înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
Am ajuns în momentul nașterii „omului dinăuntru”. O nouă dorință „umană” s-a născut în noi. Să stăm puţin şi să examinăm cu atenție această dorință și tot ceea ce implică ea.
Pentru asta, ne vom întoarce la străvechea sursă orală care completează Pentateuhul şi care se numește Midraș (Tora orală). Aceasta a fost transmisă oral de la învăţător la student timp de mii de ani. A ajuns în timpurile noastre alături de Vechiul Testament și nu este mai puțin respectată decât corespondenta sa în forma scrisă.
Următorul text referitor la crearea omului este preluat din Midraș: „Atunci când Cel Sfânt, binecuvântat fie El, a ajuns să-l creeze pe Adam, îngerii slujitori au format mai multe grupuri și cete, unii spunând: «Să fie creat», în timp ce alții au insistat «să nu fie creat».
„Iubirea a spus: «Să fie creat, pentru că va face acte de iubire.» Adevărul a spus: «Să nu se creeze, pentru că este alcătuit din minciună.» Dreptatea a spus: «Să fie creat, pentru că va face fapte bune.» Pacea a spus: «Să nu se creeze, pentru că este numai discordie.» …”
„Îngerii slujitori I-au spus Domnului: «Stăpân al universului, ce este omul, de Te preocupi numai de el, şi ce este fiul omului, că Te gândești numai la el? Necazul acesta, pentru ce a fost el creat?»”
„«Dacă e aşa», le-a spus El lor: «Atunci oile și boii, toate acestea, de ce? De ce au fost create păsările aerului şi peştii mărilor? Un turn plin de lucruri bune fără nici un oaspete; cum se poate bucura stăpânul său de tot ce are înăuntru?»”
Care este sensul acestui pasaj care detaliază „conversația” Creatorului cu „îngerii”? În primul rând şi înainte de toate, cine este Creatorul? Creatorul este Legea unificată a Naturii, Legea iubirii și a dăruirii, prezentă în noi și în jurul nostru. El este imuabil și etern. Noi nu Îl percepem, pentru că trăim urmând legi complet diferite, dar întregul scop al vieții noastre este să-L descoperim.
„Îngerii” sunt forțele naturii (ale Creatorului), care se supun Legii și care nu pot să acționeze sau să gândească independent. Ai putea spune că îngerii, pur și simplu, personifică forțele care servesc Legea iubirii și dăruirii.
Reține că Midraș vorbește despre ceea ce a fost dezvăluit de către cabaliști, aceia care au început corectarea și au descoperit forța dăruirii, Creatorul. În mod firesc, forțele opuse încep să se manifeste, personificând natura umană care este în întregime egoistă și rea.
Imaginează-ți că luminezi cu o lanternă în întuneric total. Pe măsură ce lanterna îți luminează împrejurimile, descoperi că ai stat tot timpul într-o hazna. La început, poate părea că ar fi fost mai bine să fi rămas în întuneric, dar nu este cazul. Cel puțin acum știi care este sursa duhorii și de ce te simţeai atât de mizerabil. Sarcina noastră este să curățăm haznaua, să ne oprim egoismul. Cum? Întocmai asta este ceea ce se explică în Midraș.
Ea ne spune că omul este aparent „suspendat” între două forțe opuse, existând într-un punct, undeva la jumătatea distanței dintre bine și rău. El oscilează între ele, iar aceste forțe acționează în interiorul lui. Așa cum spunem de multe ori: „Mă aflu între cer și pământ.”
Atunci, în noi sunt forțe („îngeri”) în echilibru cu Natura, care susţin „crearea omului” (în noi). Există şi „îngeri” care nu sunt în echilibru cu Natura, care sunt împotriva creării omului. Ei „știu dinainte” că omul îi va folosi pentru rău, rănindu-se pe sine și întreaga lume. Acestea fiind spuse, ține cont de faptul că toate aceste forțe – îngerii care sunt pentru și împotrivă – sunt forțele Creatorului. Toată această hărmălaie a fost concepută de Creator cu un singur scop, acela ca noi să alegem în mod independent de care parte suntem.
Omul se naște un egoist. De la bun început, el este împotmolit în dezechilibru și preferă minciuna față de adevăr. De aceea, calitatea adevărului, numită „sigiliul Creatorului”, se opune creării omului. Aceasta este spre binele lui, pentru a-l împiedica să sufere, întrucât nu se află în echilibru cu legea generală.
„Adevărul a spus: «Să nu se creeze, pentru că este alcătuit din minciună.» „Dreptatea a spus: «Să fie creat, pentru că va face fapte bune.»”
