Dorinţa Superioară

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Am ajuns în momentul nașterii „omului dinăuntru”. O nouă dorință „umană” s-a născut în noi. Să stăm puţin şi să examinăm cu atenție această dorință și tot ceea ce implică ea.

Pentru asta, ne vom întoarce la străvechea sursă orală care completează Pentateuhul şi care se numește Midraș (Tora orală). Aceasta a fost transmisă oral de la învăţător la student timp de mii de ani. A ajuns în timpurile noastre alături de Vechiul Testament și nu este mai puțin respectată decât corespondenta sa în forma scrisă.

Următorul text referitor la crearea omului este preluat din Midraș: „Atunci când Cel Sfânt, binecuvântat fie El, a ajuns să-l creeze pe Adam, îngerii slujitori au format mai multe grupuri și cete, unii spunând: «Să fie creat», în timp ce alții au insistat «să nu fie creat».

„Iubirea a spus: «Să fie creat, pentru că va face acte de iubire.» Adevărul a spus: «Să nu se creeze, pentru că este alcătuit din minciună.» Dreptatea a spus: «Să fie creat, pentru că va face fapte bune.» Pacea a spus: «Să nu se creeze, pentru că este numai discordie.» …”

„Îngerii slujitori I-au spus Domnului: «Stăpân al universului, ce este omul, de Te preocupi numai de el, şi ce este fiul omului, că Te gândești numai la el? Necazul acesta, pentru ce a fost el creat?»”

„«Dacă e aşa», le-a spus El lor: «Atunci oile și boii, toate acestea, de ce? De ce au fost create păsările aerului şi peştii mărilor? Un turn plin de lucruri bune fără nici un oaspete; cum se poate bucura stăpânul său de tot ce are înăuntru?»”

Care este sensul acestui pasaj care detaliază „conversația” Creatorului cu „îngerii”? În primul rând şi înainte de toate, cine este Creatorul? Creatorul este Legea unificată a Naturii, Legea iubirii și a dăruirii, prezentă în noi și în jurul nostru. El este imuabil și etern. Noi nu Îl percepem, pentru că trăim urmând legi complet diferite, dar întregul scop al vieții noastre este să-L descoperim.

„Îngerii” sunt forțele naturii (ale Creatorului), care se supun Legii și care nu pot să acționeze sau să gândească independent. Ai putea spune că îngerii, pur și simplu, personifică forțele care servesc Legea iubirii și dăruirii.

Reține că Midraș vorbește despre ceea ce a fost dezvăluit de către cabaliști, aceia care au început corectarea și au descoperit forța dăruirii, Creatorul. În mod firesc, forțele opuse încep să se manifeste, personificând natura umană care este în întregime egoistă și rea.

Imaginează-ți că luminezi cu o lanternă în întuneric total. Pe măsură ce lanterna îți luminează împrejurimile, descoperi că ai stat tot timpul într-o hazna. La început, poate părea că ar fi fost mai bine să fi rămas în întuneric, dar nu este cazul. Cel puțin acum știi care este sursa duhorii și de ce te simţeai atât de mizerabil. Sarcina noastră este să curățăm haznaua, să ne oprim egoismul. Cum? Întocmai asta este ceea ce se explică în Midraș.

Ea ne spune că omul este aparent „suspendat” între două forțe opuse, existând într-un punct, undeva la jumătatea distanței dintre bine și rău. El oscilează între ele, iar aceste forțe acționează în interiorul lui. Așa cum spunem de multe ori: „Mă aflu între cer și pământ.”

Atunci, în noi sunt forțe („îngeri”) în echilibru cu Natura, care susţin „crearea omului” (în noi). Există şi „îngeri” care nu sunt în echilibru cu Natura, care sunt împotriva creării omului. Ei „știu dinainte” că omul îi va folosi pentru rău, rănindu-se pe sine și întreaga lume. Acestea fiind spuse, ține cont de faptul că toate aceste forțe – îngerii care sunt pentru și împotrivă – sunt forțele Creatorului. Toată această hărmălaie a fost concepută de Creator cu un singur scop, acela ca noi să alegem în mod independent de care parte suntem.

Omul se naște un egoist. De la bun început, el este împotmolit în dezechilibru și preferă minciuna față de adevăr. De aceea, calitatea adevărului, numită „sigiliul Creatorului”, se opune creării omului. Aceasta este spre binele lui, pentru a-l împiedica să sufere, întrucât nu se află în echilibru cu legea generală.

„Adevărul a spus: «Să nu se creeze, pentru că este alcătuit din minciună.» „Dreptatea a spus: «Să fie creat, pentru că va face fapte bune.»”

Tocmai pentru că este un egoist omul va avea ocazia să înţeleagă acest lucru şi apoi să-și arate mila. Datorită faptelor sale bune, el va fi capabil să realizeze ceea ce este bine, astfel încât după aceea să poată dobândi calitatea dăruirii și să se corecteze. Este ca și cum acest „înger” ar spune: „Toate calitățile omului vor fi corectate pentru că eu exist în el, așa că nu vă faceți griji”.

Dar există și „îngerul păcii”.

„Pacea a spus: «Să nu se creeze, pentru că este numai discordie.»” Îngerul protestează pentru că omul este opus păcii. El trăiește numai pentru sine, singurul lui gând fiind să aibă totul. Iar dacă toţi vor numai să primească pentru ei înșişi, profitând de ceilalți, ce fel de pace ar putea exista?

Omul este agresiv, se bucură de nenorocirea celorlalți, se străduiește să-i rănească pe alții și dorește să acumuleze mai mult decât este necesar pentru existența lui. Calitățile nefaste din el îl ridică deasupra nivelului însufleţit (animal), dar în timp ce nivelul însufleţit se află în armonie cu Natura, omul nu este!

