Autor: arhiprofesor

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

FOUR PHASES OF DIRECT LIGHT

The learning begins with a discernment called “The connection between the Creator and the creatures,” since we do not speak of the Creator Himself and we cannot attain Him. Instead, “By Your actions we know You,” meaning the attainment is only in the operations extending from Him.

This connection is also called “the purpose of Creation.” Our sages perceived that His wish and goal were to benefit His creations. Hence, the order of evolution begins from this discernment until it reaches the souls, whose root is the soul of Adam ha Rishon, which extends from the internality of the worlds BYA.

Allegorically speaking, when the Creator wished to benefit His creatures, He wanted to give them 100 kilograms of pleasure. Hence, He had to create such creations that would want to receive it. We learned that the desire to receive delight and pleasure is the very essence of the creature and the reason why Creation is called “existence from absence.” And He created it so His Thought of delighting His creations would be realized.

And for the will to receive to be born, there had to be an order of four discernments, since one can enjoy something only according to one’s desire for it. This is why we call the Kli (vessel) by the name, “will to receive” or “craving.” Thus, according to the measure of the need is the measure of the craving to satisfy the need.

There are two conditions for the making of a craving:

1. One should know what to crave. One cannot crave something one has never seen or heard of.
2. One will not have the desired thing, since if he has already obtained his wish, he loses the craving.

To realize these two conditions, four phases/discernments emerged in the will to receive, which are actually five, along with their root. The fifth discernment is called a Kli, suitable for reception of delight and pleasure.

They follow this order:

1) Keter: His desire to benefit His creations.

2) Hochma: His desire to benefit His creations created a deficiency—existence from absence—and along with it, created the Light. Thus, the abundance and the desire to receive the abundance came together. This is so because the desire still did not know what to want; hence, it was born along with its filling. But if it has its filling, it loses the desire for filling, as the second condition requires. This discernment is called Behina Aleph (first discernment) de Aviut (of the desire).

3) Bina: Since the Light comes from the Giver, the force of bestowal is included in it. Hence, at its end, Hochma wishes to equalize its form, meaning to not be a receiver, but a giver. There is a rule in spirituality: “Any generation of a form is considered a new discernment.” Hence, this discernment is given its own name — Bina, and this is Behina Bet (second discernment) de Aviut. We also learned that the Light that spreads while the lower one wishes to equalize its form is Ohr Hassadim (Light of Mercy), and this is the Light that shines in Bina.

Question: If Bina craves to bestow, why is it considered Aviut Bet (second degree of Aviut)? On the contrary, it seems like it should have been purer than Behina Aleph de Aviut (first degree of Aviut).

Answer: I explain it with an allegory: A person gives his friend a present and the friend receives it. Afterwards, he reconsiders and decides that it is not in his interest to receive, and returns the gift. In the beginning, he was under the influence and domination of the giver; hence, he received. But once he received, he felt that he was the receiver, and that sensation caused him to return the gift.

Lesson: in Behina Aleph, he received due to the domination of the giver, but he still did not feel like a receiver. And when he saw and felt that he was the receiver, he stopped receiving, and this is Behina Bet. In other words, in that state, he felt that he was the receiver, and hence wanted to bestow upon the giver. This is why Behina Bet is called Bina, for it Hitbonena (examined/ observed) herself being a receiver and hence wanted to bestow. This is also why we learn that the beginning of the learning is from Bina down.

4) ZA: At its end, Bina received a kind of drive that stems from the purpose of Creation, which she must receive because the purpose of Creation was not for the creatures to engage in bestowal. On the other hand, she also wanted equivalence of form, bestowal. Therefore, she compromised: she would receive Hassadim (mercy) and illumination of the Ohr Hochma (Light of Wisdom).

This is called Behina Gimel de Aviut, since she already extends Hochma, but there are still Hassadim in her. This is the reason for the name Zeir Anpin (small face). Hochma is called Panim (face), as in, “A man’s wisdom makes his face shine,” but it receives this Ohr Hochma in a Zeir, meaning very small extent. But this discernment is still not considered a Kli (vessel), since if it can bestow and receive only an illumination of the Ohr Hochma, it is a sign that its craving to receive is incomplete, since it still has the strength to engage in bestowal, too.

5) Malchut: At its end, Behina Gimel is prompted from Above to receive abundantly because of His desire to benefit His creations. After all, the purpose of Creation was not for the lower ones to receive in Zeir Anpin. Hence, this awakening causes Malchut to have a desire and craving to receive the Ohr Hochma as it shone in Behina Aleph, when she had all the Ohr Hochma.

But the difference between Behina Aleph and Behina Dalet is that in Behina Aleph, it could not be said that she was enjoying the Ohr Hochma, since she still did not possess the craving and deficiency, since the Kli and the abundance came together. But Behina Dalet craves the Ohr Hochma when she does not have it; hence, when she receives, she feels the delight and pleasure that come with fulfilling her wish.

Only this Behina is called a Kli, since it wishes only to receive. All the Behinot (plural for Behina) prior to it are considered “Light without a Kli.” And when this Behina Dalet receives the Light, it is a state called “the world of Ein Sof,” and also “filling the whole of reality.”

Question: If we are dealing with spirituality, where there is no time and no place, what does “filling the whole of reality” mean?

Answer: Let us return to our allegory from the beginning of this explanation, the allegory that He wanted to give His creatures 100 kg of pleasure and therefore had to create 100 kg of deficiency and desire to receive in the creatures, corresponding to the pleasure. When the 100 kg of desire receive the 100 kg of filling, this is called “filling the whole of reality,” meaning no deficiency is left unfulfilled.

And now we will explain the meaning of the name Malchut de Ein Sof: This Malchut, which craves to receive abundance to fill her deficiency, is called “receiving in order to receive.” This means that she receives in order to satisfy her lack. At a later stage, she put an end and Tzimtzum (restriction) on using this Kli. But in the initial stage, which we are dealing with, she still did not make that Sof(end) and Sium (conclusion); hence, this state is still called Ein Sof (no end).

We learned that, at its end, after receiving the abundance, a desire to bestow awakened in Hochma, fitting the Emanator’s wish to bestow. Also, once Malchut received the Light, it evoked within her a desire to bestow, since this Light possesses the power of bestowal. Bina wished to bestow, but failed because in Bina’s way, the purpose of Creation is missing. Even her subsequent reception of illumination in ZA was not enough, since the Creator’s desire to benefit His creations was for abundance, not for ZA. Hence, how could Malchut achieve equivalence of form and obtain the purpose of Creation, too?

It is said about that that she invented something new: Malchut was to receive everything, but unlikeEin Sof, where it was all in order to receive, she would do it in order to bestow. Thus, on the one hand she would be realizing the purpose of Creation of benefiting His creations, since she would be receiving, and on the other hand her aim would be to bestow, which is equivalence of form.

TZIMTZUM ALEPH

Malchut’s decision that she did not want to receive in order to receive is considered that she repelled the Light. This state is called Tzimtzum (restriction). There is a rule in spirituality that any appearance of a new form is considered a new discernment. Therefore, we should discern two states:

1. When Behina Dalet received all the Light with a Kli called “craving.” This is called “filling the whole of reality.” It is also called “the world of Ein Sof.”
2. After she wanted equivalence of form, this state is considered a different world, called “the world of Tzimtzum,” from which the Light departed.

Hence, as we discerned that Hochma received and Bina reflected the Light, Malchut remained as she was, in the state of the world of Ein Sof, receiving all the Light. And now we discern a new Malchut, which reflects the Light.

We should know that in the first state, called Ein Sof, it was “He is One and His Name One,” meaning the Light and the Kli were one discernment. Only after the Tzimtzum was there a distinction of the four phases, or the ten Sefirot, since the Light departed from them.

Question: With this Tzimtzum, the Light departed from all ten Sefirot. This is perplexing, since theTzimtzum was on reception in order to receive, which is Behina Dalet, and not on the other Behinot!

Answer: The first three Behinot are not considered Kelim, they only prompt an order of development, at the end of which the Kli, called receiving in order to receive, is born and becomes separated from the Giver. But the first three Behinot are still not separated from the Giver.

After Malchut was born, she obtained her causes. Hence, it cannot be said that after the Tzimtzum, the Light remained in the Upper Nine, since they are not Kelim. The only Kli is Malchut, and if she does not want to receive, all the Light departs and she does not receive a thing.

The Ari also says, “The Tzimtzum was equal,” without distinction of degrees.

Question: If this is so, why did we say that the four Behinot became distinct after the Tzimtzum?

Answer: The distinction was made with respect to cause and consequence, but there was no distinction of Above and below.

Question: What do Above and below mean in spirituality?

Answer: Importance—whereas cause and consequence do not imply importance. For example, the Vilna Gaon was a consequence of his father, but who was more important, the cause or the consequence?

We need to understand why there was no distinction of Above and below. Malchut received the Light that “fills the whole of reality,” and this is not considered a deficiency or inferiority in importance. Hence, she could have remained in that state, had she not chosen to make the Tzimtzum.

This is what the Ari wishes to imply when he says that the Tzimtzum was equal, that Malchut was not of inferior importance, but that the Tzimtzum was made through her own choice. But afterwards, when Malchut does not receive due to the prohibition, she becomes inferior in importance. Then, what is farther from Malchut becomes of Higher importance, and what is nearer to Malchut becomes of lower importance.

THE TEN SEFIROT DE IGULIM (CIRCLES) AND THE LINE OF EIN SOF THAT FILLS THEM

After the Tzimtzum, the Kelim were left empty, and within them Reshimot (recollections/memories) of the Light that they’d had. They are called “the ten Sefirot de Igulim in the world of Tzimtzum.” They are called Igulim to imply that the issue of Above and below does not apply to them, as it is in a corporeal circle.

And since Malchut is the operator, since she is the actual Kli, Malchut de Igulim returned and extended the Light to receive it in order to bestow. And here we learn a new rule: “A desire in the Upper One becomes a binding law in the lower one.” Hence, now she is forbidden to receive.

I once offered an allegory about that: The eve of a new month is a time for saying the small Yom Kippur (Day of Atonement) prayer and for awakening to repent. Sometimes, a person debates whether or not to fast on that day. It is not mandatory to fast and there is no prohibition on the food, as well. Hence, the choice is in one’s own hands.

If, in the end, a person decides to fast, and later regrets and wishes to eat, the rule is that the food is now forbidden, so “he shall not break his word” concerning the oath. Thus, we see that initially, there was no prohibition on the food, but after he had chosen to avoid eating, the food became forbidden.

Lesson: In the beginning, Malchut did not want to receive through her own choice. But now that she extends the Light again, it is prohibited to receive the Light. And if there is prohibition, there is Above and below in importance. Hence, this extension is called “a line that extends from Ein Sof from Above downwards.”

We also learned that even though the Igulim extended the Light, they received it only from the line. We must understand why this is so: Any new form in spirituality is a new discernment. Hence, there are two kinds of Kelim (plural for Kli):

1. Kelim in which there is no prohibition on reception.
2. Kelim that extend now, with the extension of the Light, and whose Malchut is called Malchut de Yosher (directness), on which there is a prohibition to receive, due to the rule: A desire in the Upper One becomes a binding law in the lower one.

We also learn that the Igulim should receive Light from what they had drawn anew. This Light is called “a line.” It contains Above and below in importance, and there is no other Light. This is the meaning of the Igulim having no Light but from the line.

Yet, there is a great difference between Malchut de Igulim and Malchut of the line. Malchut de Igulim had the Light in the form of “filling the whole of reality,” while Malchut de Yosher never had any Light, nor will it ever have Light in its Kli, called “receiving in order to receive.”

THE LINE AND THE ZIVUG DE HAKAA

Thus far, we have discussed three states:

1. The will to receive that was created in the world of Ein Sof, and which received all the Light.
2. In the world of Tzimtzum, it became apparent that the will to receive must be corrected for the purpose of decoration.
3. In the line, it is apparent that the Kli must be corrected due to the deficiency. Otherwise, the Light does not expand to it.

And now we shall speak of the line. We have already learned that the line has Above and below in importance, since Malchut of the line was forbidden to receive because she is regarded as receiving in order to receive. The rule is that in all the degrees, Malchut’s name was not changed, which is “receiving in order to receive.” And her Light is Ohr Hozer, meaning she wishes to bestow upon the Upper One.

And when the Light extends to Malchut, she made a Zivug de Haka’a, a Masach, which implies ending the Light and making calculations. For example, she assumed that she could receive only twenty percent of the Light in order to bestow. Hence, she decided to clothe only that much Light.

However, she felt that there was too much pleasure in the remaining eighty percent, and if she were to receive it, it would be in order to receive. Hence, she decided to not receive that part of the Light. So what is the difference between a Tzimtzum and a Masach (screen)?

• A Tzimtzum occurs through choice, as we learned that Malchut had all the Light and she chose to not receive it.
• A Masach is the domination of the Upper One on it. Thus, even if the lower one wished to receive, the Upper One would not let it.

The meaning of the term Zivug de Hakaa (coupling of striking) is as follows: In corporeality, it sometimes happens that when people disagree, they strike each other. In spirituality, when two things contradict each other, it is considered that they strike each other.

And what is the dispute? The Upper One, who wishes to benefit His creations, evokes in the lower ones a desire to receive all the Light. But the lower one wishes the contrary, to equalize its form, and hence does not wish to receive at all. This is the striking that unfolds between the Upper One and the lower one.

In the end, they equalize with one another and create a union and Zivug between them. In other words, the lower one receives the Light as the Upper One wishes, but only as much of it as it can receive in order to bestow, as the lower one wishes. Thus, there are two things here:

1. equivalence of form, and
2. reception of the Light.

However, the Zivug is possible only if a striking preceded it, since without the striking, and with the lower one’s desire to receive the Light, this would be oppositeness and separation from the Creator. This process of Zivug de Hakaa is called Rosh (head). A Rosh means root, a potential, which needs a process of realization. The Rosh exists because of the existence of the Sof, the prohibition on reception. Hence, Malchut is compelled to calculate, and this is called a Rosh, preceding the actual reception.

Accordingly, we can understand the Ari’s words in the beginning of Talmud Eser Sefirot (The Study of the Ten Sefirot): “Behold that before the emanations were emanated and the creatures were created, etc., and there was no such part as head, or end,” etc. This is so because in Ein Sof, there was still no prohibition on receiving; hence, it immediately received it. But now that there was an end, we should distinguish between the Rosh, which is the potential, and the Guf (body), which is the realization.

And afterwards it actually receives, meaning the twenty percent that it receives in order to bestow are called the Toch (interior) of the degree, and the place of the expansion of the Light is calledfrom Peh (mouth) to Tabur (navel). And Malchut de (of) Toch stands at the Tabur, saying, “What I receive from here on, meaning the eighty percent, will be in order to receive. Hence, I do not want to receive, so I will not be separated.” Thus, the Light departs, and this discernment is called the Sofof the degree.

THE BITUSH BETWEEN INTERNAL AND SURROUNDING IN THE PARTZUF

Everything discussed here concerning the RTS (Rosh, Toch, Sof) concerns the first Partzuf, calledGalgalta, which uses the Aviut of Behina Dalet.And we learned that Galgalta received the maximum it could receive in order to bestow. It could not receive more. Yet, we learned that in the Thought of Creation, the Kli received everything. This is so because the Kli of reception in order to receive was created by the Creator, while in the Kli that the lower one makes, called “in order to bestow,” there is a limit to the amount it can receive. It follows that there is no Kli that can receive the eighty percent of Light that remained outside the Partzuf.

