Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Bnei Brak, 14 septembrie [1959]
Pace şi tot ce e mai bun prietenului meu,
A trecut o vreme de când am primit o scrisoare de la tine… nu este nimic nou cu mine şi să sperăm că Creatorul ne va ajuta cu orice lucru bun.
Trebuie să înţelegem Midraş (interpretarea) despre versetul pe care îl spunem în timpul Rugăciunii optsprezece de Roş Haşana: „Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin milostenie”. Este scris: „Creatorul i-a spus lui Israel: „Fiii mei, pledez pentru voi; prin a vă respecta judecata, Eu urc”. Cum? Se spune: „Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată”. Prin înălţarea Mea prin judecată, dau milostenii şi insuflu sfinţenia Mea printre voi. Pentru că se spune. „Şi Dumnezeul cel sfânt va fi sfinţit prin milostenie”.
Trebuie să înţelegem următoarele:
- Este El… mai jos, de trebuie să fie înălţat?
- Este judecata un lucru real, de putem ridica ceva cu judecată?
- Dacă Creatorul doreşte să dea milostenie, de ce are nevoie de judecată? Nu poate El să dea milă şi să insufle sfinţenie fără judecată?
Trebuie să interpretăm acest lucru conform eticii lucrării Creatorului. Omul constă din două elemente: înclinaţia rea şi înclinaţia bună. Pentru a evita pâinea ruşinii, omul a primit lucrarea în Tora şi Miţvot porunci), prin care alegerea binelui şi dispreţuirea răului este răsplătit cu primirea darurilor Lui fără nici o ruşine.
Prin urmare, rezultă că omul este judecătorul şi trebuie să condamne şi să stabilească cine are dreptate. Adică, înclinaţia rea susţine: „Totul este al meu”, că întregul corp îi aparţine şi că omul trebuie să fie preocupat şi să lucreze numai în favoarea înclinaţiei rele. De asemenea, înclinaţia bună susţine: „Totul este al meu”, că întregul corp îi aparţine şi că omul trebuie să fie preocupat şi să lucreze numai pentru înclinaţia bună.
Atunci când o persoană doreşte să execute sentinţa şi să aleagă binele, întrebarea este: „De ce trebuie să aleagă binele şi să spună că înclinaţia bună este corectă?” Nu se poate spune că este pentru a primi recompensă în lumea viitoare, deoarece s-a spus: „Nu fiţi că sclavii care slujesc Ravul pentru a primi răsplata”. Mai degrabă, trebuie să alegeţi binele din cauza măreţiei Creatorului. După cum scrie sfântul Zohar, trebuie să slujim Creatorului „pentru că El este mare şi stăpâneşte, umple toate lumile şi cuprinde toate lumile”. Aceasta înseamnă că elementul principal al lucrării este măreţia Creatorului.
Rezultă că atunci când o persoană condamnă, trebuie să se angajeze în măreţia Creatorului. Astfel, Creatorul este înălţat prin judecată. Apoi, odată ce o persoană a ales binele – nu pentru o răsplată – Creatorul îi poate da toate darurile şi nu va fi nici o ruşine. În acel moment, Creatorul insuflă sfinţenia Sa, adică îl lasă să simtă sfinţenia.
Toate aceste daruri sunt considerate ca milostenii pe care Creatorul le-a dat pentru că persoana nu lucrează pentru recompensă. De aceea, acum darurile Creatorului sunt numite „milostenii”.
Fie ca Domnul să ne ajute să merităm simţirea sfinţeniei, iar cuvintele din Midraş, de mai sus se vor împlini în noi. Te binecuvântez cu o bună înscriere şi semnătură.
De la prietenul tău care îţi doreşte ţie şi familiei tale toate cele bune,
Baruch Şalom HaLevi Aşlag
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)