Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Viena, 30 aprilie 1960 (a 48a zi de Numărătoarea de Omer)
Pentru prieteni, fie ca ei să trăiască pentru totdeauna
Sărbătoarea Șavuot – momentul dăruirii Torei noastre – se apropie. Se știe că Șavuot este privit ca Malchut în lume și în inima omului. Este așa cum a interpretat Baal HaSulam despre Mekadeș Șevi’i (a șaptea care sfințește) acest Șevi’i vine din cuvintele Șebi-Hu (care este în mine).
Asta înseamnă că, Creatorul este îmbrăcat în inimă și timpul când putem interpreta că Tora se îmbracă în suflet. Acesta este motivul pentru care se numește Șavuot și „dăruirea Torei”, ceea ce înseamnă că în acel moment Tora se îmbracă în inimile fiecăruia din întregul Israel. În timpul numărării, de la Pesah la Șavuot are loc purificarea Kelim (vaselor), care este purificare în inimă și minte. Când Kelim au fost perfectate, suntem răsplătiți cu Tora.
De aceea, înainte de Pesah, pregătirea purificării Kelim a fost cu credință, numită Mițva (poruncă / faptă bună). Prin exodul din Egipt au fost răsplătiți cu credință, ca și în „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului”. După Pesah începe lucrarea purificării ca pregătire pentru primirea Torei. Când îmbrăcămintea Torei se află în suflet, se numește „Șavuot, timpul dăruirii Torei noastre”.
Avem nevoie de mila cerului, pentru a ne da puterea de a ieși din Egipt și de a ni se acorda credință, deoarece trecem prin multe stări înainte de a fi răsplătiți cu credință. Uneori, o persoană nu are nevoie de credință pură, deoarece crede că este mai bine să meargă după obiceiuri, așa cum i se par lui, deoarece toți hasizii și oamenii practici fac așa cum au fost învățați, adică în modul obișnuit. El dorește ca astfel să aibă dorința totală de a păstra Tora și Mițvot, de vreme ce vede că și în acest caz el este în declin și, uneori, nu are timp să se gândească la asta. Adică, se angajează în Tora și Mițvot fără nici o introspecție pe care s-o facă în Tora și Mițvot, pentru că nu merită să introspectezi.
Calculele pe care le face o persoană sunt pentru a câștiga ceva. În această stare, el se află într-o stare în care este preferabil să reflecteze asupra nevoilor sale corporale, deoarece vitalitatea sa este specifică în corporalitate.
Cu toate acestea, trebuie să ne amintim de regula că Baal HaSulam a spus că pedepsele sunt în principal în momentul în care o persoană se angajează în Tora și Mițvot. În ceea ce privește momentul în care se află într-o stare în care vitalitatea sa este numai corporală, sentința lui este ca sentința unei ființe. Numai atunci când se angajează în Tora și Mițvot fără a fi atenți să le păstreze curat, acest lucru se numește „idolatrie”.
Prin urmare, atunci când o persoană este de acord să facă ceva în Tora și Mițvot, este de preferat să lucreze pentru Creator, deoarece lucrarea începe în primul rând în minte, dar cu inima este o lucrare complet diferită. În acel moment lucrarea sa este privită ca ieșind dintre animale și devenind un om, și s-a spus despre asta: „Te vei numi ’om’”, și apoi începe lucrarea omului în minte atunci când începe să cântărească pe o scală ce este mai de valoare, cunoștințele sau credința. În acel moment este supărat că, Creatorul nu îl răsplătește cu credință.
Prin aceasta putem interpreta cuvintele din Gmara: ‘Rabi Yehuda a spus, Rabi Șmuel a spus în numele Lui Rabi Meir: «În timp ce învățam cu Rabi Akiva, puneam cerneala în călimară. Când am venit la Rabi Ișmael, el mi-a spus: „Fiule, fii atent cu lucrarea ta, pentru că lucrarea ta este lucrarea cerului. Dacă omiți o literă sau adaugi o literă, distrugi întreaga lume”. I-am spus: „Am un singur lucru și el se numește cerneală pe care o pun în călimară”. El a răspuns: „Dar tu pui cerneala în călimară? Tora spune: ‚scrie, și se șterge’”, scrisul care poate șterge. Ce i-a spus și ce i-a răspuns el? Iată ce i-a spus: „Nu numai că nu mă înșel crezând că știu despre omisiune sau adăugare, nici măcar nu mă tem că va veni o muscă, va ateriza pe Dalet (litera ebraică ד) și o va transforma în Reiș (o literă asemănătoare, ר)(Iruvin 13a)”».