Leul și vaca iau din mediul lor numai ceea ce au nevoie pentru subzistenţă, în timp ce omul, nu. Natura dictează acest comportament la animale, dar nu şi la om. Nu există nici o singură calitate în om pe care acesta să o folosească pentru a atinge pacea. Noțiunea de pace înseamnă că: Iau doar ceea ce am nevoie pentru a supraviețui; restul nu-mi aparține.

Omul se naște cu o dorință grotescă de a conduce și de a domina întreaga lume pentru ca ea să se potrivească nevoilor sale, ceea ce contravine calității de dăruire a Naturii. Iată de ce îngerul păcii vorbește atât de vehement împotriva creării omului, pentru că el aduce lumii numai discordie și război.

Și, într-adevăr, vedem că istoria omenirii este o procesiune a războaielor. Dacă omul ar cunoaște esența lui, el și-ar da seama că singurul lucru la care se gândește este cum să-i folosească pe alții în beneficiul său. Aceasta este ceea ce înțelegem prin „război”: preluarea perpetuă a teritoriului altcuiva, adică înrobirea altui „eu” de către mine.

Întregul progres al omenirii, de-a lungul mileniilor, se referă la dezvoltarea armelor de distrugere în masă. Omul a căutat moduri de a conduce, de a valorifica și de a-și folosi puterile ridicându-se peste alții. Acesta este motivul pentru care îngerul păcii are dreptate când spune că omul este numai discordie. Niciuna dintre înclinațiile sale nu este îndreptată spre obținerea echilibrului cu mediul său, ceea ce i-ar permite să dea altora ce li se cuvine. În schimb, omul se străduiește să dobândească și să controleze tot ce aparține altora.

Midraș afirmă că, în această formă, omul nici nu ar trebui să apară în lume. Motivul este clar: Midraș este o instrucțiune care „trăiește” în interiorul omului, în timp ce omul i se opune, nedorind să trăiască în acord cu intrucțiunile sale. Prin urmare, îngerii care se opun creării omului au dreptate inițial. Având în vedere circumstanțele, omul nu ar fi trebuit să fie creat, fiindcă este opus întregii Naturi.

Cu toate acestea, atunci când omul își folosește puterile în mod corect și obține corectarea, el ajunge rege peste Natură și peste lume, întregul proces având un scop bine intenționat, omul devenind asemănător Creatorului.

Creatorul este legea atotcuprinzătoare a Naturii, aşa cum am mai spus deja, incluzând toți „îngerii”, și anume forțele și legile particulare. Creatorul le răspunde: „Eu sunt, totuşi, pentru a-l crea pe om, în ciuda defectelor sale, deoarece văd că prin acest proces va obține un nivel spiritual. Asta am nevoie de la el. El se va corecta. El se va salva de egoismul său și va veni la Mine. Iar atunci când o va face, va fi din propria lui alegere, nu ca un sclav al Luminii Mele. Acest lucru este foarte important.”

Astfel, Creatorul nu este preocupat de starea inițială a Creației și nici de toate stările prin care trecem. El ne vede deja în starea finală, care este de fapt motivul existenței noastre.

Disputa relatată în Midraș se petrece mereu în om. La fiecare pas, în fiecare moment al vieții, omul lucrează pentru a stabili acest echilibru și, astfel, aduce echilibru întregii lumi. El nu poate sta nemişcat, pentru că fiecare stare îl obligă să acționeze și își alege calea pas cu pas. În fiecare secundă, omul trebuie să se conecteze la scopul Creației, cercetând de ce Creatorul a ales să-l facă, în ciuda tuturor forțelor și calităților care s-au opus creării lui. Într-adevăr, scopul muncii omului constă în justificarea creării sale.

Asta se întâmplă în interiorul fiecăruia dintre noi; trebuie doar să fim atenţi la acest proces.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Cele Şapte Zile ale Creaţiei

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Să rezumăm acum cele șapte zile ale Creației. Care ar trebui să fie rezultatul unei munci interioare corecte? Sufletul va urca de la nivelul egoist la cel de dăruire. Acest lucru se realizează prin șapte corectări consecutive, numite „șapte zile ale săptămânii”.

Şapte este numărul Creatorului. Sistemul care guvernează lumea noastră cuprinde șapte părți. Din această cauză lumea noastră este împărțită în şapte şi şaptezeci: șaptezeci de neamuri ale lumii, șapte zile pe săptămână, șapte culori ale spectrului, șapte note ale scării muzicale, sufletul omului se împarte în șaptezeci de părți, viața omului se calculează prin cicluri de șaptezeci de ani, iar în al șaptelea mileniu omul primește răsplata pe care a meritat-o.

Să reamintim că noi trăim în anul 5770. Ce ne rezervă cei 220 de ani pe care-i mai avem, înainte ca cel de-al şaptelea mileniu  să-şi facă apariţia? Trebuie doar să stăm și să aşteptăm ca anii să treacă? Nu. Putem să intervenim în acest proces,  stabilit de sus să dureze 6000 de ani, şi să-l grăbim. Această intervenție a început deja. Toți înțelepții au menţionat acelaşi an, 1995, ca fiind anul în care începe procesul de corectare conștientă a lumii. Se face referire la acest moment în multe texte scrise de marii cabaliști din trecut, inclusiv în Cartea Zohar.

Într-adevăr, din 1995 tot mai mulți oameni din întreaga lume se îmbarcă pe calea corectării.

Cu toate acestea, unii oameni aleși pot trece prin acest proces separat, atingând Lumea Superioară și ajungând să simtă realitatea perfectă, Superioară, înaintea altora.

Mai mult decât atât, însăși calea corectării, atunci când este parcursă conștient și de bună voie, este resimţită ca o aventură extraordinară.

Acesta este obiectivul nostru în studierea structurii și funcționalității acestui sistem al universului: să cunoaștem cu exactitate unde și cum putem interveni în proces, să schimbăm ceva și să realizăm imediat corectarea.