So what shall become of them? To correct that, a Bitush of Internal and External was created. These are the Ari’s words concerning this issue (Talmud Eser Sefirot, Part 4, Chapter 1, Item 4): “When the Inner Lights connect to the Surrounding Lights, they connect inside the Peh. Hence, when they emerge together outside the Peh, tied together, they strike and beat on each other, and their beatings beget the Kelim.” Thus, it is through the beatings that the Kelim are made.

And we need to understand why

1. the Ohr Pnimi (Inner Light) and Ohr Makif (Surrounding Light) beat on each other, and
2. why this beating creates the Kelim.

Answer: We have already said that in spirituality, a beating occurs when two things are in opposition to one another. But we also need to understand why the beating occurs “when they emerge together outside the Peh.”

At the Rosh of the degree, 100 percent of the Light expands without a distinction of Internal and Surrounding. This is because His desire to benefit His creations is complete. But the lower one, who is limited, calculates and decides, for example, that it can only receive twenty percent in order to bestow. This occurs in the Rosh, in potential. “When they emerge together outside the Peh”: Emergence, in spirituality, is called “revelation,” when what was in potential is revealed in actuality. At that time, it receives a part and repels a part, to become Ohr Makif.

This Ohr Makif seemingly comes to the Masach and argues, “Your conduct, meaning the fact that you have erected the Masach, is not good, since how will the purpose of Creation of benefiting His creations be implemented? Who will receive the Light?”

On the other hand, the Ohr Pnimi agrees with the Masach, since the very expansion of the Light within is through the Masach and the Ohr Hozer (Reflected Light). This dispute is called Bitush of Ohr Makif and Ohr Pnimi, or Bitush of Ohr Makif in the Masach.

In truth, the Ohr Makif is on the right; hence, the Masach agrees with it. And since it agrees, it can no longer repel and raise Ohr Hozer, and hence can no longer receive in order to bestow. Thus, the Light departs and the Masach is purified, meaning stops receiving. This state is called Din (judgment) and Achoraim (posterior).

And since each Behina (discernment) consists of four Behinot, the Masach departs gradually, beginning with Behina Dalet in Behina Dalet, then from Behina Gimel in Behina Dalet, etc., until it rises to Peh de Rosh, the source from which the Masach de Guf arrived. In other words, it stops receiving altogether.

As it rises, it uses a smaller Aviut each time, and thus receives smaller Lights in order to bestow. For example, when it ascends to Behina Aleph, it can only receive the Light of Ruach. When it rises to Behinat Shoresh (root), it can only receive the Light of Nefesh in order to bestow. Finally, it cannot receive anything in order to bestow and thus stops receiving altogether.

Question: What is the benefit of the Ohr Makif, which wants to shine because of the purpose of Creation, and therefore wishes for the Masach to receive more? After all, things are unfolding in contrast to its will, meaning the Masach loses even what it had!

Answer: All the degrees that appeared during the departure are not residue of what it had in the beginning, since there is a rule: “There is no generation of Light that does not extend from Ein Sof.” This means that each discernment that appears is a new discernment. Thus, in the beginning, it could not receive anything more. But now that Behina Dalet has departed, it can receive more from Behina Gimel.

This is the meaning of the Kelim were made through the Bitush, that is, prior to the Bitush, it did not have any more Kelim for reception, since it received all it could with the aim to bestow. But after the Bitush, when the Masach of Behina Dalet was purified, there was room to receive on Behina Gimel, since it departed from Behina Dalet and had nothing. And when it departed Behina Gimel, it could receive on Behina Bet.

But this still leaves the question: What is the benefit, if it receives less each time?

Answer: There is no absence in spirituality. This means that anything that appears remains, except he does not see it, and cannot currently enjoy it, but only from the present. But when the work is done, all the Lights will appear at once. Thus, in the end, it is benefitting.

Baal HaSulam once said an allegory about it: Two people who were childhood friends separated as adults. One of them became a king, and the other, indigent. After many years, the poor one heard that his friend became a king and decided to go to his friend’s country and ask for help. He packed his few belongings and went.

When they met, he told the king that he was destitute, and this touched the king’s heart. The king said to his friend: “I will give you a letter to my treasurer to allow you into the treasury for two hours. In those two hours, whatever you manage to collect is yours.” The poor man went to the treasurer, armed with his letter, and received the longed for permit. He walked into the treasury with the box he was used to using for his beggary, and within five minutes, he filled his box to the rim and merrily stepped out of the treasury.

But the treasurer took his box from him and spilled its entire contents. Then the treasurer told the sobbing indigent, “Take your box and fill it up again.” The poor man walked into the treasury once more and filled his box. But when he stepped outside, the treasurer spilled its contents as before.

This cycle repeated itself, until the two hours were through. The last time the beggar came out, he told the treasurer: “I beg you, leave me what I have collected. My time is through and I can no longer enter the treasury.” Then the treasurer told him: “The contents of this box is yours, and so is everything that I have spilled out of your box for the past two hours. I have been spilling your money every time because I wanted to benefit you, since each time, you were coming with your tiny box full and you had no room for anything more.”

Lesson: Each reception of Light in order to bestow remains. But if the Light remained, we would not want to receive anymore, since we would not be able to receive in order to bestow on more than we had received. Hence, each degree must depart, and each time we correct a Kli of will to receive with the aim to bestow, until all is corrected. Then, all the Lights will shine at once.

And now let us return the purification of the Masach. The first expansion that emerged from the Pehdown is called Taamim (flavors), from the verse, “as the palate tastes its food.” After the Bitush of Ohr Makif, the Masach began to purify, and on its way, produced a new degree each time. These degrees are called Nekudot (points).

I have already explained the Ari’s words, that the Kelim were made through the Bitush, since now it has the ability to receive more Light. But Baal HaSulam interprets the making of the Kelim (plural for Kli) differently: While the Light was in the Kli, the Light and the Kli were mingled in each other. Through the Bitush, the Light departed, and then the Kli became apparent.

Interpretation: While the Light shines in the Kli the deficiency of the Kli is indistinguishable; hence, it does not merit the name Kli. This is because without the Kli, the Light cannot shine. Hence, they are of equal importance. But once the Light departs, the Kli is distinguished as a Kli, and the Light, as Light.

The Nekuda (point) of Tzimtzum is the reason why the degrees emerging during the purification are called Nekudot.

And what is the Nekuda of the Tzimtzum? The Holy Zohar says that Malchut is called “a black point without any white in it.” This means that during the darkness, Malchut is called “a point.” And when there is Tzimtzum, and it is forbidden to receive in order to receive, it becomes dark. In other words, the point of Tzimtzum is present wherever it is impossible to receive in order to bestow and there is a desire to receive in order to receive.

To return to our subject, when the Masach was purified from Behina Dalet, Behina Dalet was forbidden to receive. This is the meaning of the point of Tzimtzum being over her. But Behina Gimel could still receive, and when the Masach was purified from Behina Gimel, too, this became the point of Tzimtzum.

We should also explain the difference between Rosh, Toch, and Sof: Rosh is considered “potential,” meaning there is no reception there. Two parts spread from the Rosh:

• One part can receive the Light, and it is called ten Sefirot de Toch. The Light is the abundance that enters the Kelim, and it is called Ohr Pnimi, which is Ohr Hochma—the Light of His desire to benefit His creations.
• The second part that spreads from the Rosh is the part of the desire to receive in order to receive, which it does not want to use. It says that it does not want to receive there, meaning it ends it. Hence, this part is called ten Sefirot de Sof.

Question: We learned that the word Sefirot comes from the word ‘sapphire,’ meaning it shines. But ifMalchut de Guf, called Malchut de Tabur, does not want to receive and puts a Sof over the Light, why is this part called Sefirot?

Answer: They are called ten Sefirot because, in truth, the Light did shine for them. An explanation of that can be found in Part 4, Chapter 5, Item 1, where he explains the difference between Toch and Sof: “From Peh de AK emerged ten internal Sefirot and ten surrounding Sefirot. They extend from opposite the Panim through opposite the Tabur de AK. This is the essential Light, but it also shines through the sides and all around that Adam,” meaning not necessarily opposite the Panim,but also from the sides.

In Item 2, he interprets the Ari’s words as follows: “In short, we will explain that from Tabur up it is called Panim. This is because the Light of Hochma, considered the essential Light, spreads there,and from Tabur down it is called Achor (posterior), since it is considered receiving in order to receive. Hence, the Light of Hochma does not spread there, but comes through the sides.”

Further down that page, it continues, “…because through the Ohr Hozer that Behina Dalet brings to the Partzuf, which is Ohr Hassadim.” This means that Malchut de Tabur does not want to receive there, since there it is a will to receive in order to receive. Instead, it wants equivalence of form, called Hassadim. “Thus, she receives illumination of Hochma, as well, though in the form of ‘female Light,’ meaning only receiving and not bestowing.” “Receiving and not bestowing” means that she does not want to bestow the Light upon herself, but, to the contrary, she says that she does not want to receive.

And through this Dvekut (adhesion), an illumination of the Light of Hochma shines upon her, and this is called “illumination of Hochma.” Accordingly, the difference between Toch and Sof is that the Ohr Hochma shines in the Toch and in the Sof as long as she does not want to receive, for the purpose of equivalence of form, the Light that shines is Ohr Hassadim in illumination of Hochma.

And we still need to explain why the names in Ohr Hassadim are “right” and “left,” and in the Ohr Hochma they are called “long” and “short.” When the Light shines, in Hassadim,it is called “right,” and in Hochma, “long.” And when it does not shine, in Hassadim,it is called “left,” and in Hochma, “short.” What do these names mean?

Answer: We learned that Ohr Hochma shines in the vessels of reception in order to bestow, of course. Hence, the measure of illumination depends on its measure of Aviut. This is called “Above” and “below,” and this is why the names in Ohr Hochma are “long” and “short.” But Ohr Hassadim is not extended through Aviut and is not dependent on it. Hence, the names in Ohr Hassadim relate to width: “right” and “left,” implying that they shine in the same level, and it does not matter to them if there is more Aviut or less Aviut.

AN INNER PARTZUF

Thus far we have discussed the first Partzuf of AK, called Galgalta or the Inner Partzuf de AK. Now we will explain the inner Partzuf. There is a rule that in all the worlds, there are inner Partzufim (plural for Partzuf), with four clothes. We will explain it in AK: Partzuf Galgalta has complete HaVaYaH within its degree, and a complete degree emerges from each letter in this HaVaYaH.

• Its Rosh, called Keter or “the tip of the Yod,” is unattainable.
• From Peh to Chazeh, it is called Yod de HaVaYaH, and from there emerges Partzuf AB de AK, which clothes it.
• From its first Hey, called Bina, emerges Partzuf SAG, from the Chazeh down.

Thus, the Yod-Hey, which are AB and SAG, clothe it from Tabur up. And below Tabur, it is Vav-Hey de HaVaYaH.

• The Vav is called the Upper third of NHY, called Partzuf MA, and from it, emerges the world of Nekudim, which clothes there.
• From its last Hey, called Malchut, which are the two lower thirds of NHY de AK, emerged Partzuf BON, called “the world of Atzilut,” which uses Aviut Shoresh.

 

THE RESHIMOT

When the Light departs Partzuf Galgalta, empty Kelim remain, and in them are Reshimot from the Lights that shone within the Kelim. The meaning of Reshimot is as we see in corporeality: when a person eats a delightful dish or hears of something pleasant, a taste remains of what he had experienced, evoking him to re-extend what he had had. Similarly, a Reshimo (singular for Reshimot) is a desire for what he had had.

There are two discernments in the Reshimot:

1. the pure Light in the Reshimo, and
2. the coarse Light in the Reshimo.

This means that as the general Ohr Yashar shone in Kelim called “general Ohr Hozer,” when the Ohr Yashar departs, it leaves a Reshimo that is a part of the Ohr Yashar. This Reshimo clothes in part of the Ohr Hozer that was there, meaning it leaves a recollection of the fact that it worked with the aim to bestow. This is called Reshimo from the Ohr Hozer.

• What remains of the Ohr Yashar is called “the pure Light in the Reshimo”;
• And what remains of the Ohr Hozer is called “the coarse Light in the Reshimo. ”

Both are clothed in the general Ohr Hozer, called Kli, and both are one discernment.

Explanation: When the Light shines in the Kelim, we say that the Light and the Kli are mixed in one another until the Light and the Kli become indistinguishable. This means that they are performing the same action, and one cannot be without the other. It is like meal and appetite: they both perform the same action, since it is impossible to eat if there is appetite but no meal, and it is also impossible to eat if there is a meal but no appetite. But afterwards, when the Light departs, we discern the Kli, meaning the Ohr Hozer receives a Kli there.

So it is concerning the Reshimot: when the pure Light and the coarse Light are together, they are both called Light and they are mingled in one another. And when the pure Light is separated from the coarse Light, the coarse Light receives a new name: Nitzotzin (sparks).

We should understand why it is that when the general Ohr Yashar departs, the general Ohr Hozer is called Kli, but when the Ohr Yashar in the Reshimo departs, the coarse Light in the Reshimo is calledNitzotz (spark), meaning a spark of Light.

Answer: We should say that when the general Ohr Yashar departs, it does not shine at all. But when the Ohr Yashar in the Reshimo departs, it shines from afar.

Now we can understand the matter of the root of the Kelim and the root of the Lights: there is a rule that all the worlds emerge in the form of seal and imprint. This means that as the discernment emerged the first time, the worlds expand from Above downwards by that same order. The first time that Kelim emerged was in Partzuf Galgalta. This is why it is considered “the root of the Kelim.”

This means that when the Light shines in the Kelim, they are mixed. For this reason, it is impossible to distinguish the Light from the Kli. But after the departure of the Light, the Kelim appear. Also, Reshimot from the Light remain in the Kelim: a Reshimo of the Light of Keter in the Kli of Keter, a Reshimo of the Light of Hochma in the Kli of Hochma, etc. Hence, when we speak of the Kelim, we begin with KHB.

And when the second Partzuf emerged, called AB, where the Light of Hochma shines, following the rule that each Light that comes shines in the purest Kli, called Keter, now the Light of Hochma shines in the Kli of Keter. This is called “the root of the Lights,” which are arranged in this order, the order ofHBD. Thus we can understand why he sometimes starts the ten Sefirot with KHB and sometimes withHBD.

TAGIN AND OTIOT

Now we shall explain the matter of Tagin and Otiot. We learned that the Reshimot that remained from the Taamim are called Tagin. Sometimes it calls the Reshimot that remain of the Nekudot by the name Otiot. The reason for it is that when the whole of Partzuf Galgalta purifies, which is Behina Dalet de Aviut, the Masach was included with the Reshimot of all the levels that departed. This level rose to the Rosh of the degree and asked for the powers it had lost. And since the last Behina is lost, due to the Bitush de Ohr Makif that weakened the force of the Masach, it could not overcome Behina Dalet, but only Behina Gimel, which is similar to Nekudot.

And we learned that two kinds of Reshimot remained—a Reshimo from the Light of Keter that was clothed in the Kelim, called Dalet de Hitlabshut (clothing). However, it lost the Reshimo from the powers and intensifications. It is said about that, “the last Behina is lost,” and what remains is only the Gimel de Aviut.

