Publicat pe de arhiprofesor

PREFAŢĂ LA CARTEA ZOHAR

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

1) Profunzimea înțelepciunii din sfânta Carte Zohar este închisă și păzită cu o mie de lacăte și limbajul nostru omenesc este prea sărac pentru a ne pune la dispoziție exprimări suficiente și de încredere ca să interpretăm în totalitate măcar un singur lucru din cartea aceasta. De asemenea,  interpretarea pe care am făcut-o eu este doar o scară menită să-l ajute pe cel ce studiază să se ridice la înălțimea materialului şi să examineze cuvintele cărţii în sine. De aceea, am găsit necesar să îl pregătesc pe cititor punându-i la dispoziție un itinerar și o poartă de intrare prin definiţii de încredere referitoare la modul în care ar trebui să citească şi să  studieze cartea.

2) Mai întâi, trebuie ştiut că tot ce este spus in Cartea Zohar, chiar şi în legendele sale, reprezintă diverse denumiri ale celor zece Sfirot numite KHB (Keter, Hohma, Bina), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet) NHYM (Neţah, Hod, Yesod, Malhut), şi permutările lor. Tot aşa cu cele douăzeci şi două de litere ale limbii vorbite (ebraica) ale căror permutări sunt suficiente pentru a descrie fiecare obiect şi fiecare concept, conceptele în sine şi permutările lor, şi cele zece Sfirot sunt suficiente pentru a dezvălui toată înţelepciunea în Cartea despre Ceruri. Există însă trei limitări la care trebuie să fim atenți, ca nu cumva să le încălcăm în timpul studiului.

3) Prima limitare: există patru categorii în procesul învățării, numite „Materie”, „Forma în Materie”, „Forma Abstractă” şi „Esenţa”. Acestea sunt identice în toate cele zece Sfirot. Trebuie să știm, Cartea Zohar nu se angajează deloc în studiul Esenţei şi al Formei Abstracte din cele zece Sfirot, ci numai în studiul Materiei din ele şi al Formei, întrucât aceasta este îmbrăcată în Materie.

4) A doua limitare: distingem trei discernăminte în realitatea atotcuprinzătoare, Sfântă în ceea ce priveşte crearea sufletelor şi modul lor de a exista:

  • Ein Sof (Infinit)
  • Lumea Aţilut
  • Cele trei Lumi numite Bria, Yeţira şi Asiya.

Trebuie ştiut că Zohar-ul se ocupă numai cu Lumile BYA (Bria, Yeţira, Asiya), iar studiul lui Ein Sof şi al lumii Aţilut, apare numai în măsura în care BYA primesc de la acestea. Insă Cartea Zohar nu se angajează deloc în studiul lui Ein Sof şi nici al lumii Aţilut în sine.

5) A treia limitare: în fiecare dintre lumile BYA se pot face trei discernăminte:

  • Cele zece Sfirot care reprezintă sfinţenia care străluceşte în acea lume; 
  • Neşamot (sufletele), Ruhot (spiritele), Nefaşot (viaţa)(1) oamenilor.
  • Restul realităţii din aceste lumi, cu numele de „îngeri”, „haine” şi „palate”, ale căror elemente sunt nenumărate.

Trebuie ţinut cont de faptul că deşi Zohar-ul elucidează pe deplin fiecare detaliu din fiecare Lume, esenţa cuvintelor Zohar-ului se concentrează întotdeauna asupra sufletelor oamenilor din acea lume. Celelalte noțiuni sunt explicate doar în măsura în care sufletele primesc de la ele. Cartea Zohar nu rostește nici un cuvânt care să nu aibă legătură cu primirea sufletelor, de aceea trebuie să învățăm tot ceea ce este prezentat în carte doar în raport cu primirea de către suflet.

Şi fiindcă aceste trei limite sunt foarte stricte, dacă cititorul nu este prudent cu ele şi scoate subiectul afară din context, imediat va înţelege greşit materialul. Din acest motiv, am găsit necesar să dezbat şi să extind înţelegerea acestor trei limitări cât de mult posibil, în aşa fel încât ele să fie înţelese de oricine.

6) Deja ştim că sunt zece Sfirot numite Hohma, Bina, Tiferet şi Malhut, şi rădăcina lor numită Keter. Sunt zece întrucât o Sfira (singularul pentru Sfirot), Tiferet, conţine şase Sfirot, numite Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod şi Yesod. De reţinut că peste tot acolo unde obişnuim să spunem că sunt zece Sfirot, sunt HB TM.

În general, ele includ toate cele patru Lumi ABYA, întrucât Lumea Aţilut este Sfira Hohma; Lumea Bria este Sfira Bina; Lumea Yeţira este Sfira Tiferet; şi Lumea  Asiya este Sfira Malhut. În particular, nu numai fiecare, ci toate lumile au aceste zeceSfirot, HB TM, dar chiar şi cel mai mic element al fiecăreia dintre lumi are tot aceleaşi zece Sfirot, HB TM.

7) Zohar-ul compară aceste zece Sfirot, HB TM, cu patru culori:

  • Alb pentru Sfira Hohma
  • Roşu pentru Sfira Bina
  • Verde pentru Sfira Tiferet
  • Negru pentru Sfira Malhut

Este asemenea unei oglinzi care are patru panouri pictate în culorile de mai sus. Şi deşi lumina în sine este una singură, ea capătă culoare atunci când se reflectă în panouri şi se schimbă în patru tipuri de lumină:

  1. lumină albă,
  2. lumină roşie,
  3. lumină verde şi
  4. lumină neagră.

De aceea, lumina în toate Sfirot este pur şi simplu Sfinţenie şi unitate, de la partea de sus a lumii Aţilut până la partea de jos a lumii Asiya. Divizarea în zece Sfirot HB TM este datorată vaselor (Kelim) denumite HB TM. Fiecare Kli (singularul pentru Kelim) este ca o divizare fină prin care lumina Sfântă trece către cei care o primesc.

De aceea, se consideră că fiecare Kli pictează lumina într-o culoare diferită. Kli-ul Hohma, în lumea Aţilut, trece lumina albă, adică fără culoare. Asta întrucât Kli–ul lumii Aţilut este ca lumina însăşi, iar lumina Creatorului nu suferă nicio schimbare în timp ce îl traversează.

Acesta este înţelesul celor scrise în Zohar despre lumea Aţilut: „El, Viaţa Lui, şi Sinele Lui sunt unu”. De aceea, Lumina Aţilut este considerată lumină albă. Dar atunci când trece prin Kelim ale lumilor Bria, Yeţira şi Asiya, lumina se schimbă şi slăbeşte fiindcă trece prin ele către primitori. De exemplu, lumina roşie este pentru Bina, care este Bria; lumina verde, ca lumina soarelui, este pentru Tiferet, care este lumea Yeţira; iar lumina neagră este pentru Sfira Malhut care este lumea Asiya.

8) Pe lângă cele de mai sus, există o aluzie foarte importantă în această alegorie a celor patru culori. Luminile Superioare sunt numite Sefer (carte), după cum este scris (în Cartea Creaţiei, Capitolul Unu, Secţiunea Unu), „El a creat lumea Lui în trei cărţi: o carte, un autor şi o poveste”.(Nota trad. În ebraică cuvintele carte, autor şi poveste au aceeaşi rădăcină: sefer, sofer, sipur)

Dezvăluirea înţelepciunii în fiecare carte nu este în albul din ea, ci numai în culori, în cerneala prin care literele din carte, în permutările înţelepciunii, vin către cititor. Pe ansamblu, există trei tipuri de cerneală în carte: roşie, verde şi neagră.

În consecinţă, lumea Aţilut, care este Hohma, este toată Sfinţenie, ca şi albul din carte. Asta înseamnă că noi nu avem nicio percepţie în ea, de niciun fel, dar întreaga dezvăluire în Cartea Cerurilor se află în Sfirot Bina, Tiferet, şi Malhut, care sunt cele trei lumi BYA considerate a fi cerneala în Cartea Cerurilor.

Literele şi combinaţiile lor, apar în cele trei tipuri de cerneală menţionate mai sus, şi numai prin ele lumina Sfântă apare celor care o primesc. În acelaşi timp, noi trebuie să notăm că albul din carte, este subiectul principal al cărţii, iar literele constituie, toate, „predicatele” albului din carte. Aşadar, dacă nu ar fi fost albul, existenţa literelor şi toate manifestările lui Hohma din ele nu ar fi fost posibile în niciun fel.

