Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
27 martie 1963
Pace și tot ce e mai bun prietenului meu drag,
În Psahim (116 b), „Începe cu dojană și se termină cu laudă”. De ce dojană? Rav a spus: „La început, părinții noștri erau închinători la idoli”, etc. Și noi spunem în povestirea de Pesah (Hagada): „La început, părinții noștri erau închinători la idoli și acum Creatorul ne-a adus mai aproape de lucrarea Sa”.
Pentru a înțelege problema a ce putem învăța din ceea ce a fost înainte, trebuie să interpretăm acest lucru în etică. O persoană trebuie să știe când se angajează în exodul din exilul din Egipt (și vedem că toate Mițvot [poruncile] depind de această chestiune, pentru că în fiecare lucru spunem: „În amintirea exodului din Egipt”, ceea ce înseamnă că este imposibil ca omul să țină o poruncă la maxim înainte ca să iasă din exilul din Egipt. Deși, în general, am ieșit deja din Egipt, dar în sine fiecare trebuie să iasă din exil. Este imposibil să ieșim din exilul din Egipt înainte de a intra în exil. Numai atunci se poate spune că ieșim din exil.
Autorul Hagada ne spune despre asta că trebuie să știm că, la început, părinții noștri erau închinători la idoli, ceea ce înseamnă că ei erau în exil sub domnia închinătorilor la idoli și numai atunci Creatorul a adus părinții noștri mai aproape. Dar dacă nu simțeau că sunt plasați sub conducerea idolilor, nu se putea spune că El i-a adus mai aproape. Numai atunci când cineva este îndepărtat de Creator se poate spune că El îl apropie, pentru că absența trebuie să vină întotdeauna înaintea prezenței, pentru că absența este Kli [vasul], iar prezența este lumina care umple absența și întunericul.
Prin urmare, trebuie să știm că trebuie să ne pregătim cu totul, ceea ce înseamnă că o persoană trebuie să se verifice cu meticulozitate și atenție, să-și vadă adevărata condiție, care este credința sa în Creator, dacă are credință completă, însemnând că este sincer sau superficial, că merge doar pe repetare mecanică, ceea ce înseamnă că o face numai din obișnuință și nu din dorință proprie.
Și, de asemenea, dacă aceste calități sunt în ordine. Dacă sunt sub forma: „Toate faptele voastre vor fi pentru Creator”, sau Doamne ferește, contrariul, ceea ce înseamnă că tot ce face el este doar cu intenția de a se multumi pe sine. Înțelepții noștri au spus despre acest verset: „Și harul neamurilor este păcatul. Tot ce fac, fac pentru ele însele și nu pot face nimic pentru Creator”.
Și dacă cineva este plasat sub această regulă, ca și națiunile lumii, atunci el este în exil și este privit ca un închinător la idoli. Și atunci există loc pentru rugăciune prin care Creatorul îl va ajuta să iasă din exilul acesta. Și apoi se poate spune: Acum, adică de îndată ce el este în exil și privit ca un închinător la idoli, se poate spune: „Acum, Creatorul ne-a adus mai aproape de lucrarea Lui”, adică să lucrăm în lucrarea Creatorului, și nu pentru guvernarea închinării la idoli.
Aceasta se numește „exodul din Egipt”, când toate lucrările sunt pentru Creator. Din acest motiv, noi raportăm poruncile la amintirea exodului din Egipt. Numai atunci, odată ce am ieșit din exilul din Egipt, putem să păzim Mițvot din cauza poruncii Creatorului și nu din alte motive. Acesta este sensul a ceea ce spune Tanah: „Începând cu dojană și terminând cu laudă”. Aceasta înseamnă că atunci când o persoană dorește să înceapă cu lucrarea Creatorului, trebuie să înceapă cu o dojană, adică despre faptul că suntem plasați sub guvernarea închinătorilor la idoli. Apoi putem ajunge la gradul de „Acum, Creatorul ne-a adus mai aproape de lucrarea Lui”. Și acest lucru „se termină cu laudă”.