It follows that when the Masach de Guf de Galgalta rose to the Rosh de Galgalta, it asked for the power of the Masach for both kinds of Reshimot:

1. On Dalet, the Reshimo from the level of Taamim.
2. On the Aviut of the level of Nekudot.

Hence, two Zivugim were made at the Rosh of the degree:

1. On the Dalet de Hitlabshut at the level of Keter.
2. On the Gimel de Aviut at the level of Hochma.

We also learned that Dalet de Hitlabshut shines only at the Rosh of the degree of the lower one, theRosh de AB. But Gimel de Aviut has Hitpashtut in the Guf, as well. And since the Guf is called Kelim and Otiot, the Reshimo de Aviut, meaning the Reshimo de Nekudot, is called Otiot. This is so because afterwards, Kelim spread from this Reshimo, while the Reshimo de Hitlabshut remains as Tagin, shining only at the Rosh of the degree.

Orally, he explained it in this manner: Gimel de Aviut de AB, and Gimel de Galgalta are not identical, since Gimel de AB is the Gimel of the general Aviut, while Gimel de Galgalta is the Gimel of Dalet de Aviut. But even so, Gimel de AB still extends from Gimel de Galgalta. Hence, here he ascribes theReshimo de Aviut on which Partzuf AB emerged to Reshimo de Nekudot, whose Highest Behina is Gimel.

THE CONTINUANCE OF THE SEQUENCE

Let us return to clarifying the rest of the sequence. Once the Ohr Makif cancelled the Masach de Guf de Galgalta, the Masach de Guf rose to the Rosh. And since the last Behina was lost, there was a Zivug at the Rosh de Galgalta on Reshimot Dalet Gimel only, spreading from Peh to Chazeh.

And since the Masach de Tabur is included in the Aviut de Rosh, while it is at the Rosh, there are two discernments to make in it:

1. Its own Behina—Masach de Tabur;
2. Aviut de Rosh.

Once this Masach descended from Peh to Chazeh, which is Behina Gimel, it is considered that the Light of AB shines in the internality of Kelim de Galgalta. This means that the inner AB made a Zivug on what was included in the Aviut de Rosh. From Chazeh to Peh de Galgalta, a new degree emerged, called “Rosh of the outer AB,” and from Chazeh to Tabur emerged the Guf de AB.

Question: This is perplexing. After all, there is a rule that the next degree should fill the empty Kelimof the previous degree. So why does AB not expand below Tabur de Galgalta?

Answer: It is because it does not have a Masach on Behina Dalet. Hence, were it to expand below and see the will to receive that is present there, it would not be able to overcome it. This is why it remained above the Tabur.

In Partzuf AB, too, there was a Bitush of Ohr Makif, and Partzuf SAG emerged from the Reshimot ofPartzuf AB. These are still the Reshimot from above Tabur de AK, but the Reshimot from below Tabur de AK have not yet been fulfilled.

And this Partzuf SAG emerged on Reshimot Gimel de Hitlabshut and Bet de Aviut, and filled the empty Kelim of Partzuf AB, as well. However, it could not descend below Tabur de Galgalta and fill the empty Kelim there, since it has Gimel de Hitlabshut, which are Kelim for extension of Hochma. It follows that this discernment, called Ta’amim de SAG, expanded through Tabur de AK.

But Nekudot de SAG, considered merely Hassadim, since they do not have the above-mentionedBehina Gimel, could expand below Tabur de Galgalta, although there is Behina Dalet de Aviut there, which is a vessel of reception on which it is impossible to put a Masach. Still, because Nekudot de SAG are vessels of bestowal, they have no interest in vessels of reception. Hence, they expanded below Tabur de Galgalta and filled the empty Kelim that were there.

Yet, since they saw the will to receive that was there, they wanted to receive in order to receive, as they did not have a Masach on Behina Dalet. And since we learned that there was a Tzimtzum on receiving in order to receive, the Light immediately departed them.

Question: We learned that Nekudot de SAG are vessels of bestowal. Thus, how were they restricted?

Answer: There is a difference between GAR de Bina and ZAT de Bina, since we learned that ZAT de Bina should receive Hochma in order to bestow upon ZA, but GAR de Bina engage solely in bestowal.

Now we can understand why GAR de Bina, which are GE, were not mixed, which left GE in the degree, unrestricted, while ZAT de Bina, called AHP, departed the degree because they wanted to receive in order to receive. This is called Tzimtzum Bet (second restriction).

It follows that in HBD, HGT de Nekudot de SAG, which are GE, there is no mixture of Behina Dalet. Hence, their place is still considered the place of Atzilut. And below Tabur de Nekudot de SAG, clothing the two bottom thirds of NHY de AK, the reception in order to receive governs.

And when Partzuf SAG rose to Peh de Rosh, two Zivugim were made there at Rosh de SAG:

1. A Zivug on Reshimot de Taamim de SAG that did not descend below Tabur de AK, and from which the Partzuf of the Upper MA emerged.
2. A Zivug on Reshimot de Nekudot de SAG that were restricted and mingled with Behina Dalet below Tabur de AK, from which MA emerged—the world of Nekudim. This Zivug unfolded on half a degree of Aleph de Aviut and on Bet de Hitlabshut.

Therefore, we must understand that Malchut does not extend Light on her own vessels of reception, but only on vessels of bestowal, due to the Tzimtzum. Because of it, were she to use the vessels of reception, it would be in order to receive.

And here, too, we learn that the Light expands in both the inner Kelim de SAG, and in the outer Kelim de SAG. And we should know that as a rule, he does not speak of the Upper MA, since we are speaking primarily about the association of Midat ha Rachamim (quality of mercy)in the Din(judgment), which begins in Partzuf MA, which is the world of Nekudim.

We learned that there are two Roshim (plural for Rosh) in the world of Nekudim: 1) from the Aviut, and 2) from the Hitlabshut (clothing). Keter is called Bet de Hitlabshut, and AVI are Aleph de Aviut. And since Bet de Hitlabshut cannot extend Light, since there is no deficiency there, it needs the association with the Aviut, which has the power to extend Light. We also learned that the level of Light that shines there is VAK de Bina, in the form of “for He delights in Mercy,” which liberates the degree from the need for Hochma.

This Light is also called Tikkun Kavim (correction of lines). Hence, we learned that the Tikkun Kavimshines only at the Rosh, since the Hitlabshut does not have Hitpashtut (expansion) in the Guf. But the Guf had only a small illumination, and it was not satisfied with the state of Katnut. Hence, when the Light achieved Gadlut, the vessels of bestowal of the Guf broke, as well.

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

Este scris în Zohar, „Arborele cunoașterii binelui și răului, dacă există răsplată – e bine, dacă nu există răsplată – e rău”.

Se explică în Comentariul Sulam că, dacă există răsplată, Midat ​​ha Din (calitatea judecăţii) – Behina Dalet cea fără cruţare – este ascunsă, iar Midat ​​ha Rachamim (calitatea milei) este revelată; adică Malchut care este atenuată în Midat ​​ha Rachamim este revelată. Dar dacă nu există răsplată, atunci este invers.

Ar trebui să înțelegem sensul „revelării” și „ascunderii”. Se știe că omul constă din virtuți și calități bune, precum și din calități rele. Acest lucru se datorează faptului că „Nu există om neprihănit pe pământ care să facă bine și să nu fi păcătuit”.

Cu alte cuvinte, există întotdeauna o deficiență la un om, ceva ce mai este de corectat; altfel, nu ar mai avea nimic de făcut pe lume.

Este ca atunci când doi oameni sunt alături, existând o prietenie între ei şi, dintr-o data, unul dintre ei aude că celălalt i-a făcut ceva rău. Imediat el se îndepărtează de celălalt și nu poate să-l privească sau să stea lângă prietenul lui. Dar după un timp se împacă.

Înțelepții noștri au avertizat: „Nu-ți calma prietenul în timp ce este supărat.” Întrebarea este „De ce?” În timp ce este furios, el vede numai vina prietenului său și nu-l poate ierta deloc, deoarece vina acestuia este revelată în timp ce calitățile bune ale sale – pentru care l-a ales ca prieten – sunt acum ascunse, arătându-i-se numai vina lui. Aşadar, cum ar putea el să vorbească cu cineva care este rău?

După ceva timp, însă, când uită de răul pe care prietenul său i l-a cauzat, el poate redescoperi calitățile bune ale acestuia și poate acoperi calitățile rele ale lui, ceea ce înseamnă că reînvie senzația bunelor sale calități.

Desigur, atunci când nu dai forţă și susținere calităților rele ale prietenului, acestea sunt date la o parte și ascunse. Asta întrucât atunci când vorbim despre ceva, discursul dă forţă și viaţă lucrului discutat. Prin urmare, atunci când furia este uitată, adică atunci când durerea pe care prietenul ţi-a cauzat-o îşi pierde usturimea, este posibil să începi să pomeneşti plăcerea pe care ai primit-o de la bunele calități ale prietenului.

Această imagine se poate observa mai bine între un soț și soția sa. Uneori, ei sunt într-un asemenea dezacord încât doresc să se despartă unul de celălalt. Dar după un timp se împacă. Întrebarea este: „Ce zici de lucrurile rele care s-au întâmplat între ei în timp ce se certau? Au dispărut ele din lume?”

Într-adevăr, trebuie să spunem că au acoperit motivele, adică acele calități rele pe care fiecare le-a văzut în celălalt, iar acum, în timp de pace, fiecare dintre ei își amintește doar de calitățile bune, de virtuțile pentru care s-au potrivit unul cu celălalt.

Dar chiar și atunci, dacă altcineva din familie ar fi venit și ar fi început să vorbească cu bărbatul sau femeia arătându-i greșelile celuilalt, ei ar fi dat putere și viaţă lucrurilor pe care le suprimaseră şi le acoperiseră, scoţându-le la vedere. În această stare, cineva poate provoca rupture între ei.

La fel, între doi prieteni, dacă o a treia persoană vine și începe să arate unuia dintre ei defectele și neajunsurile celuilalt, vorbind despre lucruri care sunt ascunse în ei, aceasta le-ar da acestor lucruri forţă și vitalitate, provocând rupture între ei.

Și poate acesta este motivul pentru care calomnia este interzisă chiar și atunci când este vorba de un adevăr, deoarece dezvăluie lucruri care erau ascunse anterior. Asta provoacă contrariul – ascunde virtuțile și dezvăluie greșelile prietenului – provocând astfel ruptură și ură între prieteni. Și, deși tot ce se spune este adevărat, motivul este acela că, după cum am spus mai sus, totul depinde de ceea ce este revelat și ceea ce este ascuns.

La fel este şi între om Creator. În timp ce răul său este acoperit și omul se consideră virtuos, el se simte calificat pentru a se angaja în Tora și Mitzvot (porunci / fapte bune), fiind demn de a urca în grad. Atunci, însă, când dimpotrivă virtuțile sale sunt acoperite fiind revelate numai neajunsurile sale, el nu poate să se angajeze în Tora și Mitzvot, deoarece simte că nu este apt pentru nimic.

Astfel, cel puțin el se va bucura de această lume ca o fiară, deoarece nu poate fi o ființă umană. Baal HaSulam s-a referit la asta, spunând că, de obicei, atâta timp cât cineva se angajează în Tora și Mitzvot, acesta își simte fundamentul și, atunci când se angajează în probleme trupeşti, nu simte nici o înjosire.

Ar fi trebuit, însă, să fie invers – în timp ce se angajează în probleme trupeşti, ar trebui să-şi simtă inferioritatea și să facă totul în mod firesc fără nicio însufleţire, în timp ce angajându-se în Tora și Mitzvot, să se considere pe sine ca întreg. Într-adevăr, este aceeași problemă pe care am menționat-o mai sus.

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

PATRU FAZE ALE LUMINII DIRECTE

Studiul începe cu un discernământ numit “Conexiunea dintre Creator şi creaturi”, dat fiind că noi nu vorbim despre Creator în Sine şi nu-L putem dobândi. În schimb, spunem: “Prin acţiunile Tale Te cunoaştem”, însemând că dobândirea se referă numai la acţiunile ce sunt o prelungire a Lui.

Această conexiune este numită şi “scopul Creaţiei”. Înţelepţii noştri au înţeles că dorinţa şi scopul Lui au fost în beneficiul creaturilor Lui. Aşadar, ordinea evoluţiei începe de la acest discernământ până când se ajunge la suflete, a căror rădăcină o constituie sufletul lui Adam haRişon, care este o prelungire din internalitatea lumilor BYA.

Alegoric vorbind, când Creatorul şi-a dorit binele pentru creaturile Lui şi-a dorit să le ofere 100 kg de plăcere. Prin urmare, El a trebuit să creeze anume creaturi care să-şi dorească să primească această plăcere. Am învăţat că dorinţa de a primi încântare şi plăcere este însăşi esenţa creaturii şi raţiunea pentru care Creaţia este numită “existenţă din absenţă”. Iar El a creat-o în aşa fel încât să-I fie împlinit Gândul de a-şi încânta creaturile.

Şi pentru a se naşte voinţa de a primi, a trebuit să existe o ordine de patru discernăminte, deoarece omul se poate bucura de ceva numai dacă acel ceva este conform dorinţei sale. De aceea numim Kli-ul (vasul) “voinţă de a primi”, sau “poftă”. Aşadar, în funcţie de nivelul la care există nevoia avem şi nivelul poftei de a satisface acea nevoie.

Sunt două condiţii pentru crearea unei pofte:

1. Omul trebuie să ştie ce să poftească. El nu poate pofti ceva ce nu a mai văzut sau de care nu a auzit vreodată.
2. Omul nu va fi avut lucrul dorit, deoarece dacă ar fi obţinut deja obiectul dorinţei, şi-ar fi pierdut pofta.

Pentru a fi îndeplinite aceste două condiţii, au ieşit la iveală, în voinţa de a primi, patru faze/discernăminte care, împreună cu rădăcina lor, sunt de fapt cinci. Al cincelea discernământ este numit Kli, adecvat primirii încântării şi plăcerii.

Ele urmează această ordine:

1) Keter: dorinţa Lui pentru împlinirea creaturilor Lui.

2) Hohma: Dorinţa Lui pentru împlinirea creaturilor Lui a creat o deficientă – o existenţă din absenţă – şi odată cu aceasta, a creat Lumina. Aşadar, abundenţa şi dorinţa de a primi abundenţa vin împreună. Este aşa întrucât dorinţa încă nu ştia  ce să poftească; prin urmare, s-a născut împreună cu împlinirea ei. Însă dacă are împlinirea, atunci îşi pierde dorinţa de împlinire, lipsind cea de-a doua condiţie necesară. Acest discernământ este numit Bhina Alef (primul discernământ) de Aviut (al dorinţei).

3) Bina: Deoarece Lumina vine de la Cel care dăruieşte, forţa dăruirii este inclusă în ea. Prin urmare, la finalul ei, Hohma îşi doreşte să-şi echivaleze forma cu cea a Creatorului, adică să nu fie primitor, ci dăruitor. Este o regulă în spiritualitate: “Orice generaţie a unei forme este considerată a fi un nou discernământ”. Prin urmare, acestui discernământ i se dă propriul nume – Bina, iar acesta este Bhina Bet (al doilea discernământ) de Aviut. Am învăţat de asemenea că, în timp ce aceea de jos îşi doreşte echivalarea de formă, Lumina care se extinde este Ohr Hasadim (Lumina Milei), iar aceasta este Lumina care străluceşte în Bina.

Întrebare: Dacă Bina pofteşte să dăruiască, de ce este considerată Aviut Bet (al doilea grad al lui Aviut)? Dimpotrivă, s-ar părea că ar trebui să fie mai pură decât Bhina Alef de Aviut (primul grad al lui Aviut).