La fel, lumea Aţilut, care este Sfira Hohma, constituie subiectul principal al manifestărilor lui Hohma, care apar prin lumile BYA. Acesta este înţelesul formulării „În Înţelepciune le-ai făcut Tu pe toate”.

9) Am spus mai sus, la a treia limitare, că Zohar-ul nu vorbeşte de lumea Aţilut, în şi despre ea însăşi, deoarece este considerată ca fiind albul în carte, ci în conformitate cu iluminarea ei în cele trei lumi BYA. Este aşa întrucât, ca şi pentru cerneală, litere, şi permutările acestora în carte, există două feluri:

  • Fie cele trei lumi BYA primesc iluminarea lumii Aţilut în ele, iar în acest timp lumina este mult redusă, întrucât trece prin Parsa sub lumea Aţilut, până când este sesizată doar ca iluminare a vaselor (Kelim) ale lumii Aţilut.
  • Fie în drumul prin care lumile BYA urcă deasupra Parsa la Sfirot Bina, Tiferet şi Malhut ale lumii Aţilut. În acest timp ele îmbracă lumea Aţilut şi primesc lumina în locul unde aceasta străluceşte.

10) Cu toate acestea, alegoria şi lecţiile nu sunt tocmai comparabile fiindcă în cartea înţelepciunii în această lume, amândouă, şi albul şi cerneala din literele ei sunt fără viaţă. Descoperirea înţelepciunii indusă prin ele nu se află în esenţa lor în sine, ci în afara lor, în mintea celui care cercetează.

Cu toate acestea, în cele patru lumi ABYA care sunt în Cartea Cerurilor, toate luminile din realitea spirituală şi cea corporală sunt prezente în ele şi se extind de la ele. De aceea, ar trebui să ştim că albul din ea, care este subiectul cărţii, constituie însăşi materia subiectului învăţat, în timp ce cele trei culori ale cernelii lămuresc acel subiect.

11) Aici, noi trebuie să studiem aceste patru forme de percepţie, prezentate mai sus, în prima limitare:

  • Materia;
  • Forma îmbrăcată în Materie;
  • Forma Abstractă;
  • Esenţa.

Ar trebui, însă, să le explic mai întâi folosind exemple tangibile din această lume. De pildă,  când spui că un om este puternic, credibil sau fals etc. ţi se înfăţişează următoarele:

  • Materia lui, însemnând trupul lui;
  • Forma care îmbracă această materie – a fi puternic, credibil, sau fals;
  • Forma abstractă. Poţi lipsi forma de a fi puternic, credibil sau fals de materia acelei persoane şi să studiezi aceste trei forme prin şi despre ele însele, dezbrăcate de orice materie sau trup, adică să examinezi atributele de puternic, credibil, fals, şi să discerni meritele sau deficienţele din acestea, ele fiind lipsite de orice substanţă.
  • Esenţa persoanei.

12) Trebuie să ştii că nu avem niciun fel de percepţie asupra celei de-a patra categorii, esenţa persoanei în sine, fără materie. Asta întrucât cele cinci simţuri ale noastre, plus imaginaţia noastră, ne oferă numai manifestările acţiunilor esenţei, dar nu ale esenţei în sine.

De exemplu, simţul văzului ne oferă numai umbre ale esenţei vizibile aşa cum sunt acestea formate ca opuse luminii.

La fel, simţul auzului, nu este decât o forţă de lovire a unei esenţe asupra aerului. Iar aerul care este respins de aceasta loveşte timpanul din urechea noastră şi noi auzim că o anume esenţă se află în proximitatea noastră.

Simţul mirosului nu este decât aerul care se întoarce de la o esenţă şi loveste senzorii noştri pentru miros şi astfel mirosim. Tot aşa, simţul gustului este rezultatul contactului unei anumite esenţe cu senzorii noştri gustativi.

Aşadar, tot ceea ce ne oferă cele patru simţuri ale noastre sunt manifestări ale acţiunilor care au la origine o esenţă, dar nimic despre esenţa în sine.

Chiar şi în cazul simţului pipăitului, cel mai puternic dintre simţuri, şi care face diferenţa între cald şi rece, între tare şi moale, toate acestea nu sunt decât manifestări ale acţiunilor în esenţă; ele nu sunt decât incidenţe ale esenţei. Este aşa întrucât ce este fierbinte poate fi răcit, ce este rece poate fi încălzit, solidul se poate transforma în lichid prin operaţiuni chimice, la fel cum lichidul se poate transforma în aer, adică numai gaz, unde orice discernământ în cele cinci simţuri ale noastre a fost epuizat. Cu toate acestea, esenţa există încă în el, atâta timp cât poţi să transformi încă o dată aerul în lichid şi lichidul în solid.

Evident, cele cinci simţuri nu ne dezvăluie în niciun fel esenţa, ci doar incidente şi manifestări ale acţiunilor din esenţă. Este ştiut că ceea ce nu putem simţi nu putem imagina; iar ce nu putem imagina, nu va apare niciodată în gândurile noastre şi nu avem nicio modalitate de a percepe aşa ceva.

Astfel, gândul nu are nicio percepţie despre orice ar fi esenţa. Mai mult, noi nu ne cunoaştem nici propria noastră esenţă. Simt şi ştiu că ocup un spaţiu în lume, că sunt solid, cald şi că gândesc şi alte astfel de manifestări ale acţiunilor esenţei mele. Dar dacă mă întrebi despre propria mea esenţă, cea de la care provin toate aceste manifestări, nu ştiu ce să-ţi răspund.

Vei vedea prin urmare, că Providenţa ne-a împiedicat să dobândim orice esenţă. Noi obţinem numai manifestări şi imagini ale acţiunilor care îşi au originea în esenţă.

13) Noi avem o percepţie completă a primei categorii, care este Materia, adică manifestarea acţiunilor fiecărei esenţe. Asta întrucât acestea ne explică destul de  suficient esenţa care se află în substanţă în aşa fel încât să nu suferim deloc din lipsa dobândirii esenţei în sine.

Nu ne lipseşte aşa cum nu ne lipseşte al şaselea deget la mână. Dobândirea materiei, adică a manifestărilor acţiunilor esenţei, este aproape suficientă pentru toate nevoile şi cunoaşterea noastră, pentru a dobândi atât propriul nostru eu, cât şi tot ce există în afara noastră.

14) A doua categorie, Forma îmbrăcată în Materie, constituie o dobândire la fel de curată şi satisfăcătoare, întrucât o obţinem prin experimente practice şi reale şi o găsim în comportamentul oricărei materii. Toate cunoştintele noastre avansate credibile, provin din acest discernământ.

15) A treia categorie este Forma Abstractă. Odată ce forma a fost revelată, fiind îmbrăcată într-o materie, imaginaţia noastră o poate abstractiza din oricare materie şi o poate percepe indiferent de substanţă. Astfel sunt virtuţile şi calităţile bune care apar în cărţile de morală, în care se vorbeşte de adevăr şi fals, furie şi putere etc., acestea fiind lipsite de materie. Noi le atribuim merite sau nu chiar atunci când sunt abstracte.

Trebuie ştiut că această a treia categorie este inacceptabilă pentru eruditul prudent, întrucât este imposibil să te bazezi pe ele sută la sută, atâta timp cât fiind examinate fără a fi îmbrăcate în materie, acestea ar putea conţine erori.

Să luăm de exemplu un om cu morală idealistă, adică un om care nu este religios. Din cauza credinţei lui intense în virtutea adevărului, în forma sa abstractă, deşi ar putea salva de la moarte oameni spunându-le un neadevăr, chiar dacă întreaga lume ar fi osândită, el poate decide să nu spună în mod deliberat o minciună. Acesta nu este punctul de vedere al Torei, fiindcă nimic nu este mai important decât salvarea de vieţi omeneşti. (Yoma, 82A).

Într-adevăr, dacă te-ai obişnuit cu formele de adevăr şi falsitate când ele sunt îmbrăcate în materie, te vei raporta la ele numai în funcţie de binele sau răul făcut materiei.

Cu alte cuvinte, după multele încercări prin care a trecut lumea, văzând mulţimea de distrugeri şi de rele pe care oamenii vicleni le-au cauzat cu minciunile lor, şi marele beneficiu pe care oamenii drepţi l-au adus abţinându-se să spună numai cuvinte adevărate, s-a ajuns la concluzia că nicio virtute nu este mai importantă decât calitatea adevărului, şi că nu există nicio ruşine care să fie numită calitatea falsităţii.

