Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Ianuarie 1958
Ce este Sinele?
Trebuie să explicăm cine este persoana despre care spunem că trebuie să fie un servitor al Creatorului şi în schimb va primi răsplata. La urma urmei, omul este format din 248 organe şi suflul vieţii, care susţine întregul corp. Întrebarea este: „Cine este operatorul- mintea, inima sau suflul vieţii care îl susţine? Şi ce este sinele, căruia i-a fost promis că va primi o bună răsplată în viitor pentru fapte bune?”
Versetul spune: „Şi Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său”. Termenul de creaţie se aplică în mod specific la ceva nou, adică la existenţa realităţii din absentă, în care Creatorul a creat ceva nou care nu exista înainte de a fi creat. Înţelepţii noştri au interpretat că această realitate este numită „dorinţa de a primi plăcere”. Aceasta este o lipsă şi o goliciune care trebuie acum ocupată. Nu a existat o lipsă înainte ca El să o creeze, deoarece înainte de această creaţie există numai deplinătate, deoarece nu se poate spune că, Creatorul conţine o lipsă. Prin urmare, acesta este singurul lucru nou, adică dorinţa de a primi.
Crearea voinţei de a primi
Nevoia de a crea voinţa de a primi este pentru ca ei au interpretat că scopul creaţiei a fost să facă binele creaţiilor Sale. Creatorul doreşte să-şi împărtăşească bunătatea pentru a încânta creaturile şi, în consecinţă, creaţia trebuie să conţină un Kli [vas] pentru primirea plăcerii. Este imposibil să primim plăcere dacă nu este nevoie şi neavând nevoie, atunci nu simţim nici plăcere.
Acest lucru este similar cu o persoană care îşi tratează prietenul cu o masă bună, dar acesta nu are poftă de mâncare şi, prin urmare, nu se poate bucura de masă, căci numai dorinţa pentru mâncare determină măsura plăcerii în a mânca. Din acest motiv, pentru ca toate creaturile să se bucure de darurile Sale, El a imprimat în creaturi o natură care întotdeauna vrea să primească plăcere.
Acest discernământ care există într-o persoană, şi anume dorinţa de a primi plăcere, este întregul om pe care Creatorul l-a creat. Tot ce vorbim despre om este nimic mai mult decât dorinţa de a primi. S-a spus despre el că trebuie să se angajeze în Tora şi Miţvot [porunci] şi că în viitor va primi o plăcere veşnică. Aceasta înseamnă că dorinţa de a primi plăcere vă fi răsplătită, la sfârşitul lucrării sale primind toată plăcerea pe care Creatorul o dă.
Dorinţa de primire a primit organe care să o servească şi prin care să primească plăcere. Adică, să îi aducă plăcere. Acestea sunt mâinile, picioarele, vederea, auzul şi aşa mai departe. Toate acestea sunt servitori, adică toate servesc omului. Cu alte cuinte, voinţa de a primi este privită ca stăpân şi toate organele sunt servitorii ei. De asemenea, are un majordom, numit peste servitorii săi, monitorizând şi asigurandu-se că toţi acţionează numai în scopul dorit de a aduce plăcere, căci aceasta este dorinţa proprietarului, numită „voinţa de a primi”.
Este ca un proprietar de afaceri care are mulţi angajaţi, dar un manager slab. În loc să profite, ar putea pierde. Dar proprietarul rămâne chiar şi atunci când nu are nici un manager, ca şi cum managerul este bolnav şi nu poate conduce afacerea, dar proprietarul afacerii este încă în viaţă.
Aşa şi aici. Dacă o persoană nu are intelect, numit „slujitor”, dar proprietarul este prezent, ceea ce înseamnă că dorinţa de a primi plăcere nu este pierdută din cauza asta şi aspiraţia de a se bucura rămâne – dar nu are capacitatea de a examina – atunci ar putea să vândă o mare plăcere în schimbul uneia mici. De exemplu, dacă acea persoană fără minte doreşte ceva dulce şi negustorul îi spune: „Dă-mi zece şekeli şi îţi dau dulceaţă”, dacă el este fără minte, ar putea să-i dea zece şekeli pentru dulceaţă, pentru că nu poate să evalueze preţul dulceţii pe care o vrea.
În mod similar, ar putea face rău, să spargă uneltele şi să îşi rupă hainele pentru că el crede că asta îi va oferi plăcere. Nu fiţi surprinşi că poate exista plăcere din a face rău. Se spune despre Aristotel, marele filosof, că a ars o casă mare şi scumpă pentru că dorea să-i comemoreze numele, ceea ce înseamnă, pentru ca numele lui să rămână pentru posteritate. El credea că, deoarece conacul era un lucru valoros, numele lui ar fi fost amintit pentru că toată lumea şi-ar fi amintit conacul mare pe care Aristotel l-a ars.
Astfel, vedem că oamenii găsesc plăcere şi în a strica. De asemenea, orice faptă pe care o persoană fără minte o face trebuie să-i dea plăcere şi această plăcere îl obligă să facă unele lucruri, chiar dacă acestea sunt rele, deoarece nu poate cântări dacă merită să cauzeze un mare rău în schimbul unei mici plăceri.
Din toate cele de mai sus rezultă că esenţa omului este voinţa de a primi plăcere şi nimic altceva. Adică, mintea nu este trupul omului, ci aşa cum s-a spus mai sus.
În ceea ce priveşte munca
Voinţa de a primi, care este esenţa omului, este opusă faţă de Creator, şi anume Creatorul este cel care dăruieşte. Pentru a avea o echivalenţă a formei, ceea ce înseamnă că acţiunile omului vor fi de asemenea doar de a dărui – sau plăcerile pe care le va primi de la Creator nu vor fi întregi pentru că va avea ruşine în ele, deoarece cel care primeşte un dar de la un altul este ruşinat să se uite la faţa acestuia şi se simte prost după primirea plăcerii – din acest motiv ne-a fost dată Tora şi Miţvot, prin care dobândim o nouă putere de a vrea să-L mulţumim pe Creator. În acel moment omul va fi capabil să primească toate plăcerile de la Creator fără nici o ruşine pentru că nu va primi toate acele plăceri pentru că doreşte să se bucure, ci pentru că face voia Creatorului acceptând plăcerea, ca scop al creaţiei, care a fost, ca toate creaturile să primească plăcere. Într-adevăr, întreaga lucrare se referă la atingerea acestui grad de dorinţa de a primi plăcere numai în scopul unei Miţva [poruncă/faptă bună].
Am repetat cuvintele pe care le-am spus verbal, astfel încât să ţi le poţi aminti, pentru că acestea sunt elementele de bază.
De la prietenul tău care îţi doreşte ţie şi familiei tale toate cele bune.
Baruch Şalom HaLevi Aşlag
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)