Răspuns: Am explicat printr-o alegorie: O persoană îi dă prietenului un cadou, iar prietenul îl primeşte. După aceea se răzgândeşte şi decide că a primi nu este în interesul său şi returnează darul. La început, a fost sub influenţa şi dominaţia celui care dăruie; prin urmare, a primit. Îndată ce-a primit, însă, a simţit că este un primitor, iar această senzaţie l-a făcut să returneze darul.

Lecţie: În Bhina Alef, el a primit mulţumită dominaţiei celui care dăruie, însă încă nu se simţise ca un primitor. Iar când a văzut şi a simţit că este primitor, a încetat să mai primească, iar asta este Bhina Bet. Cu alte cuvinte, în acea stare a simţit că este primitor şi, drept urmare, a vrut să dăruiască celui care dăruise. De aceea Bhina Bet este numită Bina, pentru că s-a examinat/evaluat pe sine (Hitbonena în ebraică) ca fiind primitor şi drept urmare a vrut să dăruiască. Este şi motivul pentru care învăţăm că începutul studiului este de la Bina în jos.

4) ZA: La finalul ei, Bina a primit un fel de tragere care a apărut din scopul Creaţiei, pe care a trebuit să o primească deoarece scopul Creaţiei nu a fost ca creaturile să se angajeze în dăruire. Pe de altă parte, ea şi-a dorit echivalenţa de formă, dăruirea. De aceea, a făcut un compromis: ea va primi Hasadim (mila) şi iluminarea de la Ohr Hohma (Lumina Înţelepciunii).

Aceasta se numeşte Bhina Ghimel de Aviut, deoarece ea deja prelungeşte Hohma, având însă încă Hasadim în ea. De aceea se numeşte Zeir Anpin (fața mică). Hohma este numită Panim (față), ca în expresia “Înţelepciunea omului îi face faţă strălucitoare” însă primeşte această Ohr Hohma într-o Zeir, adică într-o foarte mică măsură. Însă acest discernământ încă nu este considerat Kli (vas), deoarece dacă poate dărui şi primi numai o iluminare de la Ohr Hohma, este un semn că pofta sa de a primi este incompletă, având totuşi şi puterea de a se angaja în dăruire.

5) Malhut: La sfârşitul său, Bhina Ghimel este stimulată de Sus să primească abundenţa din cauza dorinţei Lui de împlinire a creaturilor Lui. Până la urmă, scopul Creaţiei nu a fost ca cele inferioare să primească în Zeir Anpin. Prin urmare, această trezire o face pe Malhut să aibă dorinţă şi poftă de a primi Ohr Hohma aşa cum a strălucit în Bhina Alef, când a avut toată Ohr Hohma.

Însă diferenţa dintre Bhina Alef şi Bhina Dalet este aceea că Bhina Alef nu putea spune că se bucură de Ohr Hohma, deoarece încă nu dispunea de poftă şi de absenţă, deoarece Kli-ul şi abundența vin împreună. Însă Bhina Dalet pofteşte Ohr Hohma când nu o are; prin urmare, atunci când primeşte, simte încântarea şi plăcerea care vin din împlinirea dorinţei sale.

Numai această Bhina este numită Kli, deoarece îşi doreşte numai să primească. Toate Bhinot (pluralul pentru Bhina) de dinaintea ei sunt considerate “Lumină fără Kli”. Iar atunci când Bhina Dalet primeşte Lumina, este o stare numită “lumea Ein Sof” şi de asemenea “umplerea întregii realităţi”.

Întrebare: Dacă avem de a face cu spiritualitatea, acolo unde nu este timp şi nici spaţiu, ce înseamnă “umplerea întregii realităţi”?

Răspuns: Să ne reîntoarcem la alegoria de la începutul acestei explicaţii, alegorie în care El a vrut să dea creaturilor Lui 100 kg de plăcere şi drept urmare a trebuit să creeze în creaturi 100 kg de deficienţă şi dorinţă de a primi, corespunzător plăcerii. Atunci când cele 100 kg de dorință primesc 100 kg de umplere, asta se numeşte“umplerea întregii realităţi”, adică nicio deficientă nu este lăsată fără umplere.

Iar acum vom explica înţelesul numelui Malhut de Ein Sof: Acest Malhut, care pofteşte să primească abundența care să-i umple deficiența este numită “primire cu intenţia de a primi”. Asta înseamnă că primeşte pentru a-şi satisface lipsa. Într-o fază ulterioară, ea pune capăt şi o restricţie (Ţimţum) folosirii acestui Kli. Însă în faza iniţială, de care ne ocupăm, încă nu a pus acest Sof (sfârşit) şi nici un Sium (încheiere); prin urmare, acest stadiu este numit Ein Sof (fără sfârşit).

Am învăţat că la sfârşitul ei, după ce a primit abundenţa, s-a trezit în Hohma o dorinţă de a dărui, adecvată dorinţei de a dărui a Emanatorului. De asemenea, imediat ce Malhut a primit Lumina, aceasta a deşteptat în ea o dorinţă de a dărui, pentru că această Lumină are puterea de a dărui. Bina şi-a dorit să dăruiască, însă nu a reuşit deoarece din calitatea Bina lipseşte scopul Creaţiei. Chiar şi primirea iluminării ei în ZA nu a fost suficientă, din moment ce dorinţa Creatorului de a aduce împlinirea creaturilor Lui a fost pentru abundenţă, nepotrivită pentru ZA. Prin urmare, cum ar putea Malhut să dobândească echivalență de formă şi să atingă de asemenea scopul Creaţiei?

Este spus despre asta că a inventat ceva nou: pentru ca Malhut să primească totul, însă nu precum Ein Sof, unde totul era cu intenţia de a primi, ea o va face cu intenţia de a dărui. Aşadar, pe de-o parte, ar realiza scopul Creaţiei de împlinire a creaţiilor Sale, deoarece ea ar primi totul şi, pe de altă parte, direcţia ar fi spre dăruire, ceea ce înseamnă echivalență de formă.

ŢIMŢUM ALEF

Decizia lui Malhut de a nu vrea să primească cu intenţia de a primi, este considerată respingere a Luminii. Această stare este numită Ţimţum (restricţie). Este o regulă în spiritualitate că orice apariţie a unei forme noi este considerată un nou discernământ. Aşadar, trebuie să discernem două stări:

1. Când Bhina Dalet a primit toată Lumina cu un Kli numit “poftă”. Asta se numeşte “umplerea întregii realităţi”. Ea poartă totodată numele de “lumea Ein Sof”.
2. După ce şi-a dorit echivalența de formă. Această stare este considerată o lume diferită, numită “lumea Ţimţum”, de la care Lumina s-a îndepărtat.

Prin urmare, conform distincţiei făcute, Hohma a primit şi Bina a reflectat Lumina, Malhut rămânând aşa cum a fost, în faza de lume Ein Sof, primind toată Lumina. Iar acum putem distinge o nouă Malhut, care reflectă Lumina.

Ar trebui să ştim că în prima fază, numită Ein Sof, a fost “El este Unul şi Numele Lui Unu”, însemnând că Lumina şi Kli-ul au fost un discernământ. Numai după Ţimţum a existat o distincţie a patru faze, sau zece Sfirot, deoarece Lumina s-a îndepărtat de ele.

Întrebare: Ca urmare a acestui Ţimţum, Lumina s-a îndepărtat din toate cele zece Sfirot. Acest lucru este uimitor, deoarece Ţimţums-a făcut pe primirea cu intenţia de a primi, care este Bhina Dalet şi nu în celelalte Behinot!

Răspuns: Primele trei Behinot nu sunt considerate Kelim, ele susţinând numai o ordine a evoluţiei, la sfârşitul căreia se naşte Kli-ul, numit primire cu intenţia de a primi şi apare ca fiind distinct de Cel care Dăruie. Însă primele trei Behinot încă nu sunt distincte de Cel care Dăruie.

După ce s-a născut Malhut, ea şi-a dobândit cauzele. Prin urmare, nu se poate spune că, după Ţimţum, Lumina a rămas în cele Nouă Superioare, deoarece ele nu fac parte din Kelim. Singurul Kli este Malhut şi dacă ea nu vrea să primească Lumina, toată Lumina se îndepărtează, iar ea nu primeşte nimic.

Şi Ari a spus “Ţimţum a fost aceeaşi”, fără distincţie între grade.

Întrebare: Dacă este aşa, de ce spunem că cele patru Behinot devin distincte după Ţimţum?

Răspuns: Distincţia în ceea ce priveşte cauza şi consecinţa s-a făcut, însă nu a fost nicio distincţie între Sus şi jos.

Întrebare: Ce înseamnă în spritualitate Sus şi jos?

Răspuns: Importanţă – în timp ce cauza şi consecinţă nu implică importanța. De exemplu, Vilna Gaon a fost o consecinţă a tatălui său, însă care a fost mai importantă, cauza sau consecinţa?

Trebuie să înţelegem de ce nu a fost nicio distincţie între Sus şi jos. Malhut a primit Lumina care “umple întreaga realitate”, iar asta nu este considerată o deficiență sau o inferioritate ca importanţă. Prin urmare, ar fi putut să rămână în acea fază dacă nu ar fi ales să facă Ţimţum.

Asta este ceea ce Ari vrea să susţină când spune că Ţimţum a fost aceeaşi, că Malhut nu a fost de o importanţă inferioară. Atunci, ceea ce este mai îndepărtat de Malhut devine de o importanţă Superioară, iar ceea ce este mai apropiat de Malhut devine de o importanţă inferioară.

CELE ZECE SFIROT DE IGULIM (CERCURI) ŞI LINIA LUI EIN SOF CARE LE UMPLE

După Ţimţum, Kelim au rămas goale şi în ele au rămas Reşimot (amintiri / reminiscenţe) ale Luminii pe care au avut-o. Ele sunt numite “cele zece Sfirot de Igulim din lumea Ţimţum”. Sunt numite Igulim pentru a face aluzie la chestiunea legată de Sus şi jos care nu li se aplică, la fel cum este într-un cerc corporal.

Şi deoarece Malhut este operatorul, deoarece ea este Kli-ul efectiv, Malhut de Igulim s-a întors şi a prelungit Lumina pentru a primi cu intenţia de a dărui. Iar aici învăţăm o regulă nouă: “O dorinţă în Cel Superior devine o lege obligatorie în cel inferior”. Prin urmare, acum îi este interzis să primească.

Am propus cândva o alegorie pe tema asta: În ajunul unei luni noi este momentul pentru a spune rugăciunea mică de Yom Kipur (Ziua Ispăşirii) şi pentru o trezire spre căinţă. Câteodată, unii se întreabă dacă să postească sau nu în acea zi. Nu este obligatoriu să se postească şi, la fel, nu există nicio interdicţie alimentară. Prin urmare, alegerea este la latitudinea fiecăruia.

Dacă, în cele din urmă, cineva decide să postească, pentru ca mai târziu să regrete şi să-şi doreşte să mănânce, regula este că acum îi este interzis să mănânce, astfel încât “nu-şi va încălca cuvântul” referitor la jurământ. Aşadar, vedem că iniţial nu era nicio interdicţie asupra mâncării, pentru ca, după ce a ales să postească, să-i fie interzis să mănânce.

Lecţie: La început, Malhut nu a vrut să primească din proprie alegere. Însă acum, pentru că prelungeşte din nou Lumina, îi este interzis să primească Lumina. Iar dacă există interdicţia, atunci există Sus şi jos ca importanţă. Prin urmare, această extindere se numeşte “o linie care se prelungeşte din Ein Sof şi de Sus în jos”.

De asemenea am învăţat că deşi Igulim au prelungit Lumina, ele au primit-o numai de la linie. Trebuie să înţelegem de ce este astfel: Orice formă nouă în spiritualitate este un nou discernământ. Drept urmare, sunt două tipuri de Kelim (pluralul pentru Kli):

1. Kelim în care nu există nicio interdicţie de primire.
2. Kelim care acum s-au prelungit, cu extensia Luminii şi al căror Malhut se numeşte Malhut de Yoşer (onestitate), asupra căreia este o interdicţie de primire, datorită regulii: O dorință în Cel Superior devine lege obligatorie în cel inferior.

De asemenea am învăţat că Igulim ar trebui să primească Lumina de la ceea ce au atras din nou. Această Lumină este numită “o linie”. Ea conţine Sus şi jos ca importanța şi nu mai există o altă Lumină. Acesta este înţelesul faptului că Igulim nu au Lumină decât de la linie.

Totuşi, este o mare diferenţă între Malhut de Igulim şi Malhut a liniei. Malhut de Igulim a avut Lumină sub forma de “umplere a întregii realităţi”, în timp ce Malhut de Yosher nu a avut niciodată nici-o Lumină, nici nu va avea vreodată Lumină în Kli-ul ei, numit “primire cu intenţia de a primi”.

LINIA ŞI ZIVUG DE HAKA’A

Până acum am discutat trei faze:

1. Voinţa de a primi care a fost creată în lumea Ein Sof şi care a primit toată Lumina.
2. În lumea Ţimţum a devenit evident faptul că voinţa de a primi trebuie corectată în scop decorativ.
3. În linie este clar faptul că Kli-ul trebuie corectat datorită deficienței. Altfel Lumina nu se va extinde în el.

Şi acum vom discuta despre linie. Am învăţat deja că linia are Sus şi jos ca importanță, întrucât Malhut a liniei a avut interdicţie de a primi deoarece ea este considerată primire cu intenţia de a primi. Regula este că în toate gradele, numele Malhut nu a fost schimbat, care este “primire cu intenţia de a primi”. Iar Lumina ei este Ohr Hozer, însemnând că îşi doreşte să dăruiască Celui Superior.

Iar când Lumina se extinde în Malhut, ea a făcut un Zivug de Haka’a, un Masah, care implică oprirea Luminii şi efectuarea evaluărilor. De pildă, ea şi-a asumat că poate primi numai două zeci la sută din Lumină cu intenţia de a dărui. Prin urmare, a decis să îmbrace numai atâta Lumină.

Totuşi, a simţit că este prea multă plăcere în cele opt zeci la sută din procentele rămase şi dacă ar fi primit-o ar fi făcut-o cu intinţia de a primi. Prin urmare, a decis să nu primească acea parte a Luminii. Aşadar care este diferenţa între un Ţimţum şi un Masah (ecran)?

• Un Ţimţum se petrece prin alegere, aşa cum am învăţat că Masah a avut toată Lumina şi a ales să nu o primească.
• Un Masah este dominaţia Celui Superior asupra celui inferior. Prin urmare, chiar dacă cel inferior şi-a dorit să primească, Cel Superior nu-i permite.

Înţelesul termenului Zivut de Haka’a (cuplare prin lovire) este următorul: În corporalitate, câteodată se întâmplă ca atunci când oamenii au păreri diferite, aceştia se ciocnesc unul de altul. În spiritualitate, când două entităţi se contrazic una pe alta, se consideră că se lovesc una de alta.

Şi care ar fi disputa? Cel Superior, care îşi doreşte să aducă împlinire  creaţiilor Lui, trezeşte în cel inferior o dorinţă de a primi toată Lumina. Însă cel inferior îşi doreşte contrariul, să-şi echivaleze forma şi prin urmare nu îşi doreşte deloc să primească. Aceasta este impactul care se desfăşoară între Cel Superior şi cel inferior.