Iar dacă idealistul a înţeles asta, el sigur va fi de acord cu viziunea Torei, şi va găsi că falsitatea care salvează fie şi o viaţă de la moarte, e mai importantă decât întreaga virtute şi recompensă a calităţii abstracte a adevărului. De aceea, nu există nicio certitudine în aceste concepte ale celei de-a treia categorii, adică a formelor abstracte, cu atât mai puţin în formele abstracte care nu au fost niciodată îmbrăcate în vreo formă. Astfel de concepte nu sunt altceva decât pierdere de timp.

16) Acum, putem spune că am învăţat într-adevăr aceste patru categorii – Materie, Formă în Materie, Formă Abstractă şi Esenţă – într-o manieră tangibilă. Am clarificat faptul că nu avem nicio percepţie asupra celei de-a patra categorii, esenţa, iar cea de-a treia categorie este un concept care poate induce în eroare. Numai prima categorie, care este Materia, şi cea de-a doua, Forma îmbrăcată în Materie, ne sunt date de Guvernarea Superioară pentru o clară şi suficientă dobândire.

Prin acestea, vom fi de asemenea capabili să percepem existenţa entităţilor spirituale, adică a Lumilor Superioare ABYA, întrucât nu există în acestea nici cel mai mic detaliu care să nu facă parte din aceste patru categorii. Dacă, de exemplu, iei un oarecare element din lumea Bria, sunt acolo Kelim, de culoare roşie, prin care lumina Bria trece către cei aflaţi în lumea Bria. Astfel, Kli-ul (vasul) lumii Bria, care este colorat în roşu, este considerat Materie, sau entitate, adică făcând parte din prima categorie.

Şi chiar dacă este doar o culoare, care este un fenomen şi o manifestare a unei acţiuni în acea entitate,  noi am spus deja că nu avem niciun fel de dobândire în Esenţa însăşi, ci doar o manifestare a unei acţiuni a Esenţei. Şi atunci, ne referim la această manifestare ca Esenţă, sau Materie, sau corp, sau Kli.

Iar lumina Sfântă, care trece şi se îmbracă în culoarea roşie, este forma îmbrăcată în acea entitate, adică fiind în a doua categorie. Pentru acest motiv, lumina însăşi pare roşie, indicând îmbrăcămintea şi iluminarea ei prin entitatea considerată corp şi substanţă, însemnând culoarea roşie.

Şi dacă tu vrei să îndepărtezi lumina Sfântă din acea entitate – culoarea roşie – şi să o discuţi în şi prin ea însăşi, fără să fie îmbrăcată în acea entitate, te situezi deja în cea de-a treia categorie – Forma îndepărtată de Materie – iar asta poate fi obiect al erorii. Din acest motiv, această categorie este absolut interzisă în studierea Lumilor Superioare, şi niciun cabalist autentic nu s-ar fi angajt în asta, cu atât mai puţin autorii Zohar-ului.

Cu atât mai mult, atunci când vorbim de Esenţa unui element în lumea Bria, întrucât nu avem nicio percepţie, de niciun fel, fie şi a esenţei obiectelor corporale, cu atât mai puţin a entităţilor spirituale.

Astfel, avem în faţa noastră cele patru categorii:

  • Kli-ul lumii Bria care este culoarea roşie, considerat entitate sau substanţă a lumii Bria;
  • Îmbracarea luminii Dumnezeieşti în Kli-ul lumii Bria, care constituie forma în obiect (entitate);
  • Lumina Sfântă însăşi, îndepărtată din obiect în lumea Bria;
  • Esența elementului.

În felul acesta prima limitare a fost explicată complet, şi asta înseamnă că nu există niciun singur cuvânt despre a treia şi a patra categorie în întreaga Carte Zohar, ci numai despre prima şi a doua categorie.

17) O dată cu asta, a fost clarificată categoria a doua. Este ştiut că aşa cum am clarificat cele patru categorii într-un singur element specific lumii Bria, tot aşa se petrec lucrurile şi în general, în cele patru lumi ABYA. Cele trei culori – roşu, verde şi negru – în cele trei lumi BYA sunt considerate substanţe sau entităţi. Culoarea albă considerată lumea Aţilut este forma îmbrăcată în materie în cele trei culori numite BYA.

Ein Sof  în sine este esenţa. Şi am spus referindu-ne la prima categorie, că nu avem nicio percepţie a esenţei, adică a patra categorie, fiindcă este ascunsă în toate entităţile, chiar şi în obiectele acestei lumi. Când culoarea albă nu este îmbrăcată în cele trei culori în BYA, adică atunci când lumina Hohma nu este îmbrăcată în Bina, Tiferet şi Malhut, este formă abstractă în care noi nu ne angajăm.

Zohar-ul nu vorbeşte deloc despre această categorie, ci numai despre prima categorie, adică despre cele trei culori BYA, considerate substanţe, respectiv cele trei Sfirot: Bina, Tiferet şi Malhut, şi despre cea de-a doua categorie, care este iluminarea lui Aţilut îmbrăcată în cele trei culori BYA, adică lumina Hohma, îmbrăcată în Bina, Tiferet şi Malhut, care sunt la rândul lor formă îmbrăcată în materie. Acestea sunt cele două categorii de care se preocupă Cartea Zohar în întregul ei.

Aşadar, dacă cititorul nu este vigilent, să-şi restricţioneze gândul şi înţelegerea şi să înveţe totdeauna cuvintele Zohar-ului strict în limitele celor două categoii mai sus menţionate, conţinutul va fi imediat şi în intregime greşit înţeles, iar el va scoate cuvintele afară din context.

18) Aşa cum cele patru categorii au fost explicate în general în ABYA, tot aşa sunt ele în fiecare dintre lumi, chiar şi în cel mai mic element al oricărei lumi, fie în partea de sus a lumii Aţilut fie la partea de jos a lumii Asiya, fiindcă au în ele HB TM. Vei descoperi că Sfira Hohma este considerată „formă”, iar Bina şi TM sunt considerate „materia” în care se îmbracă forma, adică prima şi a doua categorie în care este angajat Zohar-ul. Dar Zohar–ul nu se angajează în Sfira Hohma atunci când nu este îmbrăcată în Bina şi TM, adică este formă fără materie, şi cu atât mai puţin în esenţă, adică în Ein Sof din acel element.

Astfel, noi ne angajăm în Bina, Tiferet şi Malhut în fiecare element, chiar şi în Aţilut, şi nu ne angajăm în Keter şi Hohma ale fiecărui element în sine, fie chiar în Malhut de la sfârşitul lumii Asiya, când nu sunt îmbrăcate, ci doar în părţile care sunt îmbrăcate în Bina şi TM. Acum, prima şi a doua limitare au fost într-adevăr explicate. Autorii Zohar-ului se ocupă strict de materie sau forma îmbrăcată în materie, ceea ce înseamnă prima limitare, şi de BYA, sau iluminarea lumii Aţilut în BYA, ceea ce înseamnă a doua limitare.

19) Acum va trebui să explicăm cea de a treia limitare. Zohar-ul vorbeşte despre Sfirot, în fiecare lume, ca fiind Sfinţenia care străluceşte în acea lume, la fel ca şi în fiecare element din MVAV (Mineral, Vegetal, Animal, şi Vorbitor), acestea fiind creaturile din acea lume. Dar Zohar-ul se referă în primul rând la nivelul Vorbitor din respectiva lume.

O să dau un exemplu din cum funcţionează lucrurile în această lume. Este explicat în „Introducere la Cartea Zohar” (paragraful 42) că cele patru niveluri, Mineral, Vegetal, Animal şi Vorbitor, în fiecare lume, chiar şi în această lume, sunt cele patru părţi ale dorinţei de primire. Fiecare din ele conţine propriile sale patru niveluri MVAV. Aşadar, aflăm că o persoană din această lume ar trebui să hrănească şi să fie hrănită de cele patru niveluri MVAV ale acestei lumi.