De fapt, tu nu îţi poţi influența direct propria rădăcină, sursa din care te tragi, deoarece exişti la un nivel inferior şi derivat din ea.

Totuși, prin corectarea și egalizarea calităților tale cu cele ale rădăcinii tale, poţi schimba modul în care percepi ceea ce vine de sus: în loc de lovituri, probleme și greutăți de zi cu zi, începi să trăieşti experienţa fericirii, uşurarea, perfecțiunea, împlinirea. Am fost făcuți de Creator cu un singur scop, acela de a ne însuşi Lumea Superioară și de a prelua controlul asupra destinului nostru.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Șabatul, cel de-al Şaptelea Nivel

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Cel de-al șaptelea și ultimul nivel este numit „creatura completă, independentă”, care dorește să primească și care se percepe pe sine ca primitor. Este ultima fază a fiecărui nivel. Este totodată și rădăcina noastră.

Acest nivel nu se poate corecta singur, deoarece este o concentrare a egoismului, însăşi fundamentul său. Numai după ce a trăit experienţa celor șase corectări anterioare (zilele creației) dobândește abilitatea de a le „absorbi” și de a-și însuşi calitățile lor.

Prin urmare, ţinta „Zilei a Şaptea” este să ia tot ce a fost creat și acumulat în ultimele șase zile și să facă o creatură perfectă și independentă.

Acest al șaptelea nivel este numit „Șabatul”. Este o zi specială deoarece, în această stare, sufletele sunt pline de Lumina Superioară. Singura condiție este să nu se intervină în acest proces, reprezentat simbolic de legile Șabatului. Pune jos vâslele și lasă-te purtat de curent către Lumină. Te supui acestor legi și menții astfel egoismul în poziția „închis”. De asemenea, este scris: „Cel care lucrează timp de șase zile va avea mâncare în a șaptea.” Aceasta înseamnă că dacă ai lucrat la dorințele tale pe parcursul celor șase niveluri, șase milenii, vei primi tot ce a fost pregătit pentru tine de către Creator. Aceasta este Lumina Superioară, Divină, a abundenței și a bucuriei.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ecranul

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ecranul este forța de rezistență împotriva dorințelor egoiste. Dacă dobândeşti această forță eşti în forma perfectă, îndreptat direct către Creator. Aici trebuie adăugat faptul că nu poţi construi de unul singur ecranul. Trebuie să-l dobândeşti  printr-o cerere perseverentă către Creator, care este Nivelul Superior. Nivelul Superior în lumea spirituală este cel aflat direct deasupra nivelului tău actual. Acest nivel este pentru tine Creatorul. Acesta este modul în care tu atingi unul dintre numele Creatorului (despre care am vorbit mai devreme).

La fiecare nivel vei cunoaște mai bine Creatorul, adică ţi se vor dezvălui din ce în ce mai multe dintre numele Lui, până când vei ajunge la revelația completă a Creatorului.

Deci, când dobândești un ecran? Atunci când Nivelul Superior simte că ești pregătit să faci ceva pentru a-l obține. Cererea trebuie să vină din adâncul inimii: „Dă-mi puterea să dăruiesc la fel ca Tine … Ajută-mă să mă corectez, Te implor.” Dacă cererea ta este sinceră, vei primi ecranul.

Ceea ce înseamnă că trebuie să „corectezi” dorința egoistă prin intenția de a dărui. Zi de zi, este ca și cum ţi-ai plasa eul tău în „clinica” Creatorului și ceri vindecare: ecranul care îți va permite să-ţi deschizi ochii și să vezi adevărata imagine a realității. În această „clinică” ţi se dau dorințe egoiste suplimentare cu care trebuie să începi să lucrezi și să simți, să-ți verifici atitudinea față de ele, să-ți dai seama cât de puternice sunt și apoi să ceri ecranul – forța care te poate proteja de căderea de pe acest nivel.

Scopul este clar: să-ți corectezi egoismul, care îţi este furnizat în porţii, pe măsură ce urci mai sus şi te maturizezi. Astfel, treci gradual de la un nivel la altul. Odată ce ai corectat o parte din egoism ţi se oferă posibilitatea de a urca, de a te apropia de următorul set de dorințe egoiste. Apoi începi să lucrezi cu ele, corectându-ţi intenția de la egoism către altruism, astfel încât să poţi spune: „Eu primesc, iar prin asta îţi fac Ţie plăcere.” Fiecare nivel conține propria lui muncă, propriul ecran, un nou nume al Creatorului.

Cele Şase Zile ale Creației corespund celor șase Sfirot, în felul următor: Hesed este prima zi, Gvura este a doua, Tiferet este a treia, Nețah este a patra, Hod este a cincea, iar Yesod este a șasea zi.

Aceste șase corectări succesive numite „cele șase zile ale creației” sunt, de asemenea, cele șase milenii ale creației sau cele șase niveluri de aprofundare a cunoașterii de sine. Pe tot parcursul acestei perioade, omenirea se străduiește să-și corecteze egoismul. De altfel, trăim în perioada anilor 5770 (acești ani se numără de la prima revelație a Creatorului față de un pământean), ultima parte a mileniului al șaselea.

Acum ai putea întreba: „Ce se întâmplă cu ultimul nivel, cel de-al şaptelea?”

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ziua a Şaptea

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”

Toată munca omului, motivul existenței lui, înseamnă dobândirea calităților Creatorului, care sunt calitățile de dăruire. Omul se corectează prin aceste calități, iar în procesul corectării el urcă pe scara spirituală către infinit și perfecțiune, tot mai aproape de Creator.

Ce am făcut în decursul celor șase zile anterioare, cele șase niveluri de corectare? Ne-am uitat la dorințele noastre egoiste prin prisma calității de dăruire. La fiecare nivel ne-am comparat cu Creatorul și am văzut că mai avem încă mult de lucru. Făcând astfel, ne-am cufundat în egoismul nostru. În cele șase „zile” am evoluat de la dorințele „ușoare” (din punct de vedere al corectării), la cele mai „dificile”.