Până la urmă, ei se echivalează şi crează o unire şi un Zivug între ei. Cu alte cuvinte, cel inferior primeşte Lumina întocmai cum îşi doreşte Cel Superior, însă numai atâta cât poate primi cu intenţia de a dărui, aşa cum îşi doreşte cel inferior. Aşadar, avem două lucruri aici: 1) echivalență de formă şi 2) primirea Luminii.

Cu toate acestea, Zivug-ul este posibil numai dacă îl precede o lovire, deoarece fără lovire şi cu dorinţa celui inferior de a primi Lumină, aceasta ar fi o opoziţie şi o distincţie faţă de Creator. Acest proces de Zivug de Haka’a este numit Roş (cap). Un Roş  înseamnă rădăcină, un potenţial, care are nevoie de un proces de împlinire. Roş-ul există datorită existenţei Sof-ului, interzicerea primirii. Prin urmare, Malhut este obligat să evalueze, iar asta se numeşte Roş, care precede primirea efectivă.

În consecinţă, putem înţelege cuvintele lui Ari de la începutul cărţii Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot): “Iată că înainte ca emanaţiile să fi fost emanate şi creaturile să fie fost create, etc., şi nu exista o asemenea parte precum capul, sau sfârşitul”, etc.(…). Este aşa întrucât în Ein Sof, încă nu a fost o interdicţie a primirii; prin urmare, a primit imediat. Însă acum că este sfârşitul, ar trebui să distingem între Roş, care e potenţialul şi Guf (corp), care e împlinirea.

Iar după aceea primeşte efectiv, însemnând că cele douăzeci de procente pe care le-a primit cu intenţia de a dărui sunt considerate Toh (interior) al gradului, iar locul în care se extinde Lumina este numit de la Peh (gură) la Tabur (buric). Iar Malhut de Toh se situează la Tabur, spunând “Ce primesc de aici înainte, însemnând cele optzeci de procente, vor fi cu intenţia de a primi. Prin urmare, nu vreau să primesc ca să nu fiu diferit”. Prin urmare, Lumina se îndepărtează, iar acest discernământ este numit Sof al gradului.

BITUŞ ÎNTRE LUMINA INTERIOARĂ ŞI LUMINA ÎNCONJURĂTOARE ÎN PARŢUF

Tot ceea ce s-a discutat aici despre RTS (Roş, Toh, Sof) se referă la primul Parţuf, numit Galgalta, care foloseşte Aviut din Bhina Dalet. Şi am mai învăţat că Galgalta a primit maximum pe care-l putea primi cu intenţia de a dărui. Nu putea primi mai mult. Totuşi, am învăţat că în Gândul Creaţiei, Kli-ul a primit totul. Este aşa întrucât Kli-ul de primire cu intenţia de a primi a fost creat de Creator, în timp ce în Kli-ul pe care îl face cel inferior, numit “cu intenţia de a dărui”, există o limită în cantitatea pe care o poate primi. Rezultă că nu este un Kli  care să poată primi cele optzeci de procente de Lumină care au rămas în afară Parţuf-ului.

Aşadar, ce se va întâmpla cu ele? Pentru a corecta asta, a fost creat Bituş-ul dintre Lumina Interioară şi Lumina Înconjurătoare. Acestea sunt cuvintele lui Ari în ceea ce priveşte această chestiune (Talmud Eser Sfirot, Partea 4, Capitolul 1, Punctul 4): “Când Luminile Interioare se conectează cu Luminile Înconjurătoare, ele se conectează în Peh. Prin urmare, când se ridică împreună în afara lui Peh, legate împreună, se lovesc şi se luptă una cu alta iar loviturile lor generează Kelim”. Aşadar, prin lovituri sunt generate Kelim.

Iar noi trebuie să înţelegem de ce 1) Ohr Pnimi(Lumina Interioară) şi Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) se lovesc una de alta şi 2) de ce această luptă generează Kelim.

Răspuns: Am spus deja că în spiritualitate are loc o luptă atunci când două lucruri sunt opuse unul celuilalt. Trebuie, însă, şi să înţelegem de ce se petrece această luptă atunci “când apar împreună în afara lui Peh”.

La Roş-ul gradului, 100% din Lumină se extinde fără vreo distincţie între cea Interioară şi cea Înconjurătoare. Este aşa întrucât dorinţa Lui de a aduce împlinire creaturilor Lui este completă. Însă cel inferior, care este limitat, evaluează şi decide, de pildă, că poate primi numai douăzeci de procente cu intenţia de a dărui. Asta se întâmplă în Roş, în potenţial. “Când apar împreună în afara lui Peh”: Apariţia, în spiritualitate, este numită “revelare”, când ceea ce a fost în potenţial este revelat în realitate. În acel moment, se primeşte o parte şi se respinge o alta, care devine Ohr Makif.

Acest Ohr Makif, pare să vină la Masah şi să obiecteze “Comportamentul tău, adică faptul că ai ridicat Masah-ul, nu este bun, întrucât cum va mai fi în felul acesta împlinit scopul Creaţiei de a face bine creaturilor Lui? Cine va mai primi Lumina?”.

Pe de altă parte, Ohr Pnimi este de acord cu Masah-ul, deoarece expansiunea Luminii în interior se face chiar prin Masah şi prin Ohr Hozer (Lumina Reflectată). Această dispută este numită Bituş între Ohr Makif şi Ohr Pnimi, sau Bituş-ul Luminii Înconjurătoare (Ohr Makif) în Masah.

Adevărul este că Ohr Makif este pe dreapta; prin urmare, Masah-ul este de acord cu ea. Şi deoarece este de acord, nu mai poate să respingă şi să ridice Ohr Hozer şi prin urmare, nu mai poate primi cu intenţia de a dărui. Aşadar, Lumina se îndepărtează şi Masah-ul este purificat, adică încetează să mai primească. Această stare este numită Din (judecată) şi Achoraim (posterior, spate).

Şi deoarece fiecare Bhina (discernământ) constă din patru Behinot, Masah-ul se îndepărtează treptat, începând cu Bhina Dalet din Bhina Dalet, apoi cu Bhina Gimel din Bhina Dalet, ş.a.m.d. până când se ridică la pe Peh a Roş-ului,sursa din care a venit Masah-ul din Guf. Cu alte cuvinte, încetează să mai primească în totalitate.

Pe măsură ce se ridică, foloseşte un Aviut mai mic de fiecare dată şi astfel primeşte Lumini mai mici cu intenţia de a dărui. De pildă, când se înălţa la Bhina Alef, poate primi numai Lumina Ruach. Când se ridică la Bhinat Şoreş (rădăcina), poate primi numai Lumina Nefeş, cu intenţia de a dărui. Într-un final, nu poate primi nimic cu intenţia de a dărui şi astfel încetează în totalitate să mai primească.

Întrebare: Care este beneficiul Luminii Înconjurătoare (Ohr Makif), care vrea să strălucească drept urmare scopului Creaţiei şi care astfel îşi doreşte ca Masah-ul să primească mai mult? Până la urmă, lucrurile se desfăşoară în contrast cu voinţa sa, întrucât Masah-ul pierde chiar şi ce a avut!

Răspuns: Toate gradele care au apărut în timpul îndepărtării luminii nu sunt reminiscenţe din ceea ce a avut la început, deoarece este o regulă: “Nu există nici-o generaţie a Luminii care să nu se extindă din Ein Sof”. Asta înseamnă că fiecare discernământ apare într-un discernământ nou. Aşadar, la început, nu putea să primească nimic mai mult. Însă acum că Bhina Dalet s-a îndepărtat, poate primi mai mult de la Bhina Ghimel.

Acesta este sensul pentru care Kelim au fost create prin Bituş, adică înainte de Bituş nu mai avea Kelim de primire, pentru că primise tot ce putuse cu intenţia de a dărui. După Bituş, însă, când a fost purificat Masah-ul din Bhina Dalet, a fost loc de primire în Bhina Ghimel, deoarece s-a îndepărtat de Bhina Dalet şi nu a avut nimic. Iar când s-a îndepărtat de Bhina Ghimel, a putu primi în Bhina Bet.

Se naşte totuşi o întrebare: Unde este împlinirea dacă de fiecare dată primeşte mai puţin?

Răspuns: Nu există absență în spiritualitate. Asta înseamnă că orice apare, rămâne, doar că nu se vede şi încă nu poate produce plăcere, în afară de ceea este vizibil. Însă când munca este încheiată, toate Luminile apar dintr-odată. Prin urmare, la sfârşit există împlinire.

Baal HaSulam a prezentat cândva o alegorie pe tema asta: Doi oameni care au fost prieteni de copilărie, s-au despărţit fiind adulţi. Unul a devenit rege, iar celălalt, un sărăntoc. După mulţi ani, cel sărac a auzit că prietenul său a devenit rege şi s-a decis să meargă în ţara prietenului său pentru a-i cere ajutor. Şi-a împachetat puţinele lucruri pe care le avea şi a plecat.

Când s-au întâlnit, i-a spus regelui că el este un nevoiaş, şi cu asta i-a atins inima regelui. Regele i-a spus prietenului: “Am să-ţi dau o scrisoare pentru trezorierul meu ca să-ţi permită să intri în trezorerie vreme de două ore. În aceste două ore, oricât reuşeşti să aduni este al tău”. Sărmanul om s-a dus la trezorier, înarmat cu scrisoarea şi a primit mult doritul permis. A păşit în trezorerie cu o cutie cu care obişnuia să cerşească şi în cinci minute şi-a umplut cutia până la buză şi voios a ieşit din trezorerie.

Însă trezorierul i-a luat cutia şi a împrăştiat întreg conţinutul. Apoi i-a spus nevoiaşului înlăcrimat “Ia cutia şi umple-o din nou”. Sărmanul om a păşit încă o dată în trezorerie şi şi-a umplut cutia. Însă când a păşit afară, ca şi data trecută, trezorierul i-a împrăştiat conţinutul.

Acest ciclu s-a repetat până când s-au scurs cele două ore. Ultima oară când cerşetorul a ieşit, i-a spus trezorierului: “Te implor, lasă-mi ce am adunat. Timpul mi-a expirat şi nu mai pot intra în trezorerie”. Atunci trezorierul i-a spus: “Conţinutul acestei cutii este al tău şi la fel şi tot ceea ce ţi-am împrăştiat din cutia ta în ultimele două ore. Ţi-am împrăştiat banii de fiecare dată deoarece am vrut să fii în avantaj, doarece de fiecare dată, tu veneai cu micuţa ta cutie plină şi nu mai aveai loc pentru mai mult”.

Lecţie: Orice primire a Luminii în scopul de a dărui rămâne. Însă dacă Lumina rămâne, nu am vrea să primim mai mult, deoarece nu am putea să primim cu intenţia de a dărui mai mult decât am primit. Prin urmare, fiecare nivel trebuie să se îndepărteze, de fiecare dată corectăm un Kli al voinţei de a primi cu intenţia de a dărui, până când toată voinţa de a primi este corectată. Atunci, toate Luminile vor străluci deodată.

Şi acum să ne întoarcem la purificarea Masah-ului. Prima prelungire care a apărut de la Peh în jos, este numită Ta’amim (arome), de la versul “cum cerul gurii gustă mâncarea”. După Bituş de Ohr Makif, Masah-ul a început să se purifice , iar pe această cale, a produs un nivel nou de fiecare dată. Aceste grade se numesc Nekudot (puncte).

Am explicat deja cuvintele lui Ari, despre cum au fost făcute Kelim prin Bituş, deoarece acum au posibilitatea să primească mai multă Lumină. Însă Baal HaSulam interpretează diferit crearea Kelim (pluralul pentru Kli): Când Lumina era în Kli, Lumina şi Kli-ul erau amestecate una cu cealaltă. Prin Bituş, Lumina s-a îndepărtat, iar apoi Kli-ul a devenit vizibil.

Interpretare: Când Lumina străluceşte în Kli, deficienţa Kli-ului este imperceptibilă; prin urmare, nu merită numele de Kli. Este aşa întrucât fără Kli, Lumina nu poate străluci. Prin urmare, sunt de-o importanță egală. Însă odată ce Lumina se îndepărtează, Kli-ul este remarcat ca un Kli, iar Lumina ca Lumină.

Punctul (Nekuda) de restricţionare (Ţimţum) constituie raţiunea pentru care gradele care apar în timpul purificării se numesc Nekudot.

Dar ce este Punctul (Nekuda) de restricţionare (Ţimţum)? Sfântul Zohar spune că Malhut este numită “un punct negru fără nici-o albeaţă în el”. Asta înseamnă că în timpul întunericului, Malhut este numită “punct”. Iar atunci când are loc Ţimţum şi este interzisă primirea cu intenţia de a primi, punctul devine negru. Cu alte cuvinte, punctul de restricţionare (Ţimţum) este prezent indiferent dacă este imposibilă primirea cu intenţia de a dărui şi există o dorinţă de a primi cu intenţia de a primi.

Pentru a reveni la subiectul nostru, când Masah-ul a fost purificat în Bhina Dalet, lui Bhina Dalet i-a fost interzisă primirea. Acesta este înţelesul faptului că punctul de Ţimţum se află la ea. Însă Bhina Ghimel mai putea încă să primească, iar când Masah-ul a fost purificat în Bhina Ghimel, de asemenea, acesta devine  punctul deŢimţum.

Ar trebui de asemenea să explicăm diferenţa dintre Roş, Toh şi Sof: Roş-ul este considerat “potenţial”, însemnând că acolo nu există nici-o primire. Două părţi s-au extins de la Roş:

• O parte poate primi Lumina şi poartă numele de zece Sfirot din Toh. Lumina este abundența care intră în Kelim şi este numită Ohr Pnimi, care este Ohr Hohma -Lumina dorinţei Lui de a aduce împlinire creaturilor Lui.
• A doua parte care s-a extins de la Roş este acea parte a dorinţei de a primi cu intenţia de a primi, pe care nu vrea să o folosească. Spune că nu vrea să primească acolo, adică o închide. Prin urmare, această parte poartă numele de zece Sfirot din Sof.

Întrebare: Am învăţat că Sfirot vine de la cuvântul “safir” adică strălucire. Însă Malhut a Guf-ului, numită Malhut de Tabur, dacă nu vrea să primească şi pune un Sof (sfârşit) Luminii, de ce se mai dă acestei părţi numele de Sfirot?

Răspuns: Sunt numite zece Sfirot deoarece, într-adevăr, Lumina a strălucit pentru ele. O explicaţie a acestui lucru se poate găsi în Partea 4, Capitoul 5, Punctul 1, unde se explică diferenţa dintre Toh şi Sof: “De la Peh de AK apar zece Sfirot interioare şi zece Sfirot înconjurătoare. Acestea se extind de vizavi de Panim până vizavi de Tabur-ul lui AK. Aceasta este Lumina esenţială, însă de asemenea străluceşte şi pe laterale şi de jur împrejurul lui Adam”, adică nu în mod necesar în opoziţie cu Panim, dar şi din laterale.

La Punctul 2, el interpretează cuvintele lui Ari după cum urmează: “Pe scurt, vom explica că de la Tabur în sus se numeşte Panim. Întrucât Lumina Hohma, considerată Lumina esenţială, este răspândită acolo, iar de la Tabur în jos se numeşte Achor (posterior, spate), deoarece se consideră primire cu intenţia de a primi. Prin urmare, Lumina Hohma nu se răspândeşte acolo, ci vine pe lateral”.

