înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
Fiecare dintre noi are în interiorul său cele două calități contrastante: întuneric și lumină, seară și dimineață. Aceste stări reprezintă ascensiunile și coborârile noastre spirituale. Urcările și coborârile nu au nimic de-a face cu averea pe care ai adunat-o sau ai risipit-o, ci cu cât de aproape sau de departe eşti faţă de Creator și, astfel, faţă de calitatea Lui de Dăruire.
Prin urmare, atunci când conceptele de „zi-noapte” sau „dimineață-seară” sunt menționate în Geneză, știi că ele se referă la stările tale aflate în schimbare. Scopul avansării spirituale este să găsim modalități de a păstra stările de coborâre pentru un timp cât mai scurt și de a trece rapid la faza următoare, cea a urcării, a dimineţii.
Secretul stărilor bune și rele poate fi definit prin apropierea sau depărtarea de Creator: când eşti aproape de calitatea Lui de Iubire, te bucuri de o stare de urcare și te simţi bine. Cu cât eşti mai departe de această Lege, cu atât mai mult suferi o stare de coborâre și te simţi rău. Deși încercăm mereu să atribuim propria disperare factorilor corporali, precum îmbolnăvirea, pierderea banilor, o zi de muncă istovitoare sau o dispută între soţi, tipul acesta de justificare este fals. Situația ţi se înfăţişează astfel datorită stării tale necorectate, când rădăcina – forța care într-adevăr trage sforile – îți este ascunsă. Astfel, te găseşti cufundat în „Eu”, în egoismul tău, în loc să încerci cu toată puterea să ieși din el.
Adevărul este că indiferent cât de mult ai încerca, nu ai puterea să o faci. Totuşi, această luptă aprinsă este cea care te conduce către adevărata rugăciune, pe care nu o găseşti cu mintea, ci cu inima. Aceasta este rugăciunea pe care Creatorul o aşteaptă de la tine şi la care răspunde instantaneu și fără greş.
O „rugăciune” este o pledoarie, o cerere care se naște în inima ta. Este „înscrisă” în ea mai degrabă, decât citită dintr-o carte de rugăciuni. O rugăciune este cererea ta disperată de ajutor, de eliberare, un apel către Creator, prin care Îl implori să nu te abandoneze în robia egoismului.
Când se ridică o astfel de rugăciune? Doar când vei ajunge să-ţi dai seama că nu poţi scăpa singur din strânsoarea mortală a propriului tău egoism. Numai atunci te întorci către Creator pentru a-I cere ajutor, implorându-L să-ţi dea puterea necesară.
Exact aceasta este rugăciunea pe care o înveţi din această Carte. Ea îți spune că toate aceste stări sunt necesare pentru dezvoltarea sufletului tău. Nu poate fi dimineaţă fără seara de dinainte; nu te poţi simţi în urcare dacă n-ai trăit experienţa căderii. Prin urmare, ele împreună cuprind întreaga dorință spirituală; împreună sunt „seara și dimineața”, „coborârea şi urcarea” care se unesc „într-o zi”.
„Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Acesta este singurul vas spiritual, singurul capabil să primească Lumina.
Așadar, să recapitulăm „zilele Creației” la care se face referire chiar la începutul Genezei. Aceste pasaje explică cu exactitate ce trebuie să faci cu sufletul tău în fiecare dintre „zile”. De exemplu, în „prima zi” trebuie doar să simți că Lumina (calitatea dăruirii) există, iar asta va declanșa deja gândurile despre ceea ce ar putea fi „ziua și noaptea”, „dimineața și seara” ta interioară. Aceste senzații inițiale încep să se amestece în tine. Se formează un mediu în care sufletul să locuiască, pentru omul care se va ridica înăuntrul tău.
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)