În limbajul Cabalei, aceste șase niveluri de avansare se numesc Sfirot, de la cuvântul sappir (safir), care înseamnă „iluminare”. Numele celor şase Sfirot sunt următoarele: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod şi Yesod.

Fiecare nivel are o iluminare proprie.

Un cabalist este acel cineva conectat la lumea spirituală, este cel care simte această conexiune foarte clar.

Lucrând cu dorințele egoiste „mai uşoare”, el se plasează pe nivelul Hesed. Obiectivul său este să se construiască asemenea cu Creatorul. El nu se gândește decât la un singur lucru: „Ce aş putea să fac încât comunicarea noastră să-I fie plăcută Lui? Cum să-mi schimb dorința egoistă într-o dorință de a dărui? La acest nivel, El este atât de pur și plin de dăruire! Vreau să fiu ca El și știu că și El vrea asta. Nu pot realiza acest lucru în mod direct, deoarece în Lumina Lui mă văd ca un adevărat egoist. Înțeleg că aceasta este natura mea, așadar, o pot ocoli?”

Continuând aceste gânduri, persoana pare să-I spună Creatorului: „Tu ai fost Cel care m-a creat în felul acesta, să primesc plăcere, deci ce pot face ca să primesc totodată şi calitatea dăruirii? Căci în aceasta constă plăcerea adevărată, veșnică şi pentru ea m-ai creat, nu pentru o plăcere egoistă, trecătoare. Ce pot face pentru a-Ţi fi pe plac, precum fiul care dorește ca tatăl lui să fie fericit?”

Răspunsul se află în întrebarea în sine: Să primeşti pentru a dărui bucurie. Cum? Schimbând intenția. În locul intenției tipice de automulţumire, trebuie să-ți formezi o intenție prin care acțiunile tale să Îl încânte pe Creator. Acest lucru este posibil numai dacă, la un anumit nivel (Hesed, de exemplu), Îl „vezi”. Adică simți în mod clar măreția calității dăruirii faţă de josnicia și goliciunea egoismului. Dacă Creatorul ia aminte la cererile tale și îți acordă această revelație, vei putea să-ți schimbi intenția. Vei dori să te afli în starea de dăruire, realizând că nu există o bucurie mai mare pentru Creator decât aceasta. Dacă acest lucru se întâmplă, înseamnă că ai construit un „ecran”.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Responsabilitatea pentru întreaga lume

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„… El să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Prin corectarea dorințelor tale egoiste (minerale, vegetale și animale), corectezi întregul univers. Reține, pentru moment, această formulare. În curând o vom clarifica și vei vedea că munca ta determină tot ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Omul poartă o responsabilitate extraordinară asupra a ceea ce se întâmplă în lume. Pentru că el încă nu înțelege asta,  trăind o viață condusă de dorințe animalice, cu greu poate fi învinuit. Iar când va ajunge să înţeleagă, va începe adevărata muncă pentru care a fost creat.

„Așadar, despre ce este vorba?”, te-ai putea întreba. „Dacă porneşti pe calea corectării (în primul rând nu există niciun dacă, toţi vor trebui să pornească pe această cale mai devreme sau mai târziu), vei corecta automat tot ceea ce există în jurul tău.” Acest lucru este adevărat. Toate problemele pe care le vedem în Natură reflectă pur și simplu ceea ce se întâmplă în noi.

Catastrofa ecologică iminentă, contaminarea râurilor și a mărilor, dispariția speciilor și fenomenele meteorologice extreme sunt toate reflecții ale noastre, ale esenței egoiste care ne-a înrobit. Întreaga lume este în noi, așteptând să ne dăm seama că suntem responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă cu ea și să finalizăm corectarea noastră.

De exemplu, să presupunem că există o piatră și să numim această piatră „Creatorul”. Piatra conţine un anumit procent de ardezie, un anumit procent de var, un anumit procent de aur și alte minerale. Dacă piatra este sfărâmată, care ar fi procentul elementelor care compun fiecare fragment rezultat? Ar fi exact acelaşi procent ca şi în piatra intactă. Pentru că fiecare fragment este parte a întregului, compoziția sa este identică cu piatra în întregul ei. Acesta este motivul pentru care geologii trebuie doar să spargă o bucată de piatră pentru a-i afla conținutul.

Fiecare dintre noi este un ciob din această „piatră”, care este Creatorul. Suntem cu toții compuși din aceleași calități ale iubirii și dăruirii care există în El, cu excepția faptului că ne-am rupt de la El. Care a fost cauza acestei rupturi? Egoismul, o calitate care este complet opusă Creatorului.

Cum ne întoarcem la El? În momentul în care înțelegem că suntem opușii Lui și dorim să ne întoarcem la Creator, vom începe imediat să revenim la El. Obiectivul principal pe calea spirituală este de a-ţi construi dorința. Cu toate acestea, trebuie să trăim cu minuțiozitate experienţa aceastei dorințe, până la capăt, până când doare, până când vom țipa de durere!

Dorința este baza tuturor lucrurilor din lume și determină absolut totul. Obiectivul tău este să aderi la Creator. Dacă ai dorința de a face acest lucru, vei începe să te eliberezi de sclavia iubirii de sine și vei simți imediat schimbări în mediul tău. Nu va mai fi necesară organizarea de conferințe privind ecologia, mitingurile „Greenpeace”, îngrijorarea referitoare la speciile pe cale de dispariție și așa mai departe. Omenirea va înțelege că toate acestea se opresc odată cu noi. Trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului și să începem călătoria către Creator.