În josul aceleiaşi pagini, el continuă: “(…) întrucât prin Ohr Hozer, care este Ohr Hasadim, ajunge Bhina Dalet la Parţuf”. Asta înseamnă că Malhut de Tabur nu vrea să primească acolo, deoarece este voinţa de a primi cu intenţia de a primi. În schimb, vrea echivalența de formă, numită Hasadim“. Astfel ea primeşte şi iluminarea Hohma, deşi sub formă de “Lumină feminină”, adică numai primind şi nu dăruind”. “Primind şi nu dăruind” înseamnă că nu vrea să-şi dăruiască sieşi Lumină, ci dimpotrivă, spune că nu vrea să primească.

Şi prin această alipire (Dvekut), o iluminare a Luminii Hohma străluceşte asupra ei, iar asta se numeşte “iluminarea Hohma”. În consecinţă, diferenţa dintreToh şi Sof este că Ohr Hohma străluceşte în Toh şi în Sof atâta vreme cât ea nu vrea să primească, urmărind echivalența de formă, Lumina care străluceşte fiind Ohr Hasadim în iluminarea Hohma.

Şi mai trebuie să explicăm de ce denumirile din Ohr Hasadim sunt “dreapta” şi “stânga”, în timp ce în Ohr Hohma sunt “lung” şi “scurt”. Când Lumina străluceşte în Hasadim, se numeşte “dreapta” iar în Hohma,“lung”. Iar când nu străluceşte, în Hasadim se numeşte “stânga” şi în Hohma, “scurt”.

Întrebare: Ce înseamnă aceste nume?

Răspuns: Am învăţat că Ohr Hohma străluceşte în vasele de primire cu intenţia de a dărui, desigur. Prin urmare, măsura iluminării depinde de măsura lui Aviut. Asta se numeşte “Sus” şi “jos” şi de aceea denumirile în Ohr Hohma sunt “lung” şi “scurt”. Însă Ohr Hasadim nu se extinde în funcţie de Aviut şi nu este dependentă de aceasta. Prin urmare, denumirile în Ohr Hasadim sunt legate de lăţime: “dreapta” şi “stânga”, presupunând că strălucesc la acelaşi nivel  şi nefiind determinant pentru ele dacă este mai mult sau mai puţin Aviut.

UN PARŢUF INTERIOR

Până aici am discutat despre primul  Parţuf de AK, numit  Galgalta  sau  Parţuf-ul Interior din AK. Acum vom explica Parţuf-ul interior. Există o regulă după care în toate lumile există Parţufim (pluralul pentru Parţuf) interiori, având patru îmbrăcăminţi. Îl vom explica în lumea AK: Parţuf-ul Galgalta are în gradul său HaVaYaH complet iar din fiecare literă a HaVaYaH a fost generat un grad complet.

• Propriul Roş, numit Keter sau “vârful lui Yod”, este intangibil.
• De la Peh la Hazeh, este Yod din HaVaYaH, de acolo fiind generat Parţuf-ul AB din AK, care îl îmbracă.
• Din primul Hey, numit Bina, este generat Parţuf-ul SAG, de la Hazeh în jos. De aceea, Yod-Hey, care sunt AB şi SAG, îl îmbrăcă de la Tabur în sus. Iar sub Tabur, sunt Vav-Hey din HaVaYaH.
• Vav se numeşte a treia Superioară din NHY, numită Parţuf-ul MA şi din el este generată lumea Nekudim, care îmbracă acel loc.
• Din ultimul său Hey, numit Malhut, care sunt cele două treimi inferioare din NHY ale lumii AK, a fost generat Parţuf-ul BON, numit “lumea Atzilut”, care foloseşte Aviut Şoreş .

REŞIMOT

Când Lumina părăseşte Parţuf-ul Galgalta, rămân Kelim goale iar în acestea sunt rămase Reşimot ale Luminilor care au strălucit în Kelim. Înţelesul Reşimot este aşa cum vedem în corporalitate: când mănânci o mâncare delicioasă, sau asculţi ceva plăcut, îţi rămâne un gust a ceea ce ai experimentant, făcându-te să retrăieşti ceea ace ai avut. Similar, o Reşimo (singularul pentru Reşimot) este o dorinţă pentru ceea ce ai avut.

Sunt două discernăminte în Reşimot:

1. Lumina pură a Reşimo şi
2. Lumina grosieră a Reşimo.

Asta înseamnă că întrucât Ohr Yaşar (Lumina Directă) globală a strălucit în Kelim, purtând numele de “Ohr Hozer (Lumina Reflectată) globală”, atunci când Ohr Yaşar se îndepărtează, ea lasă o Reşimo (reminiscenţă) care este o parte din Ohr Yaşar. Această Reşimo se îmbracă într-o parte din Ohr Hozer care a fost acolo, adică lasă o amintire a faptului că a lucrat cu intenţia de a dărui. Asta se numeşte Reşimo a Luminii (Ohr) Hozer.

• Ce rămâne din Ohr Yaşar se numeşte “Lumina pură a Reşimo”;
• Iar ce rămâne din Ohr Hozer se numeşte “Lumina grosieră aReşimo”.

Ambele sunt îmbrăcate în Ohr Hozer globală, numită Kli şi ambele constituie un discernământ.

Explicaţie: Când Luminile strălucesc în Kelim spunem că Lumina şi Kli-ul sunt amestecate între ele până când Lumina şi Kli-ul nu se mai disting. Asta înseamnă că ele îndeplinesc aceeaşi acţiune şi că niciuna nu poate fi fără cealaltă. Sunt precum mâncarea şi apetitul: ambele îndeplinesc aceeaşi acţiune, deoarece este imposibil să mănânci dacă există apetitul, dar nu şi mâncarea şi de asemenea este imposibil să mănânci dacă este mâncarea, dar nu şi apetitul. Însă după aceea, când Lumina se îndepărtează, distingem Kli-ul, adică Ohr Hozer primeşte acolo un Kli.

La fel este şi în ceea ce priveşte Reşimot: când Lumina pură şi Lumina grosieră sunt împreună, ambele sunt numite Lumină şi sunt amestecate între ele.Iar când Lumina pură este distinctă de Lumina grosieră, Lumina grosieră primeşte un nume nou: Niţoţin (scântei).

Ar trebui să înţelegem de ce atunci când se îndepărtează Ohr Yaşar globală, Ohr Hozer globală este numită Kli, iar când Ohr Yaşar din Reşimo pleacă, Lumina grosieră din Reşimo este numită Niţoţ (scânteie), adică o scânteie de Lumină.

Răspuns: Ar trebui să spunem că atunci când Ohr Yaşar se îndepărtează, ea nu mai străluceşte deloc.  Însă atunci când se îndepărtează Ohr Yaşar din Reşimo, ea străluceşte de la distanţă.

Acum putem înţelege chestiunea legată de rădăcina Kelim şi rădăcina Luminilor: există o regulă după care toate lumile apar în formă de sigiliu şi amprentă. Asta înseamnă că aşa cum discernământul a apărut prima dată, lumile se extind de Sus în jos în aceeaşi ordine. Prima dată când acele Kelim au apărut, a fost în Parţuf-ul Galgalta. De aceea acesta este considerat “rădăcina vaselor” (Kelim).

Asta înseamnă că atunci când Lumina străluceşte în Kelim, ele sunt amestecate. Din acest motiv, este imposibil să deosebim Lumina de Kli. Însă după plecarea Luminii, apar vasele (Kelim). De asemenea, Reşimo a Luminii Hohma din Kli-ul Hohma, etc. Prin urmare, când discutăm despre Kelim, începem cu KHB.

Iar când a fost generat al doilea Parţuf, numit AB, unde străluceşte Lumina Hohma, urmând regula după care fiecare Lumină care vine străluceşte în cel mai pur Kli, numit Keter, acum Lumina Hohma străluceşte în Kli-ul Keter. Acesta se numeşte “rădăcina Luminilor”, care sunt aranjate în această ordine, ordinea lui HBD. În felul acesta putem înţelege de ce uneori Parţuf-ul începe cele zece Sefirot cu KHB iar alteori cu HBD.

TAGHIN ŞI OTIOT

Acum vom explica problema ;egată de Taghin şi Otiot. Am învăţat că Reşimot care au rămas din Ta’amim se numesc Taghin. Uneori denumim Reşimot care au rămas din Nekudot, cu numele Otiot. Motivul este că atunci când se purifică întregul Parţuf Galgalta, care este Bhina Dalet din Aviut, Masah-ul a fost inclus în Reşimot al tuturor nivelurilor care s-au îndepărtat. Acest nivel s-a ridicat la Roş-ul gradului şi a cerut puterile pe care le-a pierdut. Şi întrucât ultima Bhina este pierdută, datorită Bituş-ului Luminii (Ohr) Makif care a slăbit forţa Masah-ului, nu a putut depăşi Bhina Dalet, ci numai Bhina Ghimel, care este similară cu Nekudot.

Şi am învăţat că au rămas două tipuri de Reşimot – una dintre Reşimo a rămas din Lumina Keter şi a fost îmbrăcată în Kelim, numită Dalet de Hitlabşut (îmbrăcăminte). S-a pierdut, totuşi, acea Reşimo a puterilor şi intensificărilor. Este spus despre asta că “ultima Bhina este pierdută” şi ce a rămas este numai Ghimel de Aviut.

Rezultă că atunci când Masah-ul din Guf-ul lui Galgalta s-a ridicat la Roş-ul lui Galgalta, a cerut puterea Masah-ului pentru ambele tipuri de Reşimot:

1. În Dalet, Reşimo din nivelul Ta’amim.
2. În Aviut a nivelului Nekudot.

Prin urmare, au fost făcute două Zivugim în Roş-ul gradului:

1. În Dalet din Hitlabşut la nivelul Keter.
2. În Ghimel din Aviut la nivelul Hohma.

De asemenea am învăţat că Dalet din Hitlabşut străluceşte numai în Roş-ul gradului celui inferior, Roş-ul lui AB. Însă Ghimel din Aviut are de asemenea Hitpaştut în Guf. Şi deoarece Guf-ul este numit Kelim şi Otiot, Reşimo din Aviut, adică Reşimo din Nekudot este numită Otiot. Asta întrucât, după aceea, Kelim se întind pornind de la această Reşimo, în timp ce Reşimo din Hitlabşut rămân ca Taghin, strălucind numai în Roş-ul gradului.

Iată cum a explicat-o el, oral: Ghimel din Aviut al lui AB şi Ghimel a lui Galgalta nu sunt identice, deoarece Ghimel a lui AB este Ghimel a Aviut-ului general, în timp ce Ghimel a lui Galgalta este Ghimel a lui Dalet din Aviut. Însă chiar şi aşa, Ghimel a lui AB tot se prelungeşte din Ghimel a lui Galgalta. Prin urmare, aici el atribuie Reşimo din Aviut din care a fost generat Parţuf-ul AB în Reşimo din Nekudot, a cărei Cea Mai Înaltă Bhina este Ghimel.

CONTINUAREA SECVENŢEI

Să revenim pentru a clarifica restul secvenţei. Odată ce Ohr Makif a ascuns Masah-ul din Guf-ul lui Galgalta, Masah-ul din Guf s-a ridicat la Roş. Şi deoarece ultima Bhina a fost pierdută, s-a făcut un Zivug în Roş-ul lui Galgalta numai pe Reşimot ale lui Dalet Ghimel, răspândindu-se de la Peh la Hazeh.

Şi deoarece Masah-ul de la Tabur este inclus în Aviut a Roş-ului, când este la nivelul Roş-ului, se fac două discernăminte:

1. Propria sa Bhina – Masah-ul de la Tabur;
2. Aviut la Roş.

De îndată ce acest Masah a coborât de la Peh la Hazeh, adică în Bhina Ghimel, se consideră că Lumina AB străluceşte în internalitatea vaselor (Kelim) lui Galgalta. Asta înseamnă că Parţuf-ul AB interior a făcut un Zivug pe ce a fost inclus în Aviut a Roş-ului. De la Hazeh la Peh a lui Galgalta, a fost generat un nou grad, numit “Roş al Parţuf-ului AB exterior” iar de la Hazeh până la Tabur a apărut Guf-ul lui Parţuf-ului AB.

Întrebare: Acest lucru este uimitor. Până la urmă, există regula că următorul grad ar trebui să umple Kelim ale gradului precedent. Atunci de ce Parţuf-ul AB nu se extinde sub Tabur-ul lui Galgalta?

Răspuns: Deoarece nu are Masah pe Bhina Dalet. Aşa că, dacă s-ar extinde dedesubt şi dacă ar vedea voinţa de a primi care este prezentă acolo, nu ar putea să o depăşească. De aceea a rămas deasupra Tabur-ului.

În Parţuf AB, de asemenea a fost un Bituş al Luminii (Ohr) Makif, iar Parţuf-ul SAG a fost generat din Reşimot ale Parţuf-ului AB. Încă sunt Reşimot de deasupra Tabur-ului lui AK, însă Reşimot de sub Tabur-ul lui AK nu au fost încă împlinite.

Iar acest Parţuf SAG a fost generat pe Reşimot din Ghimel de Hitlabşut şi Bet de Aviut şi a umplut de asemenea şi Kelim goale ale Parţuf-ului AB. Totuşi, nu a putut coborî sub Tabur-ul lui Galgalta şi să umple acolo Kelim, deoarece are Ghimel de Hitlabşut, care sunt Kelim pentru extinderea Hohma. Rezultă că acest discernământ, numit Ta’amim de SAG s-a extins pănă la Tabur-ul lui AK.

Însă Nekudot de SAG, luând în considerare doar Hasadim, deoarece nu au Bhina Ghimel menţionate mai sus, ar putea să se extindă sub Tabur-ul lui Galgalta, deşi acolo este Bhina Dalet din Aviut care sunt vasele de primire pe care este imposibil să se pună un Masah. Totuşi, deoarece Nekudot de SAG sunt vasele de dăruire, acestea nu au niciun interes în vasele de primire. Prin urmare s-au extins sub Tabur-ul lui Galgalta şi au umplu Kelim goale care erau acolo.

Totuşi, pentru că au văzut voinţa de a primi de acolo, au vrut să primească cu intenţia de a primi, deoarece acestea nu au avut un Masah pe Bhina Dalet. Şi deoarece am învăţat că a fost un Ţimţum pe primirea cu intenţia de a primi, Lumina s-a îndepărtat imediat din ele.

Întrebare: Am învăţat că Nekudot de SAG sunt vasele de dăruire. Aşadar, cum de au fost restricţionate?

Răspuns: Este o diferenţă între GAR ale lui Bina şi ZAT ale lui Bina, deoarece am învăţat că ZAT ale lui Bina ar trebui să primească Hohma cu intenţia de a dărui lui ZA, însă GAR ale lui Bina s-au angajat numai în dăruire.

Acum putem înţelege de ce nu au fost amestecate GAR ale lui Bina, care sunt GE, ceea ce a lăsat fără restricţie GE în acel grad, în timp ce ZAT ale lui Bina, numite AHP, s-au îndepărtat din acel grad deoarece au vrut să primească cu intenţia de a primi. Acesta este numită Ţimţum Bet (a doua restricţionare).

Rezultă că în HBD, HGT ale lui Nekudot de SAG, care sunt GE, nu există niciun amestec cu Bhina Dalet. Prin urmare, locul lor încă este considerat locul lumii Aţilut. Iar sub Tabur-ul lui Nekudot de SAG,îmbrăcând cele două treimi inferioare ale NHY din AK, guvernează primirea cu intenţia de a primi.

