Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Anvers, 7 iunie 1962, Ajun de Șavuot
Pentru prietenul meu…
În ceea ce privește întrebarea ta, „Cineva nu încalcă legea decât dacă un duh de nebunie a intrat în el”, ceea ce înseamnă că fără duhul nebuniei nu va păcătui, de ce a intrat în el duhul nebuniei? La urma urmei, nu a comis încă vreo încălcare. Și, de asemenea, cine provoacă intrarea acestui spirit de nebunie? Și dacă a intrat deja, de ce e vina lui? La urma urmei, el nu are de ales în această chestiune, deoarece spiritul nebuniei a cauzat-o.
Înțelepții noștri au spus: „Ochiul vede și inima râvnește”, adică ochiul cauzează păcatul. A vedea înseamnă a vedea cu ochii ceva interzis, fie a vedea cu mintea, adică un gând străin.
Și înțelepții noștri au spus: „Desfătarea care vine la o persoană involuntar… nepermis și neintenționat, întreaga lume este de acord că este permisă” (Pesachim 25b).
Se știe că nu se poate controla ochiul și mintea. Prin urmare, văzul nu constituie un păcat. Mai degrabă, după aceea, când inima voiește, atunci are loc păcatul. Și din moment ce a văzut păcatul, el trebuie să se pocăiască cu promptitudine pentru ca văzutul să nu-l facă să poftească. În acel moment el are încă de ales, pentru că încă nu a păcătuit.
Dacă nu s-a trezit imediat să se pocăiască prin constrângere, care se numește „având în vedere”, atunci constrângerea este cauza plăcerii numită „greșeală”. Dar dacă el nu s-a căit pentru această greșeală de a râvni, el a intrat în păcat.
Spiritul nebuniei intră într-o persoană cu promptitudine, după ce a văzut că nu s-a căit pentru a vedea. În acel moment, duhul nebuniei intră în el în scopul corecției. Acest lucru se întâmplă deoarece, atunci când nu știe să se păstreze – să se pocăiască în urma gândirii- el înșală slava cerului. Aceasta se numește „cunoașterea stăpânului său și intenția de a se răzvrăti împotriva lui”, deoarece gândul duce la jinduire.
În acel moment este o mare corecție, că nu simte măreția Creatorului și spiritul înțelepciunii care se afla în el se îndepărtează de el, pentru că atunci nu pune un astfel de cusur asupra măreției Creatorului, că nu simte măreția Creatorului pentru că a intrat în el un duh de nebunie.
Acesta este înțelesul: „Un om păcătuiește numai dacă un duh de nebunie a intrat în el”. El ne învață că trebuie să știm că toate calculele pe care le face în timpul păcatului, deși crede că aceste calcule sunt pline de înțelepciune, el ne-a spus că trebuie să știm că totul, că toate calculele se fac prin spiritul nebuniei.
Aceasta se întâmplă pentru că acum acesta este operatorul și nu spiritul înțelepciunii, deoarece spiritul înțelepciunii a plecat deja de la el, chiar dacă este un ucenic înțelept și face fapte bune. S-a spus despre asta: „Neprihănirea celor neprihăniți nu va fi amintită în ziua stricăciunii sale”.
De aceea, în acel moment el nu trebuie să fie inteligent, ci să ia asupra sa împărăția cerurilor deasupra rațiunii. Adică trebuie să-și anuleze punctul de vedere și să gândească complet, iar atunci când se va pocăi va fi capabil să facă niște calcule cu privire la Mițvot și la încălcări.
S-a spus despre asta (Avot 4), „Aveți grijă cu o Mițva ușoară ca și cu una gravă, căci nu știți răsplata Mițvot [poruncilor]”. Aceasta înseamnă că a trebui să fie atent când face Mițva chiar și atunci când este minoră în ochii lui, care vine din cuvintele „rușine” și „dispreț” (în ebraică, cuvântul Kalah [minor / ușor] sună similar cuvântului Kalon [rușine]), deși Mițva este într-o stare de păcat, ca un lucru minor, neimportant, de ce să-l fac acum? În orice caz, acțiunile mele nu au nici o importanță mai sus.
Este alt lucru când Mițva este pentru el într-o stare de „seriozitate”, ceea ce înseamnă că, în timp ce se temea de rai, a simțit gravitatea nelegiuirii și gravitatea Mițva. Adică, el a simțit beneficiul și onoarea și a înțeles că merită să se angajeze în Tora și Mițvot. Dar acum că Mițva este minoră în ochii lui, nu merită să fie așa de prudent.
S-a spus despre asta că o persoană nu știe care stare dă mulțumiri mai sus. Asta înseamnă că dacă spunem: „Răsplata este conform efortului”, înseamnă că atunci când privește Tora și Mițvot ca fiind degradabile și pline de dispreț, are o muncă mai mare pentru a le respecta. Din acest motiv, este posibil să existe mai multă mulțumire asupra acestei stări. Prin urmare, trebuie să fie prudent și să le păstreze.
Fie ca Creatorul să ne ajute să ținem Tora și Mițvot din plin.
Baruch Șalom HaLevi Așlag
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)