Este aşa întrucât şi hrana omului conţine aceste patru niveluri, care corespund celor patru niveluri MVAV din trupul omului. Acestea sunt:

  1. ) nevoia de a primi conform cantităţii necesare pentru subzistenţă;
  2. ) nevoia de a primi mai mult decât este necesar pentru subzistenţă, pofta de bogăţie, rezumată însă la plăcerile fizice;
  3. ) nevoia de a avea satisfacţii omeneşti, cum ar fi onoarea şi puterea;
  4. ) nevoia de cunoaştere.

Acestea corespund celor patru părţi ale dorinţei de a primi din noi:

  • Nevoia celor strict necesare este considerată a fi nivelul Mineral al dorinţei de a primi.
  • Nevoia de plăceri trupeşti este considerată nivelul Vegetal al dorinţei de a primi, întrucât acestea nu fac decât să crească şi să facă plăcere Kli-ului (vasului) persoanei, care este carnea trupului.
  • Nevoia de satisfacţii omeneşti este considerată a fi nivelul Animal al dorinţei de a primi, întrucât amplifică spiritul persoanei.
  • Nevoia de cunoaştere constituie nivelul Vorbitor al dorinţei de a primi.

20) Aşadar, în prima categorie – cantitatea necesară pentru subzistenţă – şi în cea de-a doua – dorinţele trupeşti care depăşesc necesarul pentru subzistenţă – omul este hrănit de lucruri care aparţin unor niveluri inferioare: mineral, vegetal şi animal. În cea de a treia categorie, însă, cea a dorinţelor omeneşti de putere şi faimă, omul primeşte şi este hrănit de propria lui specie, de egalii lui. Iar în cea de-a patra categorie, a cunoaşterii, omul primeşte şi este alimentat de la un nivel mai înalt decât al lui însuşi – de la adevărata înţelepciune şi inteligenţă, care sunt spirituale.

21) Vom găsi o situaţie similară şi Sus, în Lumile Spirituale, fiindcă lumile sunt imprimate din una în cealaltă de Sus în jos. Astfel, toate nivelurile MVAV din lumea Bria, şi-au lăsat amprenta în lumea Yeţira. Iar nivelurile MVAV ale lumii Asiya sunt imprimate de nivelurile MVAV ale lumii Yeţira. În sfârşit, nivelurile MVAV din această lume sunt imprimate de nivelurile MVAV ale lumii Asiya.

S-a explicat în „Introducere la Cartea Zohar” (paragraful 42) că nivelul Mineral în Lumea Spirituală poartă numele de Heyhalot (palate), nivelul Vegetal este numit Levuşim (veşminte), nivelul Animal este numit Mala’ahim (îngeri), iar nivelul Vorbitor este considerat Neşamot (suflete) ale oamenilor din acea lume, cele Zece Sfirot din acea lume fiind Sfinţeniea.

Sufletele oamenilor sunt centrul fiecărei lumi, şi sunt hrănite de realitatea spirituală din acea lume, aşa cum nivelul vorbitor corporal se hrăneşte cu întreaga realitate materială din acea lume. Astfel, la primul nivel, dorinţa de primire pentru subzistenţă, este primită de la iluminarea din Heyhalot şi Levuşim. La cea de-a doua categorie, surplusul animal care dezvoltă trupul omului, este primit de la Mala’ahim, care sunt iluminări spirituale peste cantitatea necesară omului pentru subzistenţă, pentru amplificarea vaselor (Kelim) spirituale în care se îmbracă sufletul omului.

Aşadar omul primeşte în primul şi al doilea nivel de la nivelurile inferioare sieşi, care sunt Heyhalot, Levuşim şi Mala’ahim de la acele niveluri, şi care sunt inferioare sufletelor (Neşamot). La al treilea nivel ce corespunde dorinţelor omeneşti, adică cele care amplifică spiritul omului, se primeşte în acea lume de la propria specie. Rezulă că omul primeşte de la propria specie, de asemenea, adică de la toate Neşamot din acea lume. Prin acestea, el sporeşte iluminarea Ruah a propriului suflet.

La cel de-al patrulea nivel, al dorinţei de cunoaştere, aceasta este primită acolo de la Sfirot din acea lume. De la ele omul primeşte HB TM pentru propriul suflet.

Rezultă că sufletul omului care este prezent în fiecare lume în parte, trebuie să se amplifice şi să fie completat cu toate nivelurile care există în acea lume. Aceasta este cea de a treia limitare de care am vorbit.

Omul trebuie să ştie că toate cuvintele din Zohar, în fiecare element al Lumilor Superioare despre care se vorbeşte, Sfirot, Neşamot, Mala’ahim, Levuşim, Heyhalot, deşi Cartea le tratează aşa cum sunt ele în sine, cel care studiază trebuie să ştie că ele sunt formulate în primul rând în funcţie de măsura în care sufletul uman primeşte acolo de la ele şi este hrănit de ele. Aşadar, toate denumirile lor, ţin de nevoile sufletului. Iar dacă vom învăţa totul respectând această regulă, vom înţelege, şi calea noastră va fi una de succes.

22) După toate acestea, ne mai rămâne încă să explicăm toate aceste denumiri corporale referitoare la cele zece Sfirot explicate în Cartea Zohar, cum ar fi: sus şi jos, ascensiune şi coborâre, contracţie şi expansiune, micime şi măreţie, separare şi împerechere, ca şi numerele şi plăcerile pe care cei inferiori le induc, prin făptuirile lor bune sau rele, în cele zece Sfirot.

Aceste cuvinte par derutante. Este oare posibil ca Sfinţenia să poată fi afectată, şi să se poată schimba în aşa măsură din cauza celor inferiori? Putem spune că cuvintele nu se referă la Sfinţenia în sine, cea care îmbracă şi străluceşte în Sfirot, ci numai la Kelim ale acestor Sfirot, care nu sunt Sfinţenie. Mai degrabă ele au fost generate odată cu crearea sufletelor, pentru a ascunde sau a revela grade de dobândire în proporţia şi măsura corespunzătoare sufletelor, pentru a le aduce la doritul sfârşit al corecţiei. Aceasta seamănă cu alegoria oglinzii cu patru panouri pictate în cele patru culori: alb, roşu, verde şi negru. Mai este de asemenea şi albul din carte şi substanţa literelor din carte.

Toate acestea sunt posibile în cele trei lumi BYA unde Kelim din Sfirot sunt generate şi nu sunt Sfinţenie. Cu toate acestea, nu este deloc corect să avem aceeaşi înţelegere în ceea ce priveşte lumea Aţilut, unde Kelim ale celor zece Sfirot sunt şi deplină Sfinţenie, fiind cea cu Lumină Sfântă în ele.

Este scris în Tikunim (Corecţii): „El, Viaţa Lui şi Sinele Lui sunt unu”. El ţine de esenţa Sfirot, adică este Ein Sof. Viaţa Lui, se referă la Lumina care străluceşte în Sfirot, numită „Lumina Haya”. Este aşa întrucât întreaga lume Aţilut este considerată a fi Hohma iar Lumina Hohma se numeşte „Lumina Haya” (lumina vieţii) – de aceea este numită „Viaţă”. Sinele Lui, se referă la Kelim din Sfirot.

Aşadar, totul este Sfinţenie şi unitate. Atunci cum de este posibil să fie percepute aceste schimbări pe care cei inferiori le induc acolo? În acelaşi timp, trebuie să înţelegem că, dacă totul este Sfinţenie în acea lume, şi nimic din creaturile create nu poate fi găsit acolo, atunci unde, oare, vom distinge acolo cele trei discernăminte descrise mai sus, în Tikunim din Zohar (Corecţiile Zohar-ului), El, Viaţa Lui şi Sinele Lui, de vreme ce sunt într-o totală unitate?

23) Pentru a înţelege asta, trebuie să ne reamintim explicaţia de mai sus, (pct. 17). Acolo se explică faptul că o entitate necesară este o esenţă despre care nu avem nicio percepţie, chiar dacă vorbim de esenţe corporale, sau despre propria noastră esenţă, şi cu atât mai mult când este vorba despre Necesarul Unu.

Lumea Aţilut este Forma, iar cele trei lumi BYA sunt Materia. Iluminarea lumii Aţilut în BYA este Forma îmbrăcată în Materie. Prin urmare, vedem că numele Ein Sof nu este deloc un nume pentru esenţa Necesarului Unu, întrucât cum am putea defini printr-un nume sau un cuvânt ceea ce nu am dobândit?