Ordinea lucrării este în două moduri, adică în credința în Creator, precum și în calități, ceea ce înseamnă că toată lucrarea omului va fi pentru Creator. Prin aceasta trebuie să interpretăm ceea ce au spus înțelepții noștri: «Înțelepții noștri au spus că Rabi Elazar ben Parta și Rabi Haninah ben Tardion au fost capturați, Rabi Elazar ben Parta i-a spus lui Rabi Haninah ben Tardion: „Fericit ești tu pentru că ești prins pentru un singur lucru. Vai de mine, pentru că am fost prins pentru cinci lucruri”. Rabi Haninah i-a spus: „Fericit ești tu că ești prins pentru cinci lucruri și ești mântuit. Vai de mine, fiindcă sunt prins pentru un singur lucru și nu sunt mântuit”. Că te-ai angajat în Tora și în fapte bune sau ai făcut milostenii etc., așa cum a spus Rav Hunah: „Toți cei care se angajează numai în Tora sunt ca unul care nu are Dumnezeu”, așa cum s-a spus: „și multe zile pentru Israel fără un Dumnezeu adevărat”. Ce înseamnă fără un adevărat Dumnezeu? „Toți cei care se angajează numai în Tora sunt ca unul care nu are Dumnezeu”».
Este greu de înțeles acest fragment. Trebuie să interpretăm că principalul lucru pe care o persoană trebuie să-l facă în lume este să-și facă toate lucrările pentru Creator. Și din moment ce omul a fost creat cu o calitate de încântare numai pentru sine însuși, până la punctul în care este imposibil pentru el să facă orice altceva decât dacă vede că ceva bun va ieși din asta pentru el, atunci cum poate lucra pentru Creator?
Dar Creatorul ne-a dat porunci între om și om, prin care omul se obișnuiește să lucreze în favoarea aproapelui său. Prin aceasta el ajunge într-o măsură mai mare, să aibă abilitatea de a lucra și pentru Creator. Altfel, chiar dacă o persoană se angajează în Tora și Mițvot, nu se poate angaja pentru Creator. Prin urmare, dacă se angajează numai în Tora și nu face bine, nu poate lucra pentru a dărui, pentru că nu are calitatea iubirii pentru ceilalți. De aici rezultă că, deși se angajează în Tora și Mițvot, dacă nu este pentru Creator, este ca și cel care nu are Dumnezeu, pentru că, dacă ar avea cu adevărat senzația de dumnezeire, cu siguranță ar fi angajat pentru a dărui. Dar dacă s-ar fi angajat să facă binele, atunci ar avea calitatea de iubire pentru ceilalți, prin care și el ar ajunge să-L iubească pe Creator și ar avea capacitatea de a păstra Tora și Mițvot pentru Creator.
Se pare că o persoană trebuie să aibă puterea și forța să-și depășească calitățile, să le transforme în a fi în favoarea altora, pentru că mai târziu va fi răsplătit cu lucrul cu acele calități pentru Creator.
Deoarece odată ce o persoană a fost deja corectată în calitățile sale, astfel încât să poată lucra în favoarea altora, ea poate lucra la chestiunea credinței în Creator, iar atunci este potrivit să fie răsplătită cu credință, pentru că are deja echivalența formei, numită „Alipire de atributele sale”, ca și în „Precum este El de milostiv, fii tu milostiv”.
Și poate Creatorul să ne ajute să ieșim din exil și să fim răsplătiți cu răscumpărarea completă în curând în zilele noastre, amin.
Fie să te ridici în grade de binecuvântare și de succes și fericire, și, fericită și cașer sărbătoare.
De la prietenul tău care îți dorește ție și familiei tale toate cele bune,
Baruch Șalom HaLevi Așlag, fiul lui Baal HaSulam.
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)