Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în a doua zi de Paşte, a 2-a zi din Numărătoarea Omer, 23 aprilie 1951
Există problema celor trei linii şi problema eliberării lui Israel care se agaţă de corpul Regelui. Există problema exilului în Egipt, când poporul lui Israel a trebuit să coboare în Egipt, şi problema exodului din Egipt. Există problema: „Cel care va sfinţi o femeie (30) va aduce un om neînvăţat cu el“(31), problema întrebării lui Avraam: „Prin ce voi cunoaşte că îl voi moşteni?“ şi a răspunsului Creatorului: „Să ştii că urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani. Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă.“ Există problema Gar, problema Vak şi problema Vak de Gar.
Gândul Creaţiei a fost să facă bine creaturilor Sale, iar Ţimţum (restricţie) şi Masah (ecran) au fost făcute pentru a nu mânca pâinea ruşinii. Prin aceasta s-a creat un loc de muncă şi de aici s-au extins cele trei linii. Prima linie este linia dreaptă, care se referă la nivelul Vak fără Roş (cap) şi se numeşte „credinţă“. A doua linie este linia stângă şi se numeşte „cunoaştere“. Aceste linii sunt în conflict, deoarece credinţa exclude cunoaşterea, iar cunoaşterea exclude credinţa.
Apoi, există discernământul liniei de mijloc, considerată Vak de Gar sau Hohma şi Hasadim sau linia dreaptă şi stângă incluse una în cealaltă. Aceasta înseamnă că omul dobândeşte cunoştinţe în măsura în care are credinţă. În acest fel primeşte o cantitate de cunoştinţe corespunzătoare credinţei lui. Iar dacă nu are credinţă, el nu atrage cunoaşterea pentru a o completa, ci stă şi cântăreşte ambele linii, astfel încât una să nu fie mai puternică decât cealaltă. Gar (care apare în faţa lui) este numit „cunoaştere fără credinţă“ şi se referă la „munca naţiunilor“. Iar munca lui Israel este considerată credinţă, în care este inclusă cunoaşterea şi se numeşte „corpul Regelui“, cu alte cuvinte, credinţă şi cunoaştere.
Avraam este numit „părintele credinţei“, adică Hasadim. Apoi, el va şti că cel care vrea să se apropie de Creator trebuie să îşi asume mai întâi discernământul liniei drepte, şi anume credinţa.
Dar credinţa contrazice cunoaşterea. Atunci, cum pot atrage cunoaşterea, dacă nu au Kelim necesare pentru aceasta? De aceea El i-a spus: „urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin“. Acesta este înţelesul versetului: „Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor“, adică au intrat sub autoritatea altor naţiuni.
Însă dacă se află sub dominaţia lor, pot atrage Gar de Hohma. Exilul în Egipt înseamnă că Israel, de asemenea, a extins Gar de Hohma. Acesta este exilul lor, atunci când este extins un discernământ de întuneric.
Exodul din Egipt a fost prin plaga întâiului născut. Întâiul născut reprezintă Gar de Hohma, căci Domnul a lovit pe întâiul născut al Egiptului. Aceasta este semnificaţia sângelui de Paşte şi a ceea ce este scris în Zohar: „Când Creatorul îl ucidea pe întâiul născut al Egiptului, în acelaşi timp Israel a intrat în legământul semnului sfânt, ei s-au circumcis şi s-au legat împreună în adunarea Israelului.“ (Amor, 43)
Linia stângă se numeşte „prepuţ“, deoarece blochează Luminile. Prin urmare, atunci când Creatorul l-a omorât pe întâiul născut, însemnând că a anulat Gar, Israel care se afla mai jos a fost circumcis, adică prepuţul lor a fost tăiat. Aceasta se numeşte Dinim de Dechura (judecăţi masculine), care blochează Luminile. Astfel, prin circumcizia cu o daltă, care este fier, numită Dinim de Nukva (judecăţi feminine), sunt anulate Dinim de Dechura. Apoi Vak de Hohma se extinde până la ei.
Aceasta înseamnă că la început trebuie să aibă loc atragerea perfecţiunii, adică Gar de Hohma, fiind imposibil să atragem o jumătate de nivel. Acest lucru trebuie făcut numai prin intermediul egiptenilor şi este numit „exil“, atunci când evreii se află sub conducerea lor. Ulterior, prin exodul din Egipt, adică prin corectarea Masah-ului de Hirik, ei au ieşit de sub dominaţia lor, adică egiptenii înşişi au strigat: „Ridicaţi-vă şi plecaţi!“ Aceasta se numeşte „Eu, şi nu un mesager.“ „Eu“ este Malhut , zăvorul care anulează Gar, prin care are loc incluziunea stângii în dreapta şi a dreptei în stânga.
De aceea se spune: „Cel care va sfinţi o femeie“, adică Hohma, numită „stânga“. „Va aduce un om neînvăţat cu el“ înseamnă că se află în „dreapta“, care este credinţă. Însă el vrea cunoaştere. Astfel, tocmai prin omul neînvăţat poate să atragă Hohma, deoarece regretă cunoaşterea, dar nu şi credinţa.
„M-am ridicat pentru a deschide iubitului meu; şi de pe mâinile mele curgea smirna, de pe degetele mele picăturile de smirnă se prelingeau pe mânerul zăvorului.“ „Smirna“ reprezintă: „Învăţătorul tău nu se va mai ascunde, şi ochii tăi îl vor vedea pe Învăţătorul tău.“ „Mâinile“ înseamnă cunoaştere; „degete“ înseamnă „a vedea“, aşa cum este scris: „fiecare va arăta cu degetul, spunând: «Acesta este Dumnezeul nostru.»“ „Pe mânerul zăvorului“ se referă la încuietoare (32).
_______________
(30) Hohma şi Bina, Tiferet şi Malhut (n.t.).
(31) Cel care se va căsători cu ea (n. t).
(32) Discernământul Man’ula (n. t.).
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)