Întrucât imaginaţia şi cele cinci simţuri nu ne oferă nimic referitor la esenţă, nici măcar în corporalitate, cum ar putea exista un gând şi un cuvânt în aceasta, cu atât mai puţin în Necesarul Unu Însuşi? În schimb, trebuie să înţelegem numele Ein Sof, aşa cum ne este definit în a treia limitare, anume că întreaga  Cartea Zohar vorbeşte de lucruri ce aparţin întocmai de suflete. (Pct. 21).

Astfel numele Ein Sof nu este deloc Unul Necesar în Sine, ci aparţine tuturor lumilor şi tuturor sufletelor incluse în El, în Gândul Creaţiei, în virtutea principiului „Sfârşitul unei acţiuni este în gândul care precede acţiunea”. De aceea, Ein Sof este numele conexiunii prin care întreaga Creaţie este conectată până la sfârşitul corecţiei.

Este ceea ce noi numim „Prima Stare a sufletelor” („Introducere la Cartea Zohar”, Pct. 13), întrucât toate sufletele există în El, umplute cu toată plăcerea şi bunătatea, la gradul final pe care ele îl vor primi în fapt la sfârşitul corecţiei.

24) Să luăm un exemplu de cum funcţionează această lume: un om vrea să construiască o casă frumoasă. În primul gând el îşi imaginează o casă elegantă cu toate camerele şi cu toate detaliile, aşa cum va fi când construcţia va fi terminată.

După aceea, el desenează planul de execuţie în cel mai mic detaliu. La timpul potrivit, el va explica fiecare detaliu muncitorilor: lemnul, cărămizile, fierul, ş.a.m.d. Apoi el va începe construirea în fapt a casei până la sfârşit, după cum fusese imaginat în gândul iniţial.

Trebuie ştiut că Ein Sof se referă la acest prim gând, în care întreaga Creaţie a fost deja imaginată în faţa Lui, în absolută completitudine. Cu toate acestea, lecţia nu este chiar ca în exemplul dat fiindcă în El, viitorul şi prezentul sunt la fel. În El, gândul este împlinit şi El nu are nevoie de instrumente ca să acţioneze, aşa cum facem noi. De aceea, în El, este adevărata realitate.

Lumea Aţilut este precum detaliile din planul conceput înainte, care vor trebui apoi să fie respectate, atunci când construcţia casei va începe în realitate. Trebuie ştiut că în acestea două, adică în gândul primordial, care este Ein Sof, şi în planul imaginat al detaliilor de execuţie la timpul potrivit, nu există încă nici urmă de creaturi, întrucât acestea sunt încă în potential, nu în realitate.

La fel este şi la oameni: chiar dacă ei îşi calculează toate detaliile – lemn, carămizi şi fier – care vor fi necesare pentru a duce planul la îndeplinire, totul este în esenţă numai o chestiune de concepţie. Nu există încă în el nici urmă de lemn sau cărămizi reale. Singura diferenţă este că la o persoană, planul conceput nu este considerat o adevărată realitate, în timp ce în Gândirea Sfântă este o realitate cu mult mai adevărată decât creaturile efectiv reale.

Aşadar, am explicat înţelesul lui Ein Sof şi al lumii Aţilut, anume că tot ceea ce se spune despre ele este numai referitor la crearea creaturilor. Ele sunt, totuşi, încă în potenţial, iar esenţa lor nu a fost dezvăluită în niciun fel, ca în alegoria noastră despre omul care şi-a conceput planul ce nu conţine nici lemn, nici cărămizi, nici metal.

25) Cele trei lumi BYA şi această lume, sunt considerate a fi trecerea de la potenţial la real, la fel ca şi cel care îşi construieşte casa în realitate şi aduce lemn şi cărămizi şi muncitori până când casa este gata. De aceea, Sfinţenia care străluceşte în BYA îmbracă cele zece Kelim KHB HGT NHYM în măsura în care sufletele ar trebui să primească pentru a dobândi  perfecţiunea. Acestea sunt Kelim adevărate, în raport cu Sfinţenia Lui, adică ele nu sunt Sfinţenie, dar sunt generate pentru suflete.

26) În alegoria de mai sus, aflăm cum cele trei discernăminte ale celui care concepe construirea unei case sunt interconectate prin cauză şi consecinţă. Rădăcina tuturor este în primul gând, întrucât niciun element nu apare în planul de construcţie cu excepţia celor referitoare la sfârşitul acţiunii, pe care le-a imaginat, în gândul iniţial.

De asemenea, el nu face nimic în timpul construcţiei, decât în funcţie de detaliile imaginate de el în plan. Aşadar vedem, referitor la lumi, că nu există nici cea mai mică generare în lumi care să nu provină din Ein Sof, din prima stare a sufletelor, care se află acolo în perfecţiunea lor absolută de la sfârşitul corecţiei, tot aşa cum „Sfârşitul unei acţiuni este în gândul iniţial”. De aceea, tot ceea ce vom face până la sfârşitul corecţiei este inclus acolo.

La început, se extinde din Ein Sof în lumea Aţilut, precum în alegorie, unde planul apare din gândul iniţial. Fiecare element provenit din lumea Aţilut în lumile BYA, la fel ca în alegorie, înseamnă detaliile provenite din plan atunci când ele sunt efectiv executate în timpul construcţiei casei.

De aceea, nu există niciun element, nici cel mai mic, generat în această lume, care să nu provină din Ein Sof, din prima stare a sufletelor. Din Ein Sof el se extinde în lumea Aţilut, adică, asociat în mod specific lucrului generat efectiv în această lume. Din lumea Aţilut, generarea se extinde la cele trei lumi BYA, unde apare ca acţiune reală, şi unde încetează să mai fie Sfinţenie devenind creatură, iar de la Yeţira şi Asiya se extinde până la lumea inferioară, care este această lume.

Rezultă că, nu există nimic generat în lume care să nu fi provenit din rădăcina sa generală din Ein Sof, şi din rădăcina particulară din lumea Aţilut. După aceea, călătoreşte prin lumile BYA şi adoptă forma unei creaturi, pentru ca apoi să fie făcut în această lume.

27) Acum vom putea înţelege că toate aceste schimbări descrise în lumea Aţilut, nu se referă la Sfinţeniea însăşi, ci numai la suflete în măsura în care ele primesc de la lumea Aţilut prin cele trei lumi BYA. Înţelesul realităţii acelei lumi se găseşte în relaţia planului cu gândul iniţial, care este Ein Sof.

Totuşi, în amândouă, atât în Ein Sof cât şi în lumea Aţilut, nu există încă nimic în termenii de suflete, tot aşa cum nu există nimic din lemnul, cărămizile sau fierul reale în planul imaginat de om. Existenţa sufletelor începe să se manifeste în lumea Bria. Din acest motiv, Kelim ale celor zece Sfirot, care distribuie efectiv porţiile sufletelor, nu trebuie să fie Sfinţenie ci creaţii noi. Este aşa întrucât în Sfinţenie nu pot exista niciun fel de schimbări sau nu pot fi niciun fel de schimbări sau numerotări.

Prin urmare, noi atribuim trei culori – roşu, verde şi negru – acestor Kelim ale celor zece Sfirot ale lumilor BYA. Este de neconceput ca ele să fie considerate ca Sfinţenie, întrucât nu există niciun fel de înnoire în El.

Totuşi, Lumina îmbrăcată în cele zece Kelim ale lumilor BYA este doar Sfinţenie şi unitate, neschimbată deloc. Chiar şi Lumina îmbrăcată în cel mai de jos Kli din lumea Asiya este Sfinţenie absolută fără niciun fel de schimbare. Asta pentru că Lumina însăşi este una, şi toate schimbările făcute în iluminarea ei sunt făcute de Kelim ale celor zece Sfirot, care nu sunt Sfinţenie. În general, ele sunt constituie din cele trei nuanţe de mai sus; în particular, au fost făcute numeroase schimbări ale acestor trei nuanţe.

28) Cu toate acestea, vasele (Kelim) celor zece Sfirot ale lumilor BYA primesc cu siguranţă fiecare mic element şi detaliu al schimbărilor, fiindcă acolo este planul tuturor detaliilor care se vor desfăşura în construirea reală a casei în BYA. Prin urmare, se consideră că aceste Kelim ale celor zece Sfirot HB TM din BYA primesc de la elementele corespondente din HB TM ale lumii Aţilut, adică din planul de acolo.

