207. Primirea în scopul dăruirii

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit de Șabat  , 13 tevet

       În această lume, oamenii merg pe două picioare numite „plăcere şi durere“. Ei întotdeauna aleargă spre locul plăcerii şi fug de locul suferinţei. Prin urmare, când omul este vrednic să simtă aroma Torei şi Mițvot, aşa după cum este scris: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!“, atunci tinde să îl servească pe Creator. Din această cauză, omului i se atribuie diferite grade de Tora şi Mițvot, după cum este scris: „zi şi noapte cugetă la Legea Lui!“

       Dar cum poate omul să îşi limiteze mintea la un singur lucru? Mai degrabă, iubirea şi plăcerea îi „încătuşează“ gândurile, astfel încât mintea şi corpul omului se ataşează de ele, aşa cum se întâmplă în cazul iubirii din lumea materială. Acest lucru se produce exact atunci când omul a dobândit expansiunea minţii, care dă naştere la iubire. Iar acest discernământ se numeşte „în  raţiune“. Însă omul ar trebui să îşi amintească întotdeauna să lucreze „mai presus de raţiune“, pentru că aceasta se numeşte „credinţă şi dăruire“.

       În cazul muncii „în raţiune“, toate organele sunt dispuse să muncească pentru că ele, de asemenea, primesc iubire şi plăcere. Acesta este motivul pentru care munca este numită „în raţiune“. Într-un astfel de moment omul este într-o poziţie dificilă: este interzis să strice discernământul credinţei, deoarece în el este o iluminare Divină, întrucât aceasta este abundenţa de Sus. În schimb, omul ar trebui să le corecteze pe amândouă, atât credinţa, cât şi raţiunea.

       Iar apoi, el trebuie să aranjeze tot ce a realizat până în prezent, adică Tora şi abundenţa pe care le-a obţinut acum, şi să se întrebe: Ce au de-a face toate acestea cu situaţia mea actuală? Aceasta se datorează faptului că el s-a pregătit în prealabil prin asumarea muncii „mai presus de raţiune“.

       Astfel, prin implicarea în Dvekut (contopire), el însuşi a aderat la rădăcină, şi aşa i-a fost atribuită raţiunea. Prin urmare, raţiunea pe care a dobândit-o pe calea credinţei a fost o adevărată revelaţie. Rezultă că el apreciază, în primul rând, „credinţa mai presus de raţiune“ şi, de asemenea, apreciază raţiunea, deoarece a fost recompensat cu revelaţia Numelor Sale pentru a extinde abundenţa.             Acesta este motivul pentru care omul trebuie să se întărească şi mai mult prin intermediul raţiunii şi să îşi asume „credinţa mai presus de raţiune“ mai mult decât înainte, din moment ce Dvekut cu rădăcina se produce în principal prin credinţă, iar acesta este singurul lui scop. Aceasta se numeşte „primire“,  adică raţiunea pe care el a extins-o cu scopul de a dărui, prin care îşi poate asuma „credinţa mai presus de raţiune“ în cea mai mare măsură posibilă, atât cantitativ, cât şi calitativ.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!