Acesta este mesajul tuturor cărților scrise de cabaliști. Iar în momentul în care ne ridicăm deasupra egoismului, totul se va schimba. În cele din urmă vom înțelege un alt adevăr universal: Creatorul ne-a creat după chipul și asemănarea Lui, iar noi nu am părăsit niciodată această stare.

Ce înseamnă „după chipul și asemănarea Lui”? Înseamnă că lumea este creată de Creator (calitatea dăruirii), şi astfel lumea funcţionează în virtutea legii dăruirii. Fiind făcuţi după chipul și asemănarea Creatorului, trăim în această lume și lumea există în noi. Dar există în noi numai în măsura în care respectăm legea acelei lumi, legea dăruirii.

Am existat și continuăm să existăm în „Grădina Edenului”. Noi nu am văzut și nici nu am simțit deloc asta, pentru că egoismul nostru ne-a stat în cale, decupându-ne din imaginea adevărată, în timp ce picta una falsă, egoistă.

Omul vede lumea prin calitățile sale interioare. Dacă suntem corupți, lumea ni se pare a fi ca atare. Dacă suntem puri, tot astfel ne apare şi lumea.

Am trăit într-o minciună, dar acum dorim să înțelegem Adevărul. Dacă acest gând este plin de energie și activ înăuntrul nostru, vom ajunge să scăpăm din închisoarea egoismului nostru!

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ziua a Şasea

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„Dumnezeu a zis: «Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor; vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.» Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.”

Creatorul a creat doar o singură dorință: aceea de a te bucura. Deși această dorință este atotcuprinzătoare, să ne aducă imediat pe toţi la scopul final este imposibil. La urma urmei, vorbim despre fericirea infinită, care este chiar scopul creării omului. Aşadar, totul se petrece în etape, deoarece dorința de a ne bucura din interiorul nostru se împarte în nenumărate dorințe mai mici. Corectându-le una câte una, avansând de la „ușor” la „greu”, vom dobândi fericirea infinită, împlinirea absolută și veșnică, ce ne-au fost pregătite de către Creator.

Pentru cei înăuntrul cărora s-a deşteptat punctul din inimă (străduinţa pentru plăcerea spirituală), lucrul cu dorințele devine o călătorie fascinantă spre Lumea Superioară.

Geneza continuă să descrie modul în care depășim faza de corectare a dorințelor „ușoare”, după care trebuie să le corectăm pe cele „dificile” care au „ieșit din pământ”.

„Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor.” După cum știi deja, „ființa umană” din tine a fost pregătită cu multă vigoare pentru a se naște. În acest proces apar mereu dorințe noi, dar deocamdată nu sunt folosite pentru plăcerea ta personală.

„Dumnezeu a văzut că erau bune.” Cuvântul „bun” înseamnă că dorințele sunt cu adevărat pure.

Dar cine poate face uz de aceste dorințe? Doar omul. Deci, vine vremea lui, când în tine ia naştere un „om”.

„Apoi Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.» Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

Cu alte cuvinte, înăuntrul tău se naște un „om” care să domnească asupra tuturor celorlalte dorințe: „să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Toate aceste dorințe au fost create exclusiv pentru om.

„Omul” din interiorul tău este destinat să meargă pe un drum dificil înainte să îşi dea seama că a le stăpâni nu înseamnă a le folosi în beneficiul său, pentru că astfel nu face decât rău, lui şi întregii lumi. Dimpotrivă, aceste dorințe trebuie folosite exclusiv pentru a face plăcere altora, pentru că în ceea ce privește dorințele celorlalţi, noi toți suntem întotdeauna liberi, capabili să ne distingem în mod clar unul de celălalt.

Vom mai vorbi despre asta mai târziu. Dar pentru moment este esențial să înțelegi că atunci când începi să simți alte suflete în jurul tău, începi să te simți precum Creatorul față de ele. Aici găseşti oportunitatea de a fi liber, adică de a fi precum Creatorul. Împreună vom ajunge cu siguranță acolo și vom înțelege ce avem de făcut pentru a-I fi pe plac Celui care dăruieşte.

Să ne întoarcem la situația descrisă în Geneza. Înainte de „nașterea umanului în tine” ai fost plin numai cu dorințe minerale, vegetale și animale. Ce înseamnă asta? O dorință este minerală  atunci când vrei doar un lucru: să rămâi liniștit și să nu te gândești la nimic, ca o piatră de pe marginea drumului, cu totul pasiv, având doar un singur gând: „Lasă-mă în pace.” Adu-ţi aminte de toate momentele în care ai fost într-o astfel de stare!

O dorință este vegetală atunci când reacționezi la stimuli externi, dar încă nu poți să te miști de la locul tău, ca și cum ai fi legat de pământ (prin egoism). Cauți soare asemenea unei flori, adică ai acum un impuls de a te mișca, în sus și în jos, ca o floare care se deschide în timpul zilei și se ofileşte noaptea. Începi să-ţi pui întrebări de felul: „De ce sufăr?” Aspiri la Lumină, dorind să fii „udat”. Eşti îngrijorat numai de propria ta creștere, consumi, nu mai eşti o piatră, iar asta este o avansare.

O dorință animală implică mișcarea și lupta pentru subzistență. În această stare poţi să te conectezi cu alții ca tine și să vă uniți strâns într-un grup, deoarece împreună va fi mai ușor să vă procuraţi de-ale gurii. Eşti preocupat de reproducere și de creşterea urmașilor tăi.

Apoi, dintr-o dată, înăuntrul tău îşi face apariţia cea mai complexă și înălţătoare dorinţă, care le cuprinde pe toate celelalte, numită „Omul din tine”.

Cuvântul „om” se traduce în ebraică prin „Adam”.

„Adam” derivă din cuvântul domeh – asemenea, similar.

Asemenea cu cine?

Cu Creatorul.

Asemenea cu ce?

Asemenea calităților Sale.

