înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
„Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.” Așa începe capitolul despre Noe, derutându-l imediat pe cititor cu ceea ce pare a fi o poveste simplă despre lumea noastră.
Cu toate acestea, este derutant numai pentru cei care nu sunt încă pregătiți să citească Biblia în mod diferit, găsind încă satisfăcătoare simpla relatare istorică despre un personaj numit Noe.
Să-i lăsăm pe aceştia să caute Arca lui Noe pe Muntele Ararat și să se cufunde în text. Noi, în măsura în care putem, să încercăm să înțelegem ce legătură are această poveste cu noi toţi şi cu fiecare în parte, cu căutarea noastră spirituală, cu sufletele noastre și cu scopul vieții noastre.
Să începem prin a face un rezumat al acestui capitol. Văzând că pământul este plin de păcat, Dumnezeu face un legământ cu Noe pentru a construi o arcă în care să se adăpostească împreună cu soția, copii și animalele lui. Între timp, Dumnezeu va inunda pământul, distrugând efectiv toată lumea.
Apoi, Noe urmează să iasă din arca sa cu familia și cu animalele pe care le-a salvat, devenind strămoşii generațiilor viitoare de oameni și animale de pe Pământ. Oamenii vor dori să construiască un Turn Babel și să vorbească aceeași limbă, dar vor da greş. Apoi, ei se vor răspândi în întreaga lume și nu se vor mai înțelege unul cu celălalt.
Întreabă-te: „Unde sunt eu în această poveste a lui Noe?” Sau mai bine: „Care este semnificaţia lui Noe din interiorul meu?” Trebuie să urmăreşti un singur mod de înţelegere al conținutului acestei cărți: „Tot ce am citit aici este despre mine.” Noe cel drept, soția, copiii și toate animalele, arca și Turnul Babel există în tine. Sunt forțe, dorințe care guvernează lumea ta interioară și cea exterioară. Tot ce trebuie să faci este să ajungi la ele și să le simți, iar porțile către toate secretele ţi se vor deschide.
În capitolul precedent, Bereşit („La început”) am vorbit despre crearea lumii, locul sufletelor. Am clarificat cum, după toate dorințele animalice, s-a născut dorința umană, simbolizând aspirația omului către lumea spirituală, către Creator, care apoi s-a spart în nenumărate mici fragmente care au căzut în lumea noastră.
Această coborâre continuă încă. Va continua până când vom fi pregătiți să ne confruntăm cu egoismul nostru primordial pentru a vedea adevăratul nostru „Eu”. Mai avem până să ajungem la acest moment; trebuie să fim pregătiți, însă nu numai să vedem egoismul, ci să-l suportăm, și nu numai să-l suportăm, ci să reuşim să ne salvăm de el.
Sărind un pas înainte, vei afla că egoismul nostru este personificat prin Faraon. Dar vom vorbi pe tema asta mai târziu. Între timp ne îndreptăm spre Faraon, spre înţelegerea completă a faptului că suntem sclavi ai egoismului nostru. Coborârea abia a început. Pentru moment, ne simțim ca și cum suntem încă aproape de lumea spirituală. Continuăm să simțim Lumina: această bucurie inițială datorată întâlnirii cu Creatorul. Cu alte cuvinte, Creatorul nu ne este încă în totalitate ascuns, așa că noaptea evadării noastre din Egipt nu a sosit încă.
Cu toate acestea ne simțim deja ca fiind egoiști, iar acest sentiment este extrem de dezolant.
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)