Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
21 Decembrie, 1955
Fie ca frunza căzută să se vindece şi lasă-i să spună că eu sunt în delegaţia Creatorului lor, zburând printre zburători, Marele Tamarisk, căruia Cel de Sus îi asistă, glorificatul nostru profesor, Rav…
Am primit scrisoarea voastră, şi fie ca, Creatorul să ilumineze calea noastră să fie calea cea dreaptă şi ne vom îndrepta memoria către ziua aducerii aminte. Atunci ni se va da lumina memoriei, care este bună pentru curăţarea aerului material, şi vom respira aerul sfinţeniei, care este viaţa adevărată şi eternă.
Aş vrea să adaug la ceea ce ai scris precum urmează, „Sunt sigur că am întâlnit cel mai mare agnostic, etc.”
Ştim că este un obicei, aplicat peste tot în lume, că nu este bine pentru un profesionist înalt calificat să fie printre muncitori slab calificaţi şi să înveţe din acţiunile lor. De exemplu, când un cizmar este printre cizmari nepricepuţi, îl fac să înţeleagă că nu se merită să facă un pantof bun, ci oricum o ieşi, şi că nu merită să facă un pantof bun şi frumos.
Sau un croitor, dacă este priceput, când este printre croitori nepricepuţi, ei îl fac să înţeleagă că nu merită să se străduiască să facă îmbrăcămintea aspectoasă, aranjată, şi care să i se potrivească proprietarului. Aşadar, ar trebui să fie atent să nu intre în contact cu ei.
Dar când un constructor este printre croitori, el nu poate învăţa din acţiunile lor rele, deoarece nu este nici o conexiune între ele. Totuşi, în aceiaşi profesie, fiecare trebuie să fie atent şi să intre în contact numai cu oameni cu inima curată.
Conform celor de mai sus, cu fiecare persoană pe care o consideri servitorul Creatorului, ar trebui să fii atent şi să vezi dacă este un profesionist calificat, însemnând că vrea ca munca să fie curată şi pură şi destinată pentru Numele Lui. Într-un final, ar trebui să ştie că el nu este un muncitor bun şi să caute sfat în sufletul său prin care să fie un muncitor calificat, şi nu un muncitor obişnuit care urmăreşte numai recompensa.
Dar un muncitor bun, calificat, este cineva care nu se gândeşte la recompensă, ci se bucură de munca sa. Dacă, de exemplu, un croitor calificat ştie că o îmbrăcăminte i se potriveşte proprietarului în fiecare punct, îi oferă plăcere spirituală, mai mult decât banii pe care îi primeşte.
Aşadar, referitor la oamenii care nu sunt din profesia ta, nu este important dacă eşti printre ei, deoarece tu te ocupi cu construitul şi ei se ocupă cu tăbăcirea. Dar cu oamenii care se implică în Tora dar nu sunt meticuloşi în a păstra îmbrăcămintea potrivită pentru proprietarii ei, ei au doar o minte care este împotriva Torei, opusă punctului de vedere al Torei. Şi aici trebuie să fii mereu atent … şi să te ţii la o bună depărtare de aceşti oameni, la o distanţă de un zbor de săgeată. Şi asta nu este aşa cu oamenii de rând.
- Aşadar, deoarece nu ai contact cu oamenii din Mizrahi, nu ai nevoie de o atenţie aşa de mare.
- Dar de oamenii din Aguadat Israel, trebuie să te ţii departe.
- Şi cu Hasidicii trebuie să ai o şi mai mare vigilenţă.
- Şi cu oamenii care erau foarte apropiaţi de tatăl meu (Baal HaSulam) trebuie să fii foarte atent.
Şi acesta este motivul: În lumea Nekudim, Melech ha Daat, nivelul Keter, care este primul Melech (rege), a căzut mai jos decât toţi Melachim (regii) în timpul spargerii. Aceasta este aşa deoarece în timp ce, cei mai aspri sunt totodată cei mai înalţi când au un Masach, este şi mai rău când pierd Masachul. Din acest motiv, au căzut mai jos decât toţi Melachim.