Calitățile Creatorului sunt dăruirea pură, iubirea absolută și necondiționată. Acestea sunt exact calitațile la care aspiră Adam, cel care îl percepe pe Creator şi, în cele din urmă, ceea ce trebuie să devină. (Vom continua să le repetăm, până când aceste calități ne vor deveni familiare, apoi înțelese și, în cele din urmă, resimțite.)

Aceasta este ceea ce trebuie să devii. Numai atunci te vei afla în Paradis, adică vei simți Paradisul și pe Stăpânul său. Vom continua să abordăm mai profund acest subiect captivant, căutând existența Paradisul în tine și existența lui Adam în acest Paradis.

Rezultă că numai cineva care aspiră să fie precum Creatorul și să se nască spiritual poate fi numit Adam („om”, asemănător cu Creatorul). La această persoană se face referire în întreaga carte. Doar cei care aspiră la această stare vor învăța să o citească corect. Ceilalți vor privi doar partea narativă și vor vedea în ea tot felul de pilde și de sfaturi, care să le facă viața confortabilă și încununată de succes.

Adam este dorința care a apărut în tine, motivul pentru care continui să citeşti acest text. Toate dorințele anterioare nu te mai satisfac. Zilele tale pe care le-ai petrecute tolănit pe canapea mâncând chipsuri s-au sfârşit; nu mai eşti atras de bogăție și nu mai eşti dispus să lucrezi neobosit pentru a te bucura de respect sau de faimă.

Ce înseamnă toate acestea? Un anumit punct, numit „Adam” sau „punctul din inimă”, s-a trezit înăuntrul tău. Acest punct este una cu Creatorul și vrea să fie ca El, pentru că El este rădăcina lui.

Acesta este înțelesul expresiei: „Să facem omul după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza, 1:26). În originalul în limba ebraică este scris Be Țelem. Țelem (imaginea Celui de Sus) este partea Creatorului (Nivelul Superior), care coboară în sufletul omului și aduce în el calitățile Creatorului.

Cu alte cuvinte, sistemul Guvernării Superioare este cel responsabil de toate sufletele, de calea pe care o au ele de parcurs şi de ordinea corectării. Acest sistem de guvernare este conectat direct la punctul din inimă al omului, adică la acel Adam din tine.

Așa cum am mai spus, inima reprezintă toate dorințele noastre egoiste, pământeşti, iar punctul din inimă reprezintă dorințele care aspiră la atingerea lumii spirituale.

Acest punct nu are nimic de-a face cu inima. El ne este dat de către Creator și este prezent în noi toți, doar că este nevoie de timp pentru a fi trezit.

De ce este doar un punct? Deoarece dorințele spirituale nu sunt încă dezvoltate în tine. Ele sunt ca un copil aflat la primii săi pași. De aceea ele sunt considerate un „punct”.

Acel „Adam” din tine face primii pași. El este conectat direct la „părinți” (Creatorul) și nu poate supraviețui fără această conexiune. Vrea să crească precum părinții lui.

Prin acest punct Creatorul se conectează la noi și începe să-și construiască chipul în noi, conectându-ne la sistemul său de guvernare.

Care este scopul acestui sistem? El îţi va oferi informații despre programul Creaţiei, calea pe care trebuie să o parcurgi. Fără perceperea lumilor spirituale nu poţi ști ce ai de făcut, care va fi următorul pas sau ce se cere de la tine. Acesta este motivul pentru care continui să faci greșeli și să suferi din această cauză.

Eşti ca un pisoi orb într-o lume vastă. Pentru ca tu să dobândești calitățile necesare avansării, Nivelul Superior trebuie să te învețe exact ce și cum trebuie să faci. Din acest motiv este generat acest dispozitiv auxiliar numit Țelem.

El este implantat în sufletul tău, unde activează toate corectările necesare. De aceea este scris că omul (Adam) este făcut după chipul Creatorului. Omul devine creatura predominantă, bijuteria coroanei întregii Creaţii.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ziua a Cincea

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„Dumnezeu a zis: «Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.» Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.» Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.”

Cartea Zohar descrie fiecare zi a Creaţiei ca pe „ridicarea unor săli mari” in interiorul omului, așa numitele „camere celeste” (în ebraică, heichalot – spații goale ale dorințelor). Pe măsură ce calitățile egoiste ale sufletului devin corectate, aceste spații goale se umplu treptat cu Lumina Superioară. La asta aspiră fiecare persoană, în mod subconștient. Umplerea treptată a spațiilor goale aduce toate sufletele la o stare de corectare completă și de perfecțiune.

În capitolul „Limbajul ramurilor” am vorbit despre faptul că forțele Creatorului sunt descrise folosind cuvinte din limbajul nostru. În cartea Geneza, de exemplu, ele sunt numite pești, păsări și așa mai departe, „… și să stăpânească peste peștii apelor mării și peste păsările cerului”. Pe măsură ce citești aceste rânduri este necesar să vizualizezi cu claritate toate acțiunile pe care trebuie să le îndeplinești pentru propria corectare.

Să ne uităm la cuvântul „pește” (dag), care provine din cuvântul daaga (îngrijorare). Dacă vezi acest cuvânt în text, știi     că nu face aluzie la peștii care înoată în apă (amintește-ți, de asemenea, că apă înseamnă Lumina Milei), ci la o anume îngrijorare. Despre ce ar trebui să-ți faci griji? Numai de apropierea din ce în ce mai mult de Creator. Nu ar trebui să existe nicio altă preocupare pentru tine. Această dorință de a accede la lumea spirituală este întocmai cea despre care se vorbește în Geneza.

Cu toate acestea, pentru moment trebuie să ții cont de faptul că toate dorințele se află în interiorul tău. În forma lor necorectată, ele apar ca obiecte din lumea noastră, iar în forma lor corectată, ele sunt forțele Creatorului, guvernate de Lumina Lui.