Tocmai pentru că este un egoist omul va avea ocazia să înţeleagă acest lucru şi apoi să-și arate mila. Datorită faptelor sale bune, el va fi capabil să realizeze ceea ce este bine, astfel încât după aceea să poată dobândi calitatea dăruirii și să se corecteze. Este ca și cum acest „înger” ar spune: „Toate calitățile omului vor fi corectate pentru că eu exist în el, așa că nu vă faceți griji”.
Dar există și „îngerul păcii”.
„Pacea a spus: «Să nu se creeze, pentru că este numai discordie.»” Îngerul protestează pentru că omul este opus păcii. El trăiește numai pentru sine, singurul lui gând fiind să aibă totul. Iar dacă toţi vor numai să primească pentru ei înșişi, profitând de ceilalți, ce fel de pace ar putea exista?
Omul este agresiv, se bucură de nenorocirea celorlalți, se străduiește să-i rănească pe alții și dorește să acumuleze mai mult decât este necesar pentru existența lui. Calitățile nefaste din el îl ridică deasupra nivelului însufleţit (animal), dar în timp ce nivelul însufleţit se află în armonie cu Natura, omul nu este!
Leul și vaca iau din mediul lor numai ceea ce au nevoie pentru subzistenţă, în timp ce omul, nu. Natura dictează acest comportament la animale, dar nu şi la om. Nu există nici o singură calitate în om pe care acesta să o folosească pentru a atinge pacea. Noțiunea de pace înseamnă că: Iau doar ceea ce am nevoie pentru a supraviețui; restul nu-mi aparține.
Omul se naște cu o dorință grotescă de a conduce și de a domina întreaga lume pentru ca ea să se potrivească nevoilor sale, ceea ce contravine calității de dăruire a Naturii. Iată de ce îngerul păcii vorbește atât de vehement împotriva creării omului, pentru că el aduce lumii numai discordie și război.
Și, într-adevăr, vedem că istoria omenirii este o procesiune a războaielor. Dacă omul ar cunoaște esența lui, el și-ar da seama că singurul lucru la care se gândește este cum să-i folosească pe alții în beneficiul său. Aceasta este ceea ce înțelegem prin „război”: preluarea perpetuă a teritoriului altcuiva, adică înrobirea altui „eu” de către mine.
Întregul progres al omenirii, de-a lungul mileniilor, se referă la dezvoltarea armelor de distrugere în masă. Omul a căutat moduri de a conduce, de a valorifica și de a-și folosi puterile ridicându-se peste alții. Acesta este motivul pentru care îngerul păcii are dreptate când spune că omul este numai discordie. Niciuna dintre înclinațiile sale nu este îndreptată spre obținerea echilibrului cu mediul său, ceea ce i-ar permite să dea altora ce li se cuvine. În schimb, omul se străduiește să dobândească și să controleze tot ce aparține altora.
Midraș afirmă că, în această formă, omul nici nu ar trebui să apară în lume. Motivul este clar: Midraș este o instrucțiune care „trăiește” în interiorul omului, în timp ce omul i se opune, nedorind să trăiască în acord cu intrucțiunile sale. Prin urmare, îngerii care se opun creării omului au dreptate inițial. Având în vedere circumstanțele, omul nu ar fi trebuit să fie creat, fiindcă este opus întregii Naturi.
Cu toate acestea, atunci când omul își folosește puterile în mod corect și obține corectarea, el ajunge rege peste Natură și peste lume, întregul proces având un scop bine intenționat, omul devenind asemănător Creatorului.
Creatorul este legea atotcuprinzătoare a Naturii, aşa cum am mai spus deja, incluzând toți „îngerii”, și anume forțele și legile particulare. Creatorul le răspunde: „Eu sunt, totuşi, pentru a-l crea pe om, în ciuda defectelor sale, deoarece văd că prin acest proces va obține un nivel spiritual. Asta am nevoie de la el. El se va corecta. El se va salva de egoismul său și va veni la Mine. Iar atunci când o va face, va fi din propria lui alegere, nu ca un sclav al Luminii Mele. Acest lucru este foarte important.”
Astfel, Creatorul nu este preocupat de starea inițială a Creației și nici de toate stările prin care trecem. El ne vede deja în starea finală, care este de fapt motivul existenței noastre.
Disputa relatată în Midraș se petrece mereu în om. La fiecare pas, în fiecare moment al vieții, omul lucrează pentru a stabili acest echilibru și, astfel, aduce echilibru întregii lumi. El nu poate sta nemişcat, pentru că fiecare stare îl obligă să acționeze și își alege calea pas cu pas. În fiecare secundă, omul trebuie să se conecteze la scopul Creației, cercetând de ce Creatorul a ales să-l facă, în ciuda tuturor forțelor și calităților care s-au opus creării lui. Într-adevăr, scopul muncii omului constă în justificarea creării sale.
Asta se întâmplă în interiorul fiecăruia dintre noi; trebuie doar să fim atenţi la acest proces.
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)