Este aşa întrucât fiecare detaliu la execuţie provine din detaliul corespondent al planului. Prin urmare, în acest sens, numim Kelim ale lumii Aţilut „alb”, cu toate că albul nu este de fel o culoare.

În orice caz, albul este sursa tuturor culorilor. Şi la fel ca albul din cartea înţelepciunii, unde deşi nu există în ea niciun fel de percepţie a albului, iar albul din carte nu are pentru noi niciun sens, el este totuşi subiectul întregii cărţi a înţelepciunii. Asta pentru că el străluceşte în jurul şi în interiorul fiecărei litere, şi dă fiecărei litere forma sa unică, şi fiecărei permutări locul ei unic.

Am putea spune şi contrariul: nu avem nicio percepţie a substanţei literelor  roşii, verzi, sau negre, şi tot ceea ce percepem şi cunoaştem despre substanţa literelor cărţii este numai prin albul din ele. Este aşa, întrucât prin iluminarea din jurul fiecărei litere şi din interiorul fiecărei litere, el crează forma în ele iar aceste forme ne revelează nouă înţelepciunea cărţii.

O putem compara cu cele zece Sfirot ale lumii Aţilut: chiar dacă acestea se aseamănă cu culoarea alb, este imposibil să discernem ceva în ele, fie că e vorba de un număr sau vreo schimbare din cele descrise. Cu toate acestea, toate schimbările necesare vin din cele zece Kelim ale celor zece Sfirot ale lumii Aţilut în iluminarea albului către lumile BYA, care sunt cele trei culori ale substanţei literelor, deşi în sine, acolo nu există niciun fel de Kelim, întrucât ea este în întregime albă. Este ca în alegoria albului din carte cu referire la litere şi la permutările acestora, când iluminarea lui în lumile BYA crează în ele Kelim.

29) Din ceea ce s-a explicat, vom vedea că „Tikunim” (Corecţiile) Zohar-ului împart lumea Aţilut în trei discernăminte – El, Viaţa Lui şi Sinele Lui – deşi nu există acolo decât o simplă unitate, şi nicio creatură. El aparţine Sfinţeniei aşa cum este în sine, şi despre care noi nu avem nicio percepţie şi nu putem percepe nicio esenţă, nici măcar corporală (pct. 12). Sinele Lui se referă la cele zece Kelim HB TM de acolo, pe care noi le-am asemănat cu albul din cartea întelepciunii.

Nici măcar un număr nu poate fi notat cu alb, atâta timp cât nu este nimeni acolo care să facă un număr, fiindcă totul este alb. Cu toate acestea, noi le atribuim nu numai un număr, dar multitudinea de schimbări care apar în BYA, şi care constituie substanţa literelor, se găsesc mai întâi în Kelim HB TM în lumea Aţilut însăşi.

Este manifestarea albului cea care dă toate formele literelor din carte, în timp ce el însuşi, nu are nicio formă. Aşadar, aflăm că albul este divizat în nenumărate forme, cu toate că, el însuşi nu are nicio formă. La fel, cele zece Kelim, sunt detaliate cu numeroase schimbări, în funcţie de iluminarea lor în lumile BYA, ca şi în planul executat în lucrările reale de construire a casei.

Astfel, toate aceste schimbări efectuate în lumile BYA, sunt numai din iluminarea Kelim ale celor zece Sfirot HB TM ale lumii Aţilut. Iar multitudinea schimbărilor pe care le găsim în alb se referă la primirile în lumile BYA. Iar în ce priveşte lumea Aţilut în sine, aceasta este ca albul în sine şi despre sine, neîmbrăcat în cerneală în litere; niciun număr şi nimic nu se găseşte în el. Astfel, am explicat pe larg Sinele, care este constituit din Kelim care, în ele însele, sunt simpla unitate, ca şi El.

30) Viaţa Lui se referă la Lumina care este îmbrăcată în alb, care înseamnă Kelim. Noi înţelegem această Lumină numai în raport cu sufletele care primesc de la Aţilut, şi nu ca Sfinţenie în sine. „El” înseamnă că, atunci când cele trei lumi BYA se ridică la Aţilut cu sufletele oamenilor, Lumina pe care ele o primesc acolo, este considerată Lumina Hohma numită „Lumina Haya”.

În raport cu aceasta numim noi Lumina de acolo, „Viaţa Lui”. Este de asemenea înţelesul a ceea ce este scris în Tikunim ale Zohar-ului, anume că „El, Viaţa Lui, şi Sinele Lui sunt unu.” Toate aceste trei discernăminte se referă la primitori, unde „Sinele Lui” este iluminarea Kelim în locul lumilor BYA, sub Parsa din lumea Aţilut, deoarece lumina din Aţilut nu va coborî niciodată sub Parsa a lumii Aţilut, ci numai iluminarea vaselor (Kelim). Categoria „Viaţa Lui” este iluminarea luminii din lumea Aţilut însăşi, când lumile BYA se ridică la Aţilut. Iar „El” ţine de esenţa Sfinţeniei, care este complet intangibilă.

Tikunim ale Zohar-ului spun că, deşi noi, cei care primim, ar trebui să discernem aceste trei categorii ca fiind în lumea Aţilut, ele (Tikunim – corecţii) se referă totuşi numai la cei care primesc. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte lumea Aţilut însăşi, chiar şi „Sinele Lui” este considerat a fi „El”, adică esenţa Sfinţeniei. De aceea, nu există niciun fel de percepţie în lumea Aţilut însăşi. Acesta este înţelesul culorii alb, în care nu există nicio percepţie pentru sine, şi acolo nu există decât o simplă unitate absolută.

31) Zohar-ul descrie Kelim HB TM din lumea Aţilut ca fiind crescătoare sau descrescătoare prin acţiunile oamenilor. De asemenea găsim (Zohar, Bo, pct. 32b), „Israel….dă mânie şi putere Creatorului”, ceea ce înseamnă că nu trebuie luat literal ca Sfinţenia însăşi, fiindcă nu pot exista niciun fel de schimbări în Sfinţenie, după cum este scris, „Eu, Domnul, nu Mă schimb”.

Şi, deoarece Gândul Creaţiei a fost să încânte creaturile Sale, asta ne învaţă că El are o dorinţă de dăruire. Noi găsim în această lume că satisfacţia celor care dăruiesc creşte atunci când cei care primesc  de la El se înmulţesc, iar El doreşte să se înmulţească primitorii.(2) Aşa că noi spunem, în acest sens, că Luminile în lumea Aţilut cresc, atunci când celor inferiori le este dată dăruirea lumii Aţilut, sau spunem că ei o hrănesc. În schimb, atunci când nu există niciun inferior demn să primească abundenţa Lui, luminile se diminuează în aceeaşi măsură, însemnând că nu este nimeni care să primească de la ele.

32) Putem compara asta cu o lumânare. Dacă tu aprinzi o mie de lumânări de la ea, sau dacă nu aprinzi niciuna, nu vei găsi că asta crează vreo schimbare indusă în lumânarea însăşi. Este la fel ca şi cu Adam HaRişon: dacă el avea descendenţi o mie de urmaşi aşa cum avem noi azi, sau dacă nu ar fi avut niciun urmaş, asta nu ar fi indus nicio schimbare în Adam HaRişon în sine.

La fel, nu există nicio schimbare în lumea Aţilut în sine, fie că cei inferiori primesc marea sa abundenţă, fie că nu primesc nimic. Măreţia menţionată mai sus depinde numai de cei inferiori.

33) Atunci, de ce au trebuit autorii Zohar-ului să descrie toate aceste schimbări în lumea Aţilut însăşi? Ei ar fi trebuit să vorbească explicit numai cu privire la primitorii din lumile BYA şi nu să vorbească atât de elaborat despre Aţilut, forţându-ne să dăm răspunsuri.

Într-adevăr, există un secret foarte categoric aici: anume înţelesul versetului „şi prin slujirea profeţilor, am folosit similitudini” (Hosea 12). Adevărul este că există aici o voinţă Sfântă, ca aceste similitudini, care acţionează numai în sufletele primitorilor, să apară sufletelor întrucât El Însuşi participă în ele pentru a spori mai mult dobândirea sufletelor.

Este la fel ca un părinte care se constrânge pe sine în a-i arăta copilului său mic şi drag o faţă a tristeţii şi o faţă a mulţumirii, chiar dacă nu există nici tristeţe şi nici mulţumire în el. El face asta doar ca să-şi impresioneze copilul drag şi să-i mărească înţelegerea, astfel încât să se joace cu el.