Trebuie să interpretăm scribul. Când o persoană se angajează în lucrarea Creatorului, el este numit „scrib”, ca în „Scrie-le pe tăbliţa inimii tale”. Omiterea sau adăugarea înseamnă că el nu are dreapta sau nu adaugă stânga, însemnând de două ori „cuib” (de asemenea, 150 în Ghematria), așa cum au spus înțelepții noștri: „Putem purifica lepra cu 150 de motive (și arome)”. De aceea există două feluri: cuib impur și cuib pur. De asemenea, cerneala este numită „negru”, deoarece munca este privită ca întuneric.
Trebuie să înțelegem că, dacă Rabi Ișmael i-a spus: „Ai grijă cu omiterea și adăugarea”, care este motivul pentru care Rabi Meir i-a spus că el a pus cerneală în călimară?
Trebuie să interpretăm că atunci când Rabi Meir i-a spus că este scrib, adică să se angajeze în lucrare cu puritate, el i-a spus: „Ai grijă cu omiterea și adăugarea”, ceea ce înseamnă că el nu va avea prea puțină credință și prea multă cunoaștere. La asta i-a răspuns că el pune cerneala în călimară. Adică, în timpul muncii, numit „negru”, el își pune (mâinile) acolo, ca și în, „cuib impur și cuib pur”, astfel încât el va avea întotdeauna loc pentru credință, deoarece pentru el cuiburile sunt egale.
El a întrebat: „Dar pui cerneala în călimară?” Poți pune un cuib pur într-un loc de întuneric? Trebuie să scrii ca să poți șterge. Înseamnă că, în timpul muncii, care este momentul primirii credinței, exact atunci putem șterge scrierea. Și totuși, el nu a șters, pentru că în această stare, atunci când determină și ia asupra sa credința, asta este privită ca „scriere completă”, care este un Kli pentru a ține lumina Creatorului.
Gmara se întreabă: „Ce i-a spus, și ce i-a răspuns el?” (RAȘI interpretează că el l-a avertizat despre omitere și adăugare, iar el i-a răspuns că are cerneală.) RAȘI a interpretat că „cerneala” înseamnă că nu poate fi ștearsă deoarece scrisul său este vizibil.
Gmara spune că i-a răspuns că are grijă cu omiterea și adaugarea, chiar dacă o muscă ar putea să vină și să aterizeze pe vârful lui Dalet și să-l șteargă, transformându-l într-un Reiș. O muscă înseamnă un gând străin care șterge Dalet și îl transformă într-un Reiș (vezi „Introducere la Cartea Zohar”, articolul 200).
Adică, în timpul Mițva, atunci când trebuie să fie atent cu omiterea sau adăugarea, ceea ce înseamnă că nu va dori ca pentru el credința să fie mai puțin importantă decât cunoașterea, ceea ce ar însemna că îi lipsește importanța credinței și că dă o importanța excesivă cunoașterii.
În timpul scrierii cu cerneală, a Torei, se consideră că el este atent la vârful lui Dalet, care „face milă”. Dacă are o muscă, adică un gând necurat, atunci nu dorește să facă milă, iar apoi el este privit ca fiind complet lipsit. Prin aceasta el pune întotdeauna cerneală, adică el este mereu atent să le mențină egale, iar apoi este sigur că este statornic în starea lui, pentru că atunci când vede că este întotdeauna la o răscruce de drum, el este în mod natural sub păstrare și prin aceasta atinge deplinătatea completă.
Fie ca Domnul să ne dea deplinătate și să ieșim la lumina Torei în puritate.
Baruch Șalom HaLevi Așlag
Fiul lui Baal HaSulam
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)