Scrisoarea nr.25

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

Manchester 23 noiembrie 1956

Pentru prieteni, fie ca ei să trăiască mult,

Am primit câteva scrisori de la …

Aș fi foarte fericit dacă aș putea să fiu cu voi, dar ce poți face când timpul te condiționează? Cu toate acestea, există niște Mițvot [porunci] pe care le putem păstra, necondiționați de timp, ceea ce înseamnă lucruri care depășesc timpul. Pentru el însuși, omul este limitat de timp și de loc. Dar când cineva se străduiește să adere la Creator, trebuie să se egaleze cu El, adică să fie mai presus de loc și de timp.

Se știe că un loc este numit Kli [vas], adică o anumită voință de a primi. „Mai presus de loc” înseamnă că nu se dorește ca munca să fie doar pentru „locul acela”, ci pentru „Binecuvântat fie locul”, care este locul lumii [referitor la Creator], ceea ce înseamnă că toată munca ar trebui să fie doar pentru a dărui, și mai presus de timp, când timpul se referă numai la rațiune. Rațiunea unei persoane o face mereu să înțeleagă că acum nu este momentul potrivit să accepte lucrarea Lui, pentru numele Lui. Dar în această privință trebuie să mergem întotdeauna mai presus de timp. Asta înseamnă să nu spunem că primele zile au fost mai bune decât acestea, căci avem întotdeauna nevoie de reînnoirea puterilor, adică de temeliile pe care să construim toată lucrarea până când vom fi răsplătiți cu insuflarea permanentă a Șchina [Divinității].

De asemenea, trebuie să mergem mereu pe două căi care se neagă una pe alta, adică în deficiență și în deplinătate, ceea ce este rugăciune și laudă și recunoștință.

Vezi în Zohar [VaIșev și p 12 în Comentariul Sulam]: „De aceea acel trup și sufletul purificator s-au spart și de aceea Creatorul face ca cei drepți să sufere chinuri și dureri în această lume și el va fi curățat de toate și va fi răsplătit cu viață în lumea următoare. Este scris despre aceasta: „’Domnul testează pe cel neprihănit’, într-adevăr” [Comentariul Sulam la ZoharVaIșev, articolul 36, p. 12]. La punctul 38: „Și când luna este întunecată”, adică atunci când sufletul apare când luna este întunecată, sufletul afectează corpul.

Este scris în Sulam: „Cum se poate spune că sufletul afectează trupul?” El explică că prejudiciul sufletului se extinde de la diminuarea din BinaMalchut ia această diminuare, ca în „Mama și-a împrumutat hainele fiicei sale”, iar corpurile devin capabile să primească și Gadlut [măreția / maturitatea]. Astfel, deteriorarea pe care o provoacă sufletele în corpuri este pentru a corecta corpul și de a-l califica pentru a primi lumina Gadlut. Până aici sunt cuvintele lui.

Pentru a înțelege acest lucru în timpul perioadei de pregătire pentru intrarea în palatul Regelui, putem interpreta că trupul, în felul său este întreg. Adică, nu simte nici o deficiență în sine, așa cum se simte dacă există o lipsă corporală. Apoi, cineva nu stă liniștit în disperare, căci simțirea lipsei evocă într-o persoană trucuri și tactici, și aceasta nu cade niciodată în disperare. Aceasta este tocmai în măsura senzației de lipsă. Asta înseamnă că, dacă el privește ceea ce dorește ca desfătare, senzația de deficiență nu este atât de puternică în ceea ce privește desfătarea și renunță la ea cu ușurință.

Cu toate acestea, nu este așa, pentru că îi este dificil să o obțină și acceptă situația, spunând: „Am făcut ce am putut și nu am nici o idee cum să obțin ceea ce vreau”, și astfel își întoarce mintea în altă parte. Mai degrabă, pentru că ceea ce cere este de prisos pentru el, și în exces nu există o senzație de lipsă, deoarece nu este o necesitate. Într-adevăr, când vine vorba de necesitate, o persoană nu acceptă situația și întotdeauna caută sfaturi și tactici pentru a obține necesitatea, adică forța motrice a omului, care nu-l lasă să renunțe și de fiecare dată când este reînnoită, este doar prin puterea deficienței.

Acest lucru depinde de măsura deficienței, care, la rândul său, depinde de măsura suferinței. O mare nevoie înseamnă că dacă nu obține ceea ce dorește, va simți o mare suferință și o mică nevoie este dacă nu-l doare dacă nu obține ceea ce dorește, dar dacă o primește, se va simți mai complet.

În ceea ce privește necesitatea și excesul, fiecare persoană determină singură această măsură. Înțelepții noștri au spus despre asta că, dacă cineva este obișnuit să trăiască cu o necesitate a unui slujitor care aleargă înaintea lui, trebuie să i se acorde acest lucru și există o poveste despre Hillel care fugea în fața lui. Astfel, fiecare persoană poate determina ce-i este necesar.

Acesta este înțelesul sufletului care afectează corpul. Aceasta înseamnă că atunci când o persoană nu are suflet, are un corp complet. Adică, el nu consideră necesar să lucreze în puritate. Dar prin angajarea în Tora și Mițvot, lumina din ea îl transformă. Adică, lumina din ea, adică sufletul pe care îl atinge, sparge trupul, ceea ce înseamnă că trupul se rupe atunci când vede că este incomplet.

Acest lucru înseamnă că înainte el știa că trebuie să se angajeze în puritate pentru a atinge integritatea, care este considerată lux și poate renunța la lux. Dar când corpul se rupe, ceea ce înseamnă că el vede că este deficient – ceea ce înseamnă că lipsa pe care o are Bina superioară numită Bina, referindu-se la Providență – se trezește în el o putere motivantă care nu se odihnește până nu este milostivit de sus și i se acordă chipul Șchina [Divinității].

Fie ca Creatorul să ne ajute să ne asumăm povara împărăției cerului mai presus de loc și de timp, să ne ținem strâns de veșnicia Lui.

Prietenul vostru, Baruch Șalom HaLevi Așlag

Fiul lui Baal HaSulam

Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)

error: Content is protected !!