Iar când Parţuf-ul SAG s-a ridicat la Peh din Roş, au fost făcute acolo două Zivugim la Roş-ul Parţuf-ului SAG:

1. Un Zivug pe Reşimot din Luminile Ta’amim din SAG care nu au coborât sub Tabur-ul lui AK şi din care a fost generat Parţuf-ul lui MA Superior.
2. Un Zivug pe Reşimot din Nekudot de SAG care au fost restricţionate şi amestecate cu Bhina Dalet sub Tabur-ul lui AK, din care a fost generat MA – lumea Nekudim. Acest Zivug s-a desfăşurat pe o jumătate de grad al lui Alef din Aviut şi pe Bet de Hitlabşut.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că Malhut nu extinde Lumina în propriile vase de primire, ci numai în vasele de dăruire, mulţumită restricţionării (Ţimţum). Din această cauză dacă ar fi folosit vasele de primire, ar fi făcut-o cu intenţia de a primi.

Iar aici, de asemenea învăţăm că Lumina se extinde şi în Kelim interioare ale lui SAG şi în Kelim esterioare ale lui SAG. Ar trebui să ştim că, de regulă, el nu vorbeşte despre MA Superior, întrucât vorbim în principal despre asocierea între Midat haRahamim (calitatea milei) şi Din (judecată), care începe în Parţuf-ul MA, care este lumea Nekudim.

Am învăţat că există două Roşim (pluralul pentru Roş) în lumea Nekudim:     

1. unul în Aviut şi
2. altul în Hitlabşut (îmbrăcăminte)

Keter este numit Bet din Hitlabşut iar AVI este Alef din Aviut. Şi pentru că Bet din Hitlabşut nu poate extinde Lumina, pentru că nu este nici-o deficientă acolo, are nevoie de asocierea cu Aviut, care are puterea de a prelungi Lumina. De asemenea am învăţat că nivelul Luminii care străluceşte acolo este VAK din Bina, sub forma lui “căci El găseşte plăcerea în Milă” care eliberează gradul de nevoia de Hohma.

Această Lumină este numită şi Tikun Kavim (corecţia liniilor). Prin urmare, am învăţat că Tikun Kavim străluceşte numai la Roş, deoarece Hitlabşut nu are Hitpaştut (prelungire) în Guf. Însă Guf-ul a avut numai o iluminare mică şi nu a fost satisfăcut cu starea de Katnut. Prin urmare, când Lumina a atins nivelul de Gadlut, s-au spart şi vasele de dăruire din Guf.

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

Introduction

Written by the Author’s Son

Thank the Lord for His grace is everlasting. Our eyes shall see and our hearts shall rejoice with the revealing of the concealed— letters of my father and teacher that were hidden and concealed in his holy writings, and have now been printed, to open the eyes of the yearning and longing, who are thirsty for Your mercies, who crave to water and satiate their thirst from the river that comes out of Eden, to be perfumed by its light, and to be cleansed by the pleasantness of the Lord.

And once they have been rewarded, „Then shall Israel sing this song: Spring up, O well.” „Spring up, O well” out of the stream to announce to Israel the wonders of the Lord upon the revelation of His

Happy are they who are rewarded with clinging unto Him. It was said about them: „The secrets of Torah are revealed before him, and he becomes like an ever-flowing fountain and like a river that never stops…” This pertains to the spiritual attainment presented in this book and in the rest of his writings.

To understand even a little the meaning of spiritual attainment, I will now present an essay that I had heard from his holy mouth.

We discern many degrees and discernments in the worlds. We must know that everything that relates to discernments and degrees speaks of the attainment of the souls with regard to what they receive from the worlds. This adheres to the rule: What we do not attain we do not know by name. This is so because the word „name” indicates attainment, like a person who names some object after having attained something about it according to one’s attainment.

Hence, reality in general is divided into three discernments with respect to spiritual attainment:

1. Atzmuto (His Essence)
2. Ein Sof (infinity)
3. The Souls

1) We do not speak of Atzmuto at all. This is because the root and the place of the creatures begin in the Thought of Creation, where they are incorporated, as it is written, „The end of an act is in the preliminary thought.”

• Ein Sof pertains to the Thought of Creation, which is „His desire to do good to His creations.” This is considered Ein Sof, and it is the connection existing between Atzmuto and the souls. We perceive this connection in the form of „desire to delight the creatures.”

Ein Sof is the beginning. It is called „a light without a Kli (vessel),” yet there is the root of the creatures, meaning the connection between the Creator and the creatures, called „His desire to do good to His creations? This desire begins in the world of Ein Sof and extends through the world of Assiya.

• The Souls, which are the receivers of the good that He wishes to do.

He is called Ein Sof because this is the connection between Atzmuto and the souls, which we perceive as „His desire to do good to His creations.” We have no utterance except for that connection of desire to enjoy. This is the beginning of the engagement, and it is called „light without a Kli.”

Yet, there begins the root of the creatures, meaning the connection between the Creator and the creatures, called „His desire to do good to His creations.” This desire begins in the world of Ein Sof and extends through the world of Assiya.

All the worlds are, in themselves, considered light without a Kli where there is no utterance. They are discerned as Atzmuto, and there is no attainment in them.

Do not wonder that we discern many discernments there. This is because these discernments are there in potential. Afterward, when the souls come, these discernments will appear in the souls that receive the upper lights according to what they have corrected and arranged. Thus, the souls will be able to receive them, each according to its ability and qualification. And then these discernments appear in actual fact. However, while the souls do not attain the upper light, they, in themselves, are considered Atzmuto.

With respect to the souls that receive from the worlds, the worlds are considered Ein Sof. This is because this connection between the worlds and the souls, meaning what the worlds give to the souls. extends from the Thought of Creation, which is a correlation between the souls and Atzmuto.

This connection is called Ein Sof. When we pray to the Creator and ask of Him to help us and to give us what we want, we relate to the discernment of Ein Sof. There is the root of the creatures, which wants to impart them delight and pleasure, called  „His desire to do good to His creations.”

The prayer is to the Creator who created us, and His name is „His desire to do good to His creations.” He is called Ein Sof because this speaks of prior to the restriction. And even after the restriction, no change occurs in Him as there is no change in the light, and He always remains with this name.

The proliferation of the names is only with respect to the receivers. Hence, the first name that appeared, that is, the root for the creatures, is called Ein Sof (Infinity). And this name remains unchanged. All the restrictions and the changes are made only with regard to the receivers, and He always shines in the first name. „His desire to do good to His creations,” endlessly.

This is why we pray to the Creator, called Ein Sof, who shines without restriction or end. The end, which appears subsequently, is corrections for the receivers so that they may receive His light.

The upper light consists of two discernments: attaining and attained. Everything we say regarding the upper light concerns only how the attaining is impressed by the attained. However, in themselves, meaning only the attaining, or only the attained, they are not called Ein Sof. Rather, the attained is called Atzmuto, and the attaining is called „souls,” being a new discernment, which is a part of the whole. It is new in the sense that the will to receive is imprinted in it. And in that sense, creation is called „existence from absence.”

For themselves, all the worlds are regarded as simple unity, and there is no change in Godliness. This is the meaning of „1 the Lord do not change.” There are no Sefirot and Behinot (discernments) in Godliness.

Even the subtlest appellations do not refer to the light itself, as this is a discernment of Atzmuto where there is no attainment. Rather, all the Sefirot and the discernments speak only of what a person attains in them. This is because the Creator wanted us to attain and understand the abundance as „His desire to do good to His creations.”

In order for us to attain what He had wanted us to attain and understand as „His desire to do good to His creations,” He created and imparted us with these senses, and these senses attain their impressions of the upper light.

Accordingly, we have been given many discernments, since the general sense is called „the will to receive? and is divided into many details, according to the measure that the receivers are able to receive. Thus, we find many divisions and details, called ascents and descents, expansion and departure, etc.

Since the will to receive is called „creature” and a „new discernment,” the utterance begins precisely from the place where the will to receive begins to receive impressions. The speech is discernments, parts of impressions. For here there is already a correlation between the upper light and the will to receive.

This is called „light and Kli.” However, there is no utterance in the light without a Kli, since a light that is not attained by the receiver is considered Atzmuto, where the utterance is forbidden since it is unattainable, and how can we name what we do not attain?

From this we learn that when we pray for the Creator to send us salvation, cure, and soon, there are two things we should distinguish:

1. the Creator,
2. that which extends from Him.

In the first discernment, considered Atzmuto, the utterance is forbidden, as we have said above. In the second discernment, that which extends from Him, which is considered the light that expands into our Kelim, meaning into our will to receive, that is what we call Ein Sof. This is the connection of the Creator with the creatures, being „His desire to do good to His creations.” The will to receive is regarded as the expanding light that finally reaches the will to receive.

When the will to receive receives the expanding light, the expanding light is then called Ein Sof. It comes to the receivers through many covers so that the lower one will be able to receive them.

It turns out that all the discernments and the changes are made specifically in the receiver, with relation to how the receiver is impressed by them. However, we should make a discernment in the topic of discussion. When we speak of discernments in the worlds, these are potential discernments. And when the receiver attains these discernments, they are called „actual.”

Spiritual attainment is when the attaining and the attained come together, as without an attaining there is no form to the attained, since there is no one to obtain the form of the attained. Hence, this discernment is considered Atzmuto, where there is no room for any utterance. Therefore, how can we say that the attained has its own form?

We can only speak from where our senses are impressed by the expanding light, which is „His desire to do good to His creations.” which comes into the hands of the receivers in actual fact.

Similarly, when we examine a table, our sense of touch feels it as something hard. We also discern its length and width, all according to our senses. However, that does not necessitate that the table will appear so to one who has other senses. For example, in the eyes of an angel, when it examines the table, it will see it according to its senses. Hence, we cannot determine any form with regard to an angel, since we do not know its senses.

Thus, since we have no attainment in the Creator, we cannot say which form the worlds have from His perspective. We only attain the worlds according to our senses and sensations, as it was His will for us to attain Him so.

This is the meaning of „There is no change in the light.” Rather, all the changes are in the Kelim, meaning in our senses. We measure everything according to our imagination. From this it follows that if many people examine one spiritual thing, each will attain according to his imagination and senses, thereby seeing a different form.

In addition, the form itself will change in a person according to his ups and downs, as we have said above that the light is simple light and all the changes are only in the receivers.

May we be granted with His light and follow in the ways of the Creator and serve Him not in order to be rewarded, but to give contentment to the Creator and raise Divinity from the dust. May we be granted adhesion with the Creator and the revelation of His Godliness to His creatures.

Baruch Shalom, son of my teacher and father,

Yehuda Leib HaLevi Ashlag, of blessed memory

(înapoi la pagina SURSE TEXTE RABASH – click)

(înapoi la pagina ARTICOLE RAV M.LAITMAN – click)

CRISIS

Obviousness of Crisis

The general global crisis of humanity is obvious – depression, drugs, collapse of the family, terror, uncontrollable social systems, the threat of the use of nuclear weaponry, ecological catastrophes, and more. For example, according to the data that was published by the European Council in “Gruenbuch”, Europeans suffer from serious depressions that lead to 58,000 suicides a year, while 30% of all citizens of EuropeanCommonwealth suffer mental disorders.

The imminent threat to the existence of humanity is steadily growing as a result of the use of nuclear weapons. In the leading scientists’ opinion, humanity does not have that much time to prevent this crisis from development in an undesirable direction – toward a world thermonuclear war or a global ecological catastrophe.

Correct diagnosis means half of treatment

The signs of a crisis are evident, but as a rule, due to the seeming impossibility of getting out of it, its existence and aggravation are concealed by governments, social organizations, scientists, sociologists, and psychologists. The reason for this deliberate concealment of the global crisis lies in the fact that they see no means of correction of the present state. As a result, this ostrich policy merely aggravates the problem and accelerates the approaching catastrophe.

As medical doctors say, the correct diagnosis is a half of the treatment. The concealment of a disease and underestimation of its seriousness constitutes a direct threat to life.

Although the main problem of civilization is overcoming the global crisis, in order to start solving it, first a solution to a problem of no lesser complexity should be found: the problem of explaining the crisis situation to society. A great number of people are still looking for a solution in scientific, technological, cultural, and social progress, while forgetting that relying on this progress has brought us to the state of crisis.

How can we prevent the deepening of the crisis?

To overcome further deepening of a crisis we have to:

1. Acknowledge the existence of a crisis.
2. Revealitscauses.
3. Realize the existence of an alternative and the possibilities of getting out of it.
4. Create a plan for getting out of the crisis.
5. Realizetheplan. 

SOURCES AND NATURE OF THE CRISIS 

What is the cause of the crisis? Indeed, not only man, his health, and the forms of his relationships in society are in a critical state. The entire nature is advancing towards catastrophe together with man. Hence, in order to understand the sources of the crisis, we have to analyze the foundations of nature itself.    

Egoism is the world’s matter

All of matter constitutes different measures of desire to be filled with power, life, and delight. The magnitude of desire to be fulfilled creates various levels of nature: inanimate, vegetative, animate, and human as well as determines all processes that occur in them. Every higher level is a manifestation of a bigger desire, and it includes all the previous levels. The phenomenon of man `and his place in the world becomes clear from the realization of unity of nature’s material.

Peculiarities of Human Egoism

The peculiarity of man as compared with rest of nature lies not only in the power and character of his desires, but also in the fact that man’s desires are constantly changing and evolving, causing the development of civilization.

With the exception of man, all of nature consumes only what it needs for its existence. Man desires more than he needs in food, sex, physical comfort, and especially in desires that are inherent only in him: for wealth, power, honor, fame, and knowledge.

Therefore, the desires for things that are necessary for man’s existence are not regarded as egoistical. Only man’s egoism is egoistical. Human egoism is growing continuously, hyperbolically. Its growth stimulates and determines the progress of humanity, but at the same time, it leads to a dead-end, to a global crisis.

Man’s excessive and developing egoism testifies to its incompleteness. By egoism dominating over man, it deprives him of instincts that ensure his survival.

Imbalance 

All of nature’s forces except for human ego are in balance. All of them form a single system of nature’s forces and only man disturbs their harmony. Everything in nature is interconnected and aspires to equilibrium within itself and with the surrounding reality. The violation of similarity leads to the violation of equilibrium, beyond the limits of which, the organism starts disintegrating. The possibility of restoring equilibrium is the condition of life.  

Emergence of a Conflict 

No creature in nature but man relates to others with the intention to harm, use, and exploit them. No other creature derives pleasure from the suppression of others or enjoys their grief. Only man can enjoy the grief of another.

The egoistical (i.e., with the intention of self-elevation at the expense of a fellow man) use of human desires leads to a dangerous imbalance with the surrounding world. Our egoism is the only destructive force in the world. This is why the world will not be able to exist unless man changes his egoistical attitude towards society. 

Altruism is Life’s Principle

On the other hand, altruism exists in nature, which is care for the welfare of one’s fellow man.

An object that receives from its environment and gives to it is called a living object. Every living organism consists of a combination of cells and organs that work together while complementing each other. In this process, they are obliged to concede, influence, and help one another. The law of integration of cells and organs according to the altruistic principle “one for all” is effective in every living organism.

Egoism of a Part Leads to the Death of the Whole

If the cell of a living organism starts acting egoistically with regard to other cells, it becomes cancerous, kills the entire body, and, as a result, itself. A cancerous cell is continuously dividing. It devours all around it, having no obligations to them and no reactions to the organism’s commands. The same applies to egoism in nature; while developing by itself, it leads everything, including itself, to death.

