Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
12 aprilie 1957
Pentru prieteni, fie ca ei să trăiască pentru totdeauna,
A trecut o vreme de când am primit scrisoarea de la voi. Deşi ştiu scuzele de mult timp, este clar şi pentru voi că cea mai mare problemă este să găseşti scuze. Să sperăm că Domnul ne va ajuta.
Deoarece se apropie sărbătoarea de Pesah, să vorbim puţin despre chestiunea sângelui de Pesah şi a sângelui circumciziei. Dam (sânge) înseamnă Demama (tăcere/linişte), ca şi în „Şi Aaron a tăcut” şi „A tăcea pentru Domnul”. Adică nu întreabă de ce are întrebări.
Pentru a înţelege cele de mai sus, ar trebui să introducem cuvintele înţelepţilor noştri. Înţelepţii noştri au spus: „Cei care sunt jigniţi, dar nu jignesc, sunt degradaţi, dar nu răspund, trudesc din dragoste şi se desfată în durere, versetul spune despre ei: ‘Iar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui'”. RAȘI interpretează că ei îndeplinesc Miţvot (poruncile) din iubire faţă de Creator şi nu pentru a primi răsplata, şi nu din cauza fricii de calamitate (Gitin 36b).
Aceasta înseamnă că atunci când o persoană începe să lucreze cu mare efort, mai mult decât a primit prin educaţie, se formează o cerere în inima sa. În cele din urmă, el întreabă şi spune că, potrivit măsurii muncii şi trudei sale din Tora şi Miţvot, dincolo de cea a contemporanilor săi, Creatorul ar fi trebuit să i se fi dezvăluit cu mult timp în urmă şi ar fi trebuit să-i dezvăluie aromele (motivele) Torei şi Miţvot şi ar fi trebuit să se joace cu el, după cum este scris: „Israel, în care mă proslăvesc pe Mine”, ceea ce înseamnă că Domnul se joacă cu slujitorii Săi.
Totuşi, el vede opusul – că, prin toată munca şi truda lui, el a regresat în comparaţie cu contemporanii săi. Astfel, în loc să audă vocea Creatorului care îi vorbeşte, el aude ruşinea lui, aşa cum este scris: „ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne” (Psalmul 89). Adică, nu este tratat corespunzător (rezultă că toată munca şi truda lui în Tora sunt în pericol).
În acel moment se simte ofensat, insultat, fiindcă este mai înalt decât contemporanii săi. Şi deşi nu poate vedea vreun semn de măreţie asupra contemporanilor săi, el continuă să-şi spună: „Dacă alţii aveau programul de lucru şi cunoştinţele din Tora pe care le am eu, Creatorul ar asculta cu siguranţă cuvintele lor şi munca lor nu ar mai fi în zadar. (Am amestecat două lucruri împreună aici: minte, pentru cei care înţeleg şi, de asemenea, disperare, pentru cei care înţeleg).
Se ştie că adevărul este cel mai important, adică „tot ce are un judecător este ceea ce vede cu ochii lui”. Prin urmare, dacă vede adevărata sa stare, cu toate gândurile care îi tulbură mintea, primeşte din cele două lucruri: 1) se simte insultat – că nu este luat în considerare; 2) ulterior, el ajunge în a doua stare, unde aude infracţiunea sa. Din acest motiv, atunci simte chinuri mari când încearcă să stea în acea stare.
Acesta este sensul pentru „Care este jignit”, care se simte ofensat, ceea ce înseamnă că el nu este remarcat”… “dar nu jigneşte” înseamnă că este ca şi în operatorul şi operaţia. Operaţia este că se simte ofensat. Operatorul, care lucrează, este numit „jignire”. El spune că intenţia Creatorului nu este să-l insulte, ci, dimpotrivă, comportamentul Creatorului e să facă bine.
De asemenea, el este „degradat, dar nu răspunde”, ceea ce înseamnă că el nu fabrică scuze, ca în „Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu” (Psalmul 68).
Întrebarea este „Care este adevărul?” De aceea Creatorul l-a făcut să se simtă aşa de umil şi penibil? Chestiunea este că atunci când o persoană începe să lucreze Lişma (de dragul Său), însemnând că nu are nici o răsplată pentru munca sa şi se ocupă atât de minte cât şi de inimă pentru a fi curate, fără nici un interes propriu, este permis de sus să-şi vadă starea – dacă scopul lui este cu adevărat Lişma. Apoi, dacă supravieţuieşte testului, el este lăsat în palatul Creatorului şi stă în umbra Regelui.
Rezultă că numai aici, în această stare, îşi poate descoperi adevărata măsură a iubirii faţă de Creator şi nu poate primi răsplata, pentru că acum are numai durere. Acest lucru este considerat ca fiind modul în care în Tora „Vei duce o viaţă de întristare”. Cu alte cuvinte, înainte de a trece starea „unei vieţi de întristare”, atunci când munca este suficientă pentru a-L găsi pe Creator, singura lui atracţie este harul sfinţeniei.
Este aşa cum explică Baal HaSulam despre cuvintele înţelepţilor noştri: „O femeie cu o sticlă plină de fecale şi toată lumea aleargă după ea”. Aşa cum ţi-am explicat, explicaţia nu poate fi scrisă. Acest lucru este considerat ca „Estera s-a înverzit şi un fir de har a fost atras de ea”, ca şi în „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz”.
Iată motivul pentru care avem nevoie de ajutor de sus şi acesta este sensul sângelui de Pesah şi al sângelui circumciziei. Adică, atunci când putem să rămânem liniştiţi în timpul Torei, numită Peh-Sach (Pesach – vorbind din gură), iar în timpul executării Miţvot implicate în munca circumciziei, atunci suntem răsplătiţi cu ieşirea din exil şi intrarea în răscumpărare, ceea ce sunt aromele (şi motivele) Torei şi Miţvot.
Scrisoarea a rămas cu mine şi nu am trimis-o. Acum, mâine mă duc în America, adică la 1Iyar TaŞYaZ (2 mai 1957), aşa că vă trimit scrisoarea.
Prietenul vostru, Baruch Şalon HaLevi Aşlag
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)