Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Manchester, 6 martie 1958
Pace şi tot ce e mai bun prietenului meu,
Am primit zece lire pentru Purim, care este de o jumătate de şekel. Zece gerah [o monedă care a fost folosită în Israel în vechime] este un şekel, iar jumătate din ele sunt zece. Este scris în sfântul Zohar că jumătate de şekel este numit zece, care este o piatră cu care să se cântărească contribuţia la Domnul (Ki Tisa, punctul 4).
Trebuie să interpretăm cuvintele sfântului Zohar. Jumătate de şekel înseamnă că, atunci când o persoană începe să cântărească cum să se întoarcă la Creator, când ştie că are multe nelegiuiri şi păcate, sfântul Zohar spune despre asta că persoana trebuie să ştie că este întotdeauna privită ca jumătate şi jumătate. Adică este jumătate merite, şi jumătate greşeli şi poate alege întotdeauna să se pronunţe pe o scală de merit. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Trebuie să te vezi mereu pe jumătate vinovat şi pe jumătate nevinovat. Dacă el a făcut o Miţva, este fericit pentru că el s-a condamnat pe sine şi întreaga lume pe o scală de merit”, etc.
Trebuie să interpretăm motivul, deoarece înţelepţii noştri au spus: „Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa lui este mai mare decât el”. Este aşa pentru că dacă nu i se va da o înclinaţie mai rea, el nu va avea de ales, deoarece dacă binele este mai mult decât răul, atunci el nu are de ales, deoarece alegerea este tocmai atunci când ambele sunt egale şi persoana decide.
Prin aceasta veţi înţelege ceea ce înţelepţii noştri au spus: ” În viitor [sfârşitul corecţiei], Creatorul aduce înclinaţia rea şi o măcelăreşte în faţa celor neprihăniţi şi înaintea celui rău. Pentru cei neprihăniţi, ea pare ca un munte înalt. Pentru cei răi, pare ca firul de păr”. Trebuie să înţelegem cine are dreptate, ceea ce înseamnă măsura înclinaţiei rele.
Cu toate acestea, aşa cum am explicat, cei răi au puţine merite, astfel încât înclinaţia lor rea nu este atât de mare, ci doar ca un fir de păr. Este aşa, pentru că, pentru a fi jumătate şi jumătate, atunci când nu este bine, trebuie să fie puţin rău. Dar cei neprihăniţi au multe merite, astfel încât şi înclinaţia lor rea trebuie să fie mare. De aceea, în cei neprihăniţi, înclinaţia rea este un munte înalt.
Prin aceasta veţi înţelege întrebările oamenilor cu privire la versetul „Vino la Faraon pentru că i-am împietrit inima”. Înseamnă că Creatorul i-a negat alegerea prin întărirea inimii sale? În conformitate cu ceea ce am explicat, este contrariul. Prin faptul că Creatorul îi întăreşte inima, el poate face din nou o alegere, căci atunci când Faraonul a spus: „Domnul este cel neprihănit, eu şi poporul meu suntem cei răi”, înseamnă că el s-a condamnat deja pe o scală de merit şi el este în întregime bun şi nu are nimic de făcut. Din acest motiv, în concordanţă cu binele său, Creatorul a trebuit să sporească înclinaţia rea, după cum înţelepţii noştri au spus: „Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa lui este mai mare decât el”. De aceea, când Creatorul i-a întărit inima, el putea face din nou o alegere.
Fie ca Domnul să ne dea două porţii – vindecare şi mântuire.
De la prietenul tău care îţi doreşte ţie şi familiei tale toate cele bune,
Baruch Şalom HaLevi Aşlag
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)