Așadar, Ziua a Cincea se referă la dorințele care trebuie corectate primele, mai mult decât oricare altele. Asta pentru că ele sunt mai „ușoare”, adică mai ușor de corectat: „și să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului”. Mai degrabă putem spune că „pasărea” atinge „pământul” (natura ta egoistă), decât că ea „crește din el”, însă este, de asemenea, supusă corectării bazată pe natura ei egoistă: „… să se înmulțească și păsările pe pământ”.

Aceasta este și calea ta, dragă cititorule, să separi înăuntrul tău dorințele egoiste, cărora le poți adăuga o intenție altruistă, încercând astfel să le corectezi. Pentru a face asta, încearcă mai întâi să te gândești la ele. Gândește-te și citește cărțile de Cabala, în primul rând pe cele ale lui Baal HaSulam, care a preluat toate sursele cabaliste străvechi din vremurile lui Avraam, Moise și ARI și le-a adaptat generației noastre.

Dar să ne întoarcem la carte, la Geneza. Aici vedem că a      venit vremea corectării dorințelor mai „dificile”, care aparțin „pământului”; ca și cum ar fi luat naștere din el, ieșind din pământ. Se formează noi extinderi (heichalot – spații goale ale dorințelor). Și pe măsură ce aceste dorințe egoiste mai dificile sunt corectate, spațiile goale se umplu cu Lumină.

Apoi vine Ziua a Șasea.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ziua a Patra

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„Dumnezeu a zis: «Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul». Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.”

Să ne amintim că ființa umană (Adam) din interiorul tău nu s-a născut încă. Acest citat vorbește doar despre crearea mediului pentru nașterea și viața lui. Ce este un „mediu”? El este constituit din forțe – forțele Creatorului care vor influența persoana. Ele există doar pentru a o aduce către scopul Creației: unificarea cu Creatorul și fericirea veșnică.

Deci, care sunt forțele puse în evidenţă în Ziua a Patra? „Dumnezeu a zis: «Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte.»”

Luminătorii trebuie să guverneze atât „noaptea”, cât şi „ziua”, ele fiind stările prin care trece cel care se află pe calea către Creator. Cu siguranţă ai simțit deja constant perioade de urcări și coborâri; ele sunt „ziua și noaptea” despre care vorbim.

„Ziua” se referă la o urcare, atunci când eşti plin de încredere că te afli pe calea cea dreaptă, avântându-te în zbor, anticipând porţile care se vor deschide pentru tine către lumea spirituală în orice secundă de acum încolo. „Noaptea” este o coborâre, atunci când nimic nu-ţi provoacă bucurie, iar lumea spirituală pare să nu existe și te întrebi: „Oare de ce îmi pierd viața cu astfel de lucruri fără sens?”

Aceste întrebări îţi sunt strecurate de propriul tău egoism. Egoismul găsește momentul perfect să atace, întrucât știe că dacă perseverezi şi evadezi în dimensiunea spirituală, vei scăpa de sub dominaţia lui. În mod natural, egoismul nu-şi doreşte acest lucru, aşa încât te face să-ţi pui întrebări de tipul: „În folosul cui munceşti?” „Poţi oare să-l vezi?” „Unde îţi este mintea?” „Priveşte în jur, oamenii îşi duc viaţa în linişte şi într-un mod plăcut, în timp ce tu te zbaţi pentru un scop nerealizabil!”

Vrei să continui?

Un singur lucru ţi se poate sugera: când se aşterne „seara”, asigură-te că eşti înconjurat de oameni ca tine, care sunt în căutarea căii către lumea spirituală. Prietenii care au același scop ca tine vor prelua greutatea loviturii egoismului, iar tu o să-ți dai seama că singur ești neajutorat, dar împreună veţi rezista.

Un alt sfat util este să mergi la culcare. Ce înseamnă să „mergi la culcare?” Înseamnă să te deconectezi de toate întrebările sâcâitoare, să le blochezi și să nu te uiți înapoi. Vei trece prin această perioadă „dormind”. Hei, afară este oricum întuneric! Întinde-te și dormi, astfel încât atât mintea (gândurile, logica), cât și corpul (dorințele) să fie la același nivel, ca un animal. În principiu, nu lăsa nimic înăuntru.

Este ca și cum te-ai anula, te-ai desfiinţa, aşteptând să-ţi aduni puterile. Fără niciun gând, nu faci nimic, nicio acțiune, nicio mișcare, și pe bună dreptate. Pentru că ştii că dimineața e după colț.

„Dimineața” înseamnă o nouă urcare, o ieșire din starea de cădere.

Te poţi întreba: „De ce ne trimite Creatorul aceste stări de urcare şi cădere? Nu ne-ar fi putut El binecuvânta cu toată bunătatea, așa cum are de gând să facă oricum în cele din urmă, evitând toate aceste suferințe și îndoieli?” Ei bine, El ne trimite aceste stări pentru că fără ele nu ar exista nicio avansare, pentru că avansarea nu e posibilă decât printr-o continuă modificare a stărilor.

Doar prin autodepășire se naşte cu adevărat o persoană şi devine un „om” adevărat. Repet, totdeauna vorbim despre ce se întâmplă în interiorul nostru, iar acolo există „bărbatul” și „femeia” deopotrivă. Această noțiune se referă la „omul din interior” (în ebraică, ghever, de la cuvântul hitgabrut, a birui).

Ce s-ar întâmpla dacă i-ai da copilului tot ce doreşte? Nu s-ar mai dezvolta, ci ar crește rușinat, capricios, egoist și lipsit de empatie. Ai fi fericit să ai un astfel de copil? De aceea trebuie să trecem prin tot ceea ce ne este destinat fiecăruia. Fiecare suflet are o cale unică spre Scop.