Numai când va creşte el va învăţa şi va şti că tot ceea ce a făcut tatăl său nu a fost deloc real ci doar s-a jucat cu el. Deci, aceasta este problema pe care o avem: toate aceste imagini şi schimbări încep şi se termină numai cu impresia sufletelor. Cu toate acestea, prin dorinţa lui Dumnezeu ele apar ca şi cum ar fi în El Însuşi. El face asta, pentru a intensifica şi a extinde dobândirea sufletelor la maximum, în conformitate cu Gândul Creaţiei, pentru plăcerea creaturilor Sale.

34) Să nu te surprindă faptul că vei găsi totodată, un astfel de mecanism şi în percepţia noastră corporală. Să luăm de exemplu simţul văzului la noi: vedem o lume largă în faţa noastră populată minunat. Noi vedem, însă, totul numai în propriul nostru interior. Cu alte cuvinte, există un soi de aparat fotografic în creierul mic care proiectează tot ceea ce vedem noi dar nimic din afara noastră.

Pentru asta, El a făcut pentru noi, în interiorul nostru, un fel de oglindă lustruită care inversează tot ceea ce este văzut acolo, astfel încât noi să vedem imaginea ca fiind în afara creierului nostru, în faţa noastră. Aşadar, ceea ce vedem în faţa noastră nu este ceva real. Cu toate acestea, ar trebui să fim foarte recunoscători Providenţei Lui pentru că a creat această oglindă lustruită în creierele noastre permiţându-ne să vedem şi să percepem totul ca fiind în afara noastră. A făcut aşa, întrucât astfel El ne-a dat nouă puterea să percepem totul cu o înţelegere şi dobândire clară, şi să măsurăm tot ce se află în interior şi în  exterior.

Fără asta, am pierde mult din percepţia noastră. Acelaşi lucru este valabil şi pentru voinţa Sfântă, referitor la percepţiile Sfinţeniei. Chiar dacă toate aceste schimbări se petrec în interiorul sufletelor primitoare, ele văd în orice caz totul în Dăruitorul Însuşi, fiindcă numai în acest mod sunt ele răsplătite cu toate percepţiile şi cu toate plăcerile din Gândul Creaţiei.

Se poate deduce asta din parabola de mai sus. Chiar dacă noi vedem totul ca fiind real în faţa noastră, orice om rezonabil ştie cu siguranţă că tot ceea ce vedem este numai în interiorul propriului nostru creier.

Tot aşa şi sufletele: cu toate că ele văd toate imaginile în Dăruitor, ele nu au totuşi niciun dubiu că toate există numai în propriul lor interior, şi nicidecum în Dăruitor.

35) Deoarece aceste probleme constituie miezul lumii, şi mă tem că examinatorul va greşi în perceperea lor, merită să mă străduiesc mai departe şi să aduc cuvintele de aur ale Zohar-ului însuşi în aceste probleme (Paraşat Bo, pct. 215), şi să le interpretez cât pot eu mai bine: „Cineva s-ar putea întreba, «este scris în Tora, ‘căci nu ai văzut nicio formă’. Aşadar, cum putem reprezenta nume şi Sfirot în El?» Şi îşi va răspunde: «am văzut această formă, precum în cuvintele ‘şi similitudinea Domnului iat-o’»”.

Asta înseamnă că Sfira Malhut, unde toate sufletele şi cuvintele sunt înrădăcinate, deoarece ea este rădăcina tuturor Kelim, după regula că „aceia care primesc de la ea trebuie să şi dobândească Kelim de la ea”, este considerată o similitudine pentru ei. Prin urmare, este spus referitor la ea „şi similitudinea Domnului iat-o”.

Chiar această similitudine, pe care noi o numim în Sfira Malhut, nu se află în locul ei în raport cu ea însăşi, ci numai atunci când lumina Malhut coboară şi se revarsă peste oameni. Atunci le apare ea lor, la toţi şi la fiecare, în funcţie de propria lor aparenţă, viziune, şi imaginaţie, adică numai în primitori (Mecubalim) şi deloc în Sfira Malhut însăşi.

Acesta este înţelesul versetului „şi prin slujirea profeţilor, am folosit similitudini”. Din această cauză Creatorul le spune: ”deşi Mă manifest în formele voastre, în viziune şi în imaginaţie, totuşi, «cu cine Mă veţi asemăna atunci, căruia Eu să îi fiu egal?»” Până la urmă, înainte să fi creat Creatorul o similitudine în lume, şi înainte să fi făcul El o formă, Creatorul era unic, fără formă şi fără imagine.

Şi aceluia care Îl dobândeşte acolo, anterior gradului Bria, care este Bina, unde El este dincolo de orice similitudine, îi este interzis să Îi atribuie o formă sau o imagine în lume, nici în litera Hey şi nici în litera Yod, şi nici măcar să-L numească după numele sfânt HaVaYaH, sau prin orice altă literă sau punct.

Acesta este înţelesul versetului “căci nu ai văzut nicio formă”. Cu alte cuvinte, versetul “căci nu ai văzut nicio formă” se referă la aceia care sunt recompensaţi cu dobândirea Lui deasupra gradului Bria, care este Bina. Asta pentru că nu există niciun fel de formă sau imaginaţie în cele două Sfirot Keter şi Hohma, însemnând vasele (Kelim) şi limitările (pct. 18). Kelim încep de la Sfira Bina în jos.

De aceea toate implicaţiile în litere, în puncte, sau în numele sfinte sunt numai de la Bina în jos. De asemenea, ele nu sunt în locul acestor Sfirot în sine, ci numai în raport cu primitorii, aşa cum este cazul pentru Sfira Malhut.

36) Pare să fie o contradicţie în cuvintele lor: întâi spun că formele se extind la primitori numai din Sfira Malhut, iar aici spun că formele se extind la primitori de la Bria în jos, adică din Bina în jos. Chestiunea este că, într-adevăr, forma şi similitudinea se extind de la Bhinat Dalet, care este Malhut. De la ea, Kelim se extind la locurile primitorilor, şi nimic din primele nouă Sfirot care sunt Keter, Hohma, Bina, şi Tiferet.

Cu toate acestea, asocierea lui Midat haRahamim (Măsura Milei) cu Din (Judecata) a fost făcută în lumea Corecţiei (Tikun). Aceasta ridică Sfira Malhut, considerată Midat haDin (Măsura Judecăţii), şi o aduce în Sfira Bina considerată Midat haRahamim.

Astfel că, din acel moment,  Kelim ale lui Malhut au devenit înrădăcinate în Sfira Bina, după cum spune el aici. De aceea, Zohar-ul începe să vorbească de rădăcina reală a imaginilor, care sunt Kelim. El spune că ele sunt în Malhut, iar apoi se spune că sunt în Bria, din cauza asocierii făcute pentru corectarea lumii.

Înţelepţii noştri spun de asemenea, „la început, Creatorul a creat lumea în Midat haDin (Măsura Judecăţii), El a văzut că lumea nu poate exista, El i-a asociat Midat haRahamim (Măsura Milei)”. Trebuie ştiut că cele zece Sfirot KHB TM au numeroase apelative în Cartea Zohar în conformitate cu funcţiile lor multiple.

Când ele au fost numite Keter, Aţilut, Bria, Yeţira, şi Asiya, funcţia lor era să facă distincţia între Kelim anterioare numite Keter şi Aţilut, adică Keter şi Hohma, şi Kelim  posterioare numite Bria, Yeţira, Asiya, adică Bina, Tiferet şi Malhut. Această categorisire a apărut în ele din asocierea lui Midat haDin cu Midat haRahamim.

Zohar-ul doreşte să strecoare noţiunea de asociere a lui Malhut cu Bina. De aceea, Zohar-ul numeşte Sfira Bina cu numele de Bria. Asta întrucât înaintea asocierii, nu exista nicio imagine sau formă în Bina, nici măcar cu referire la primitori, ci numai în Malhut.

37) El continuă acolo (în Aramaică): După ce a făcut acea formă de Mercava (car de război) a lui Adam cel Superior, a coborât şi s-a îmbrăcat acolo. Este numit în ea în forma celor patru litere HaVaYaH  adică cele zece Sfirot KHBTM. Asta întrucât Vârful lui Yod este Keter, Yod este Hohma, Hey este Bina, Vav este Tiferet iar ultimul Hey este Malhut. Este aşa întrucât ei Îl vor dobândi pe El prin calitaţile Lui, adică prin Sfirot, în fiecare calitate din El.

