aceasta se datorează faptului că dorinţa va fi foarte mare, chiar dacă va exista şi ascundere. Iar diferenţa constă în faptul că acum există ascundere, dar nu există cerere. Prin urmare, acest lucru este considerat „exil“. Însă mai târziu, deşi va exista ascundere, va exista, de asemenea, şi dorinţă, iar dorinţa este cea mai importantă.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)