Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în prima zi de Hanukah, 18 decembrie 1938
De ce vedem că există mulţi oameni care muncesc cu atâta sârguinţă pentru lucruri materiale, chiar şi atunci când viaţa le este pusă în pericol, iar în spiritualitate fiecare îşi examinează sufletul foarte atent? Mai mult decât atât, în lumea materială omul este dispus să muncească chiar şi atunci când primeşte o răsplată neînsemnată pentru munca lui. Însă în spiritualitate, el nu este de acord să lucreze decât dacă ştie cu certitudine că va primi o răsplată bună pentru munca lui.
Se ştie că trupul este lipsit de valoare. În fond, fiecare om vede că acesta vine şi pleacă fără a lăsa urme, aşa încât omului îi este uşor să îl abandoneze pentru că, oricum, este lipsit de valoare. Cu toate acestea, în spiritualitate există discernământul Klipot (coji), care păzeşte corpul şi îl susţine, şi de aceea este greu să se renunţe la el. Acesta este motivul pentru care vedem că oamenilor laici le este mai uşor să îşi abandoneze corpul, întrucât nu descoperă importanţa corpului lor.
Dar în spiritualitate nu este aşa; este Achoraim (posterior) de Kduşa (Sfinţenie), care se numeşte „devotament“. Tocmai prin omul este răsplătit cu Lumina. Şi înainte ca omul să fie complet devotat, el nu poate dobândi niciun nivel.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)