215. Despre credinţă

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit

       Credinţa, în mod specific, este muncă pură. Acest lucru se datorează faptului că dorinţa de a primi nu participă la această muncă. Mai mult decât atât, dorinţa de a primi i se opune. Natura acestei dorinţei este ca omul să muncească numai acolo unde vede şi ştie. Însă mai presus de raţiune nu este aşa. Prin urmare, în acest mod poate fi complet Dvekut (contopire), deoarece aici există elementul de echivalenţă, ceea ce înseamnă, de fapt, dorinţa de a dărui.

       De aceea, atunci când această bază este fixă şi solidă, iar omul primeşte lucruri favoRavle, el o consideră „un loc“ care, în Gematria, este Tora. Şi ar trebui să fie cu teamă faţă de această Tora. Adică, el trebuie să vadă că nu primeşte nici sprijin şi nici asistenţă din partea Torei, ci numai din partea credinţei. Şi chiar şi atunci când o consideră de prisos, pentru că deja primeşte din pământul dorit, el trebuie totuşi să creadă că acesta este adevărul. Acesta este sensul versetului: „şi toţi cred că El este un Dumnezeu al credinţei“, pentru că numai prin credinţă îşi poate menţine nivelul.

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!