Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit
Principiul fundamental este creşterea lipsei, pentru că aceasta este baza pe care este construită întreaga clădire, iar rezistenţa ei este măsurată în funcţie de puterea fundaţiei sale. Există multe lucruri care obligă omul să muncească, însă ele nu sunt îndreptate spre scop. Prin urmare, fundaţia afectează întreaga clădire. Cu toate că de la „nu pentru Numele Ei“ omul ajunge la „pentru Numele Ei“, este nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a ajunge înapoi la scop.
De aceea omul trebuie să vadă că scopul este întotdeauna în faţa ochilor lui, după cum este scris în Şulchan Aruch (Aranjarea mesei): „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei.“ Iar omul care stă acasă nu este ca cel care stă în faţa unui rege. Cel care crede în existenţa Creatorului, în faptul că „Tot pământul este plin de mărirea Lui!“, este plin de teamă şi iubire şi nu are nevoie de nicio pregătire sau examinare, ci doar de anularea naturii sale înaintea regelui.
Exact aşa cum vedem în lumea materială: cel care îşi iubeşte cu adevărat prietenul se gândeşte doar la ce este bun pentru prietenul său şi evită ceea ce nu este în beneficiul prietenului său. Toate acestea sunt făcute fără niciun calcul şi nu necesită multă pricepere, pentru că ceea ce face este la fel de natural ca iubirea mamei pentru copilul ei, care vrea doar binele lui. Ea nu are nevoie de o pregătire prealabilă şi nici nu trebuie să se gândească să îşi iubească fiul, deoarece o tendinţă naturală nu are nevoie de intelect ca să se transforme în necesitate. Acest lucru se face prin intermediul simţurilor, care lucrează cu devotament, deoarece aşa este în natură; iubirea pentru ceva le face să se dedice trup şi suflet până când obţin ceea ce-şi doresc. Iar dacă nu obţin ceea ce-şi doresc, viaţa lor nu este viaţă.
Astfel, oricine simte (după cum este scris în Şulchan Aruch) că pentru el este la fel …, el este într-o stare de perfecţiune, ceea ce înseamnă că are credinţă. Şi atâta timp cât nu simte că stă în faţa regelui el este în opoziţie.
De aceea, mai întâi de toate omul trebuie să acorde atenţie sclaviei şi să regrete că nu are suficientă credinţă, pentru că lipsa credinţei este baza lui. Şi trebuie să se roage pentru muncă şi pentru dorinţa de a simţi această lipsă, căci dacă omul nu are dorinţă, înseamnă că nu are vas în care să primească umplerea.
Omul trebuie să creadă că Creatorul aude rugăciunea fiecăruia şi că el, de asemenea, va fi salvat prin credinţă deplină.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)