Şi putem interpreta cuvintele. Când merg pe calea Creatorului, au o dublă dorinţă de a primi: pentru corporalitate şi pentru spiritualitate. Aşadar, cei care erau aproape de Baal HaSulam, în timp ce se înclinau, aveau un Masach şi un Aviut (asprime). Dar acum că nu se mai predau şi nu au nici un interes în a avea un Masach, întreaga lor muncă este în a deveni „evrei chipeşi” sau „Rebbe” (mari rabini).
Acesta este Aviut fără Masach, şi în mod natural predau ceea ce fac. Cât despre mine, eu nu am încredere în ei, şi nu este nimeni să îi pună la respect. Sunt succint deoarece nu vreau să îi am în coaste, căci ştii regula: „Cineva este acolo unde se gândeşte.”
Ca să înţelegi această problemă mai clar, o să îţi dau un scurt exemplu: se ştie că între fiecare două nivele este un mediu făcut din ambele discernăminte împreună.
- Între inanimat şi vegetal, este un mediu numit „corali.”
- Între vegetal şi animat, este piatra câmpului, care este un animal ce este legat de pământ din mijlocul său şi se hrăneşte din el.
- Şi între animat şi vorbitor este maimuţa.
Aşadar, este o întrebare: Care este mediul dintre adevărat şi fals? Care este punctul alcătuit din ambele discernăminte împreună?
Înainte să clarific, voi adăuga încă o regulă: Se ştie că este imposibil să vezi un obiect mic şi este mai uşor să vezi un obiect mare. Aşadar, când o persoană spune câteva minciuni, nu poate vedea adevărul – că merge pe o cale falsă. Dimpotrivă, spune că merge pe o cale a adevărului. Dar nu este o minciună mai mare decât asta. Şi motivul este că nu are suficiente minciuni pentru a-şi vedea adevărata stare.
Dar, când o persoană a acumulat multe minciuni, minciunile cresc în el în măsura în care le poate vedea, dacă doreşte. Aşadar, acum că vede minciunile, că urmează o cale falsă, vede adevărata sa stare. Cu alte cuvinte, vede adevărul din sufletul său şi cum să se întoarcă pe calea cea dreaptă.
Prin urmare acest punct, care este un punct de adevăr – că el calcă pe o cale falsă – este jumătate între adevăr şi fals. Acesta este podul care conectează adevărul cu minciuna. Acest punct este de asemenea sfârşitul minciunii, şi de aici începe calea adevărului.
Aşadar, putem vedea că pentru a fi recompensaţi cu Lishma (pentru Numele Ei), mai întâi trebuie să pregătim cea mai mare Lo Lishma (nu pentru Numele Ei), şi apoi putem dobândi Lishma. Similar, Lo Lishma se numeşte „minciună” şi Lishma se numeşte „adevăr.”
Când minciuna este mică şi Mitzvot şi faptele bune sunt puţine, are o mică Lo Lishma, şi apoi nu poate vedea adevărul. Aşadar, în acea stare, spune că merge pe calea adevărată şi bună, însemnând că lucrează în Lishma.
Dar când se angajează în Tora toată ziua şi toată noaptea în Lo Lishma, atunci poate vedea adevărul, căci prin acumularea minciunilor, minciuna sa creşte şi vede că, cu adevărat merge pe o cale falsă.
Şi apoi începe să îşi corecteze acţiunile sale. Cu alte cuvinte, simte că tot ceea ce face este în Lo Lishma. Din acest punct, cineva trece la calea adevărului, la Lishma. Numai acolo, la acest punct, începe chestiunea „de la Lo Lishma ajunge la Lishma.” Dar mai înainte de asta, argumentează că lucrează Lishma, şi cum îşi poate schimba starea sa şi căile sale?
Aşadar, dacă o persoană este leneşă în muncă, nu poate vedea adevărul, că este scufundat în falsitate. Dar dezvoltând Tora pentru a dărui mulţumire Creatorului său, cineva poate atunci vedea adevărul: că merge pe o cale falsă, numită Lo Lishma. Şi acesta este punctul central între adevărat şi fals. Aşadar, trebuie să fim puternici şi încrezători pe calea noastră, astfel încât fiecare zi să fie nouă pentru noi, după cum întotdeauna avem nevoie să ne înnoim fundaţiile, şi apoi vom mărşălui înainte.
Prietenul tău, Baruch Shalom HaLevi Ashlag.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)