De asemenea, în cazul în care Creatorul te-ar pune dintr-o dată într-o stare bună, El te-ar zdrobi cu lumina Lui. Ai fi lipsit de orice liberă alegere, devenind sclavul acelei stări. Cine ar putea refuza fericirea absolută?! Dar Creatorul nu-şi doreşte un sclav al Luminii. El vrea un prieten, un egal, ceea ce poţi deveni numai dacă treci prin toate stările și-l alegi pe Creator din proprie voință.

Sarcina ta este să simți sufletul nemuritor din spatele corpurilor muritoare, după care toate întrebările tale vor dispărea imediat; atunci vei vedea bunătatea care izvorăște din Creator și atitudinea lui particulară față de fiecare suflet. El este cu noi întotdeauna; trebuie doar să ne încredem în îndrumarea Lui, ca un copil care ascultă sfatul unui tată iubitor. Copilul știe că se poate baza pe tată oricum și are încredere în grija lui.

Există un motiv pentru care luminile, care separă ziua de noapte, adică stările tale, sunt în ceruri. „Și să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.”

Cerul se referă la calitatea ta de dăruire, calitatea Creatorului. Pentru că luminile din cer „luminează pământul” (dorințele egoiste), dorințele egoiste sunt supuse „cerului”, adică calității altruiste din interiorul tău.

„Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.”

Rezultă că numai „lumina din cer” afectează schimbarea stărilor noastre, separându-le: „și să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric”.

Să repetăm încă o dată: acest text biblic descrie structura universului în care Adam va locui. Adam este omul din tine. Cerul, pământul și luminile se referă la calitățile altruiste și egoiste în care el va exista.

Creatorul va împinge omul către dobândirea lumii spirituale. Pentru asta, trebuie să te identifici cu calitățile tale interioare, cu „omul” din tine. Dacă vei reuși, vei trece prin toate stările care te aşteaptă, împreună cu El. „Nopțile” și „zilele”, „diminețile” și „serile” sunt stări spirituale concepute să te aducă înspre Infinit, la viața din Lumea Superioară.

Iar aceștia (luminătorii) „… să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii.” Ori de câte ori vorbim despre timp nu trebuie să ne imaginăm zile corporale, luni și ani, pentru că nu există timp în lumea spirituală. Cum ar putea timpul să existe în infinit?! Eşti deja conectat la un suflet etern, nemuritor, deci unde poate fi loc pentru noțiunea de timp?! Într-adevăr, nu există timp, ci numai stări în schimbare pe calea ascendentă, de-a lungul scării spirituale.

„Ziua” semnifică o stare în schimbare – ascensiune și coborâre în cadrul unei trepte („dimineața”, „ziua” și „seara” formează împreună „o zi”), înainte de trecerea către treapta următoare.

Hodeș (o lună) derivă din cuvântul hiduș (reînnoire) – revenirea la o stare anterioară într-un nivel superior, reînnoită și mai avansată, care a trecut deja prin treizeci de urcări și coborâri. De fiecare dată când ți se dă o muncă suplimentară cu egoismul tău, provocându-ţi o cădere, tu învingi și-ţi continui urcarea de-a lungul scării spirituale.

Șanah (un an) derivă din cuvântul lișot (a repeta), precum mișcarea de-a lungul unei spirale care revine la aceeași stare, dar pe un nivel superior. Oricum, urcarea este constantă.

„Zilele”, „lunile” și „anii” sunt toate în tine. Tu le „trăiești” prin corectarea dorințelor egoiste mereu noi și din ce în ce mai dificile.

Unele au nevoie de o „zi” pentru a fi corectate, altele necesită o „lună” sau „un an”. Cu toate acestea, direcția rămâne invariabil în sus.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

Ziua a Treia

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

„Apoi Dumnezeu a zis: «Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ». Și așa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.”

Am spus deja că după corectarea prin „apă” (Lumina Milei), „pământul” (dorința de a primi pentru sine) devine potrivit pentru a da roade, deoarece calitățile apei și ale pământului au lucrat împreună.

În sine, abundența apei este la fel de distructivă pentru viață precum pământul uscat. Caz elocvent, Noe și potopul.

Corectarea omului este construită tocmai pe combinația ideală a calităților altruiste și egoiste din sufletul său, „cerurile” și „pământul”, Creatorul și creatura.

Această corectare se numește mișcare de-a lungul „liniei de mijloc”. Să-ţi aminteși această definiție!

Natura ta egoistă înnăscută se numește „pământ” sau linia stângă.

Calitatea Creatorului, „apa”, dăruirea absolută este linia dreaptă.

Linia de mijloc este ceea ce trebuie să creezi pe cont propriu, combinând linia dreaptă cu cea stângă.

Adică trebuie să combini „apa” cu „pământul” într-un mod complementar, care să permită celor două calități să „rodească”.

Ar trebui să ceri ploaie și nu furtună, deoarece nu eşti încă în stare să dăruieşti precum Creatorul. Cu toate acestea, eşti pregătit să evoluezi treptat, începând cu corectarea dorințelor tale egoiste mai mici, așa cum este scris: „Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei”. Ulterior, apar dorinţe chiar mai grosiere, precum „pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor”… până când ochii tăi se deschid complet către lumea minunată pe care Creatorul a pregătit-o pentru tine.

Ar trebui să „ceri ploaie”, pentru ca aceste două calități („apă” și „pământ”) să se unească în cele din urmă pentru a creşte „Pomul vieții” – o persoană spirituală care percepe întregul univers şi care există de-a pururi, fericită în toate lumile.

De-a pururi, pentru că te identifici cu un suflet veșnic, şi nu cu un corp trecător, și începi să-ţi echivalezi ființa cu sufletul, lăsându-i corpului adevăratul său rol, acela de a fi o cochilie efemeră care pur și simplu te însoțește. Această tranziție către identificarea ta cu sufletul mai curând, decât cu corpul, se petrece strict în plan interior, pe măsură ce dobândeşti treptat calitatea dăruirii, lucrând corect cu scrierile cabaliştilor.

înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)

error: Content is protected !!