38) Explicarea problemelor: Din Bria mai departe, însemnând din Bina, după ce aceasta a fost asociată cu Midat haDin, care este Malhut, similitudinea şi formele se extind la primitori, care sunt sufletele. Încă nu este în locul ei propriu, ci numai în locul primitorilor.

El spune că în acel moment el a făcut forma de Mercava a lui Adam cel Superior, şi a coborât îmbrăcând forma acestui Adam. Cu alte cuvinte, întreaga formă de Adam, în cele 613 Kelim ale sale, se extinde din Kelim ale sufletului, fiindcă sufletul are 613 Kelim, numite 248 de organe şi 365 de tendoane spirituale, divizate în cinci părţi corespunzând celor patru litere HaVaYaH:

  • Vârful lui Yod, capul ei (Roş), este considerat Keter;
  • De la Pe (Gură) la Hazeh (Piept) este Hohma;
  • De la Hazeh (Piept) la Tabur (Ombilic) este Bina;
  • De la Tabur (Ombilic) la Sium Raglin (Capătul picioarelor) sunt două Sfirot, Tiferet şi Malhut.

În plus, Tora, ca ansamblu, este considerată Parţuf-ul Adam, referindu-se la cele 248 Miţvot pozitive, corespunzând celor 248 de organe, şi 365 de Miţvot negative, corespunzând celor 365 de tendoane. Tora conţine cinci părţi, care sunt cele cinci cărţi ale lui Moise, numite „Imaginea de Mercava a lui Adam cel Superior” adică Adam al lumii Bria, care este Bina, de la care Kelim încep să se extindă în locul sufletelor.

Acesta este numit „Adam cel Superior” întrucât mai sunt trei categorii de Adam în Sfirot: Adam de Bria, Adam de Yeţira, şi Adam de Asiya. În Keter şi Hohma, oricum nu este nicio similitudine, care să poată fi numită printr-o literă sau punct, sau prin cele patru litere HaVaYaH. Deoarece aici este vorba de lumea Bria, se face precizarea spunându-se Adam cel Superior.

În acelaşi timp, trebuie să ne amintim tot timpul cuvintele Zohar-ului, conform cărora aceste imagini nu sunt în locul Sfirot Bina, Tiferet şi Malhut ci numai în locul primitorilor. Aşa că aceste Sfirot distribuie aceste Kelim şi Levuşim (veşminte) astfel ca sufletele să poată să-L dobândească prin Lumina care se extinde la ele prin măsură şi limitare, conform celor 613 organe ale lor. Din acest motiv, noi numim dăruitorii şi cu numele de „Adam”, deşi ei sunt numai în forma culorii alb (pct. 8).

39) Nu ar trebui să constituie pentru noi o încurcătură întrucât cele patru litere HaVaYaH şi vârful lui Yod, sunt cinci Kelim, deoarece Kelim sunt numite totdeauna „litere”, şi ele sunt cele cinci Sfirot KHB TM. De aceea, este clar că există Kelim în Keter şi în Hohma, însemnate cu vârful lui Yod şi cu Yod din HaVaYaH.

Fapt este că similitudinile şi calităţile despre care se vorbeşte, şi care sunt Kelim, încep de la Bria în jos, adică doar cele trei Sfirot Bina, Tiferet şi Malhut, şi nu din Keter şi Hohma, adică din perspectiva esenţei Sfirot.

Totuşi, este ştiut că Sfirot sunt integrate una în alta. Sunt zece Sfirot KHB TM în Keter, sunt KHB TM în Hohma, KHB TM în Bina şi de asemenea, KHB TM în Tiferet şi respectiv în Malhut.

În consecinţă, vom afla că cele trei Sfirot Bina, Tiferet şi Malhut, de unde vin Kelim, se găsesc în fiecare din cele cinci Sfirot KHB TM. Acum vedem că Vârful lui Yod, adică vasul (Kli) al lui Keter, indică faptul că Bina şi TM sunt încorporate în Keter.

Yod al lui HaVaYaH, care este un Kli al lui Hohma, indică Bina şi TM încorporate în Hohma. Astfel Keter şi Hohma încorporate chiar şi în Bina şi ZON nu au Kelim, iar în Bina şi TM încorporate chiar în Keter şi Hohma, există Kelim (vase).

Referitor la aceasta, într-adevăr sunt cinci categorii în Adam. Bina şi TM în toate cele cinci Sfirot sunt distribuite sub forma de Mercava a lui Adam. De aceea există Adam în categoria lui Keter, numit Adam Kadmon, şi există Adam în categoria lui Hohma, numit „Adam de Aţilut”. Mai există Adam în categoria lui Bina, numit „Adam de Bria”, Adam în categoria lui Tiferet, numit „Adam de Yeţira”, şi Adam în categoria lui Malhut, numit „Adam de Asiya”.

40) El s-a numit pe Sine El, Elokim, Şadai, Ţvaot şi Ekie, astfel ca fiecare calitate din El să poată fi cunoscută. Cele zece nume din Tora care nu trebuie să fie şterse se referă la cele zece Sfirot, după cum e scris în Zohar (Vaycra, pct. 168):

  • Sfira Keter este numită Ekie;
  • Sfira Hohma este numită Koh;
  • Sfira Bina este numită HaVaYaH (punctată Elokim);
  • Sfira Hesed este numită Kel;
  • Sfira Gvura este numită Elokim;
  • Sfira Tiferet este numită HaVaYaH ;
  • Cele două Sfirot Neţah şi Hod sunt numite Ţvaot;
  • Sfira Yesod este numită El Hai;
  • Sfira Malhut este numită Adonai.

41) Dacă Lumina Lui nu s-ar fi extins peste toate creaţurile prin similitudinea îmbrăcată în aceste Sfirot sfinte, cum ar fi ajuns creaturile să-L cunoască pe El? Şi cum ar fi putut să ţină versetul: „Întreg pământul este plin de gloria Lui”? Cu alte cuvinte, prin asta se explică dorinţa Sfântă de a se înfăţişa sufletelor ca şi cum toate aceste schimbări în Sfirot ar fi în El. Este aşa, pentru a crea sufletelor spaţiu pentru cunoaştere suficientă şi dobândirea Lui, pentru ca după aceea, versetul „întreg pământul este plin de gloria Lui” să devină realitate.

42) Însă, vai de cel care Îi aplică Lui orice fel de măsură, care poate să spună că există vreo măsură în El pentru El Însuşi, chiar şi în aceste măsuri spirituale prin care El se înfăţişează sufletelor. Cu atât mai mult atunci când este vorba de măsurile corporale ale naturii umane care sunt făcute din praf şi sunt trecătoare şi fără valoare.

După cum am spus mai sus, chiar dacă este dorinţă Sfântă ca sufletele să vadă că schimbările în ele sunt în Dăruitor, ar trebui totuşi să fie clar pentru suflete că nu există deloc niciun fel de schimbare şi măsură în El. Este numai dorinţa Sfântă, ca ele să-şi imagineze astfel, după cum este scris, „şi prin slujirea profeţilor, am folosit similitudini”.

Şi dacă vor greşi în asta, vai lor, pentru că ei vor pierde imediat abundenţa Sfântă. Şi mai mult decât atât pentru cei proşti care îi atribuie Lui unele incidenţe trecătoare, fără valoare, incidenţe trupeşti.

_______________

(1) Nota trad.: În mod obişnuit atât Neşama cât şi Nefeş înseamnă Suflet, dar aici s-a ales termenul de “viaţă” pentru Nefeş (Nefaşot la plural) pentru a-l distinge de Neşama (Neşamot la plural). Am preluat această distincţie din traducerea în limba engleză.

(2) Primitor (în ebraică, Mecubal, plural Mecubalim) este omul care alege să caute răspunsurile la întrebările fundamentale ale existenţei cu ajutorul învăţăturii adevărate, după scrieri cabalistice autentice, şi îşi deschide în el un al şaselea simţ suplimentar, spiritual, care îi permite să vadă şi să simtă în formă palpabilă sistemul de forţe ascunse care operează în realitate – Michael Laitman

Înapoi la pagina TEXTE ESENTIALE / BAAL HASULAM – (link)

error: Content is protected !!