Altruism Is Nature’s program 

Only by interacting as a single whole can cells exist, develop, and multiply. Otherwise, the general law of nature (as a general system) will influence themin an oppressive way.The law of altruistic interaction functions in every created being except in man.Man is given freedom of will to realize the need for altruism and to observe this general law of nature.

NATURE’S PURPOSE

Program of Control

While researching the surrounding world, we discover the connection among all of its parts, their cause-and-effect development and purpose of actions.

The development of human society and globalization compelled us to see the world as a single who consisting of opposites. The world’s perfection lies in the unity of its elements. This is achieved only by the co-existence of all of nature’s parts, when every part works for the sake of the entire system’s life. Since except for man, all of nature strictly fulfills its predestination, the obvious goal of nature is to lead man to perfection, to the property of bestowal. This is what the program of nature’s governance is all about.

Natural Development of Desires 

Since man’s development occurs in accordance with the program of nature’s governance, more and more people feel unhappy, empty, and depressed. They aspire to do away with this sensation with the help of drugs and terror. Crisis of the family, education, sciences, arts, and the threat of destruction as a result of an ecological or nuclear catastrophe are also the consequences of this state.

As long as man egoistically develops and uses his desires, Nature itself creates a threatening atmosphere around him. As a result, man is obliged to realize his place in nature’s system and perceive his egoism as the only evil. By subjecting us to suffering, egoism pushes us to search for the method of its correction and the correct unity with Nature.

The Long Path and the Short Path

How does humanity realize the need to become similar to nature? How can egoists arrive at the realization of evil? They will come to it from hopelessness and from the realization of egoism as evil!

One can advance towards the realization of evil by choosing the path of suffering or the short path of correction. However, the path of suffering is not a path; this is just an amount of time that is needed for the realization of all the horrible consequences of one’s stubbornness and egoism. Yet, as soon as a sufficient amount of suffering has been accumulated, a person makes a calculation and decides that there is a greater profit in correction than in suffering, and makes an effort to become similar to nature.

Nevertheless, one can choose a short and easy path of correction: if a person receives knowledge about the world’s structure, causality, and purpose, he accelerates his realization of evil (his opposition to the world) and does not need to realize egoism as evil under the influence of sufferings.  

Therefore, we have to accelerate the process of realization of egoism as evil in the whole world by disseminating knowledge about the crisis and its cause – our opposition to nature.

Cause and Purpose

Thus, the reason for man’s greater opposition to nature lies in the fact that he should understand nature’s plan and program. Through this understanding, man acquires a mind of a level that is higher than that with which he originally came to this world – the Mind of Absolute Altruism, like Nature itself. It is exactly from the opposite, egoistical property that man attains nature’s entire plan. 

Conclusion

• Man’s mission is to independently and freely become equal to nature’s law of Absolute Altruism. Hence, his egoism is continuously growing, and man cannot control its development;
• Nature’s program creates circumstances in man and in his environment that help him to gradually realize egoism as Evil;
• To the extent of this realization, a person starts looking for ways to get rid of egoism and reveals the ultimate law of nature, the law of Absolute Altruism. He consciously, willingly and completely submits himself to it, while receiving nature’s help in the correction of egoism. 

ALTERNATIVE TO CRISIS

Freedom of Will

Since all of nature except man fulfills its predestination, and only man is created opposite to nature, man is given freedom of will in just one thing – in everyone’s free self-expression by means of making altruistic acts.

Condition of Freedom 

Although it seems to a person that he is free and that he acts of his own will, he submits to the command of genes and fulfills the desires of his environment that imposes its values and standards on him, showing him how profitable it is to be strong, powerful, and prosperous. Man works hard during his whole life only to make the society see how successfully he follows the society’s rules. It turns out that he does not live for himself at all; he forces himself to look well in the eyes of the society. Therefore, the path to freedom begins with freeing oneself from the dictatorship of artificial societal standards. Subsequently, a person freely chooses the path towards equilibrium with Nature and thereby attains eternity and perfection. Hence, the creation of conditions for freedom of will can only be achieved by establishing a new society and new social standards.

ALTRUISTS AND EGOISTS IN SOCIETY

Altruists Do not Disappear

From scientists’ research, it follows that altruists make up 10% of humanity. This percentage of altruists in society is constant. It is genetically conditioned and does not depend on such external conditions as the influence of family, education, and society. Altruists do not disappear. The altruistic gene is concealed within a person, and it cannot be destroyed. Regardless of education and society’s influence, humanity always has up to 10% of its population as natural altruists.

Altruism is Beneficial

Although 90% of people in any society are egoists, culture, science, art, religion, morality, law, and education is completely based on the concept of 10% of altruists. This is because altruistic behavior is good for all. Altruism rules in education; schools teach altruism: be honest, hard-working, respect, defend, make friends, love thy neighbor, because altruism brings benefit to society.

While born altruists naturally perceive altruistic actions, acts of bestowal for the sake of society seem impossible to egoists. Yet, from the laws of functioning of a living organism, we see that its realization of the fact that its existence depends on the combined work of all of its cells leads to an altruistic co-existence of cells in it, every one of which is egoistical in itself.

The sensation of altruistic behavior’s benefit is present in an egoistical human society as well. Even now no one in the world actively opposes altruistic acts. To the contrary, all organizations and individual personalities advertise their involvement in altruistic actions and take pride in this. No one openly defies the dissemination of altruistic ideals in the world. Therefore, if the unification of altruistic organizations can circulate the knowledge about nature’s plan, program, and purpose, this will change the course of humanity’s advancement towards the goal from the path of suffering to the path of knowledge.  

PLAN FOR GETTING OUT OF CRISIS

Goal

The goal of altruistic forces is to form new altruistic social and human values.

The Only Means

To change his behavior from egoistical to altruistic, man has to change his priorities and hierarchy of values. He should make sure that bestowal to society is much more important and beneficial than reception from it. In other words, a person has to feel a much greater fulfillment from giving to society than from any egoistical acquisitions. 

We have only one means for the attainment of this goal – public opinion. There is nothing more important for man than the opinion of his environment. Life’sgoalistodeservethe recognitionbysociety.

A person usually denies that he is motivated by the desire to win recognition for his actions. The question of motivation for this or that action catches him unprepared. A person points at curiosity, even at money, but he would not admit that his real incentive is the recognition by society, because this is the most important thing for him!

Nature created man in such a way that his environment determines all of his tastes and values. He is entirely controlled by the public opinion against his will. This is why society can impose any (even utterly abstract) value and any style of behavior on an individual. A person is ready to do everything to win recognition, fame, respect, and honor.

Also, a society forms the assessment criteria of man’s self-esteem and self-respect. Hence, a person can do everything for the sake of a positive self-appraisal, even if he knows that no one will ever know about his deed.

Such is the power of the sole instrument in our disposal – public opinion.

What Is to Be Done? 

To prepare and enable the formation of new social and human values, altruists who make up 10% of humanity should unite and through various state and social organizations exert a decisive influence on mass media and educational institutions.

Society has to receive knowledge about:

• the world’s Nature and its wholeness (integrity), purpose, and program;
• the nature of the crisis, which is purposeful and programmed by nature;
• the cause of the crisis – man’s egoistical nature;
• the possibility of overcoming the crisis only through changing man’s nature.

The danger of a critical situation requires from humanity (out of fear of self-destruction) to extol the ultimate value of altruistic actions by all possible means: radio, television, conferring awards, movies, educational programs, cultural events, celebrations, news casts, and announcements.

A constant, purposeful formation of public opinion will provide every person with an environment that will compel him to bestow to his society. As a result, the property of bestowal will be gradually formed within a person under social pressure.

The modification of society’s tasks will require changing the educational systems and plans, starting from a very early age. It will require cardinal transformations in all fields of education and culture: literary works, movies, television, and newspapers will have to describe events while praising and evaluating them according to the scale of their benefit to society. 

One Criterion, One Issue 

While using all of mass media, the means of advertisement, persuasion, and education, a new public opinion should:

1. Openly and mercilessly denounce egoistical actions; and
2. Extol man’s altruistic actions as the ultimate value.

The issue of “Bestowal to society” should sound as the only and ultimate value.

Desirable Result 

As a result of society’s purposeful influence, everyone will aspire to receive only what is necessary for his existence from the society and spare no effort in his work for the society’s welfare.

Although at first, everyone will work for the benefit of society under the compulsion and influence of his environment, the support and recognition of his actions by society will fill him with such complete satisfaction that a person will begin to perceive bestowal to society as the ultimate, special value even without receiving a moral reward from his environment in concrete cases. 

Natural Support

Since the activity of the world’s altruistic forces will be leading the world towards equilibrium with nature, it will receive natural support in the form of reduction of all manifestations of the crisis. Nature sensitively reacts to altruistic changes within man, because they make man increasingly similar to it. This increasing similarity to nature will lead to the transformation of the surrounding nature and society.

REALIZATION OF THE PLAN

Humanity’s transition from the egoistical civilization to altruistic occurs in two stages:

• The unification of all altruistic forces on the planet;
• The inclusion of all of humanity in their ranks.

Unification of Altruistic Forces

A center for the unification of the world’s altruistic forces (organizations and individuals) should be established.

            We have to create a permanent center that will develop and produce explanatory information in all possible forms: printed matter (brochures, booklets, articles, and books), audio materials (songs, discussions, radio, CDs), video (scientific and popular films), and Internet. All of the above means should be turned into an instrument for the integration and promotion of altruistic ideas.

Altruists make up 10% of society. Out of that number, 10% of these people have very strong desires and are prepared for immediate altruistic actions, while 90% have weaker altruistic desires, and therefore are not ready to act independently, but merely engage in discussing the crisis and the ways of getting out of it. We, who belong to this 1% of humanity, have to set up a plan of action and start actively implementing it. This obliges us to refrain from engaging in discussions, but to accept the plan to begin realizing it. It is exactly this small group of 1% of altruists that is capable of developing and circulating the method of correction. Historical practice demonstrates that progressive ideas always originate in small groups. Naturally, ourcentershouldconsistofthis 1%.

Out of this 1% of the world’s altruists, we should also establish functioning coordination centers that will develop and produce explanatory information directed to the unification of 10% of the world’s altruistic forces. The circulation of the idea of „new humanity” should be started in the midst of the 10% part of altruists, because they are naturally ready for it; they care about humanity’s welfare by nature. To that end, we have to enter into all altruistic societies in the world and facilitate their unification on the basis of this plan’s realization. We should:

• turn to altruistic organizations and separate individuals, explain our plan,and suggest unification on its base;
• unite the world’s altruistic organizations into a single global organization – the future world government;
• form a strong public opinion that will only approve of altruistic actions.

Inclusion of Humanity

We should establish a permanently functioning center that will work with mass media, social and state egoistical organizations and 90% of the world’s population.

To the extent of unification and consolidation of altruistic forces, we should approach mass media, social and state organizations with the purpose of forming a powerful public opinion that will approve of altruistic actions.

In the process of unification of altruistic forces into a single social force, it will be possible to:

•  influence mass media;
• enter governments as a decisive force;
• oppose anti-altruistic organizations;
• influence separate individuals and 90% of humanity’s egoistical masses.

(înapoi (înapoi la pagina ARTICOLE RAV M.LAITMAN – click)

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

„Dacă vor fi răsplătit – o voi grăbi; dacă nu voi fi răsplătit – la vremea ei” (Sanhedrin, 98, Talmudul Ierusalimului, Ta’anit 81:1). Este scris: „D-zeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui.” (2 Samuel, 14:14). De asemenea, „Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui?” (Iov, 35:6), întrucât puterea unicității Sale a fost deja dată în această creație pentru momentul în care este completată de la sine, ca în versetul: „Din tot ce-Ți dorești, nu ai uitat nimic și nu ai omis niciun lucru” (Cântarea Unificării pentru vineri). De asemenea, „Nicio lucrare nu a precedat lucrarea Ta”, deoarece El a făcut totul bine la timpul său și este stabilit cu mult înainte.

Totuși, ceea ce a lăsat El pentru slujitorii Săi să crească este chestiunea afirmaţiei: „Dacă vor fi răsplătit, o voi grăbi”. Aceasta este semnificația celor patru sute de ani care i s-au spus lui Avraam Patriarhul între despărțiri, și care s-au încheiat după 216 ani, căci aceasta a fost răsplata pentru munca lor. Aceasta este semnificația faptului de a fi scufundat în cele patruzeci și nouă de porți ale impurităii (Tuma’a) și exista teama de cea de-a cincizecea poartă, așa încât Creatorul s-a îndurat de ei și i-a salvat, căci acolo este locul mântuirii pentru Israel. Asta a fost în schimbul muncii lor și reprezintă semnificația a ceea ce a spus, că i-a făcut să sară peste sfârșit din cauza greutăților robiei.

Asta înseamnă că în zilele lui Mesia și în lumea-care-va-veni, cei răi devin țărână și sunt așezați sub picioarele celor drepți (vezi Tosafta Sanhedrin, Capitolul 13, 41). Este ca în versetul: „…unii pentru viaţa veşnică^* şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică” (Daniel, 12:2). Aceasta este și semnificația expresiei „El își ia partea lui și partea prietenului său în Grădina Edenului” (Hagiga 15, Yalkut Shimoni, Ieremia, Capitolul 17, 299). Deși, de fapt: „D-zeu… doreşte ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui” (2 Samuel, 14:14), acest lucru se întâmplă atunci când se împlinește tot timpul celor 6.000 de ani, la sfârșitul cărora vine acel timp al sfârșitului, a cărui Segula (putere) este de a dezvălui acea lumină a puterii unificării care rectifică totul și îl readuce la întregirea unității. Dar prin puterea celor drepți și a faptelor lor care grăbesc sfârșitul, adică prin puterea acelei lumini care urma să apară de la sine la vremea ei, ei au extins-o devreme prin puterea faptelor lor. Din acest motiv, întreaga lume rectifică din acel moment aparține în mod specific celor drepți înșiși. Mai mult, ei sunt răsplătiți cu partea apropiaţilor lor, care nu au fost răsplătiți prin acțiunile lor și, prin urmare, nu au niciun interes să existe în acel moment, întrucât lumea este deja rectificată și „…piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie!” (Psalmi, 104:35). În acel moment, ei există în mod specific într-un fel de praf și dispreț veșnic. Acesta este sensul lui Kof–Ţadi (care formează cuvântul „sfârșit” în ebraică), Reiş–Dalet–Vav, fiind patru sute de ani (în Gematria), iar Kof–Ţadi (190 în Gematria) sunt anii ce reprezintă meritul celor drepți și aceasta este izbăvirea viitoare.

Acesta este sensul lui „Îți vei vedea lumea în viața ta” (Berachot 17), deoarece atunci când Sitra Achra (cealaltă parte) vede că sufletul învinge prin rectificări, își revarsă toată mânia asupra lui până când uneori este prins în plasa sa. Apoi are permisiunea de a împinge sufletul prin a 49-a poartă. Sitra Achra vrea să o împingă și prin a 50-a poartă, dar acolo eșuează complet, ca în versetul: „tot el cade în groapa^* pe care a făcut-o” (Psalmi, 7:16). „El este pedepsit prin lucrarea propriilor sale mâini” (Pesachim 28), deoarece Creatorul Însuși pare să se reveleze asupra ei și o izbăveşte.

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

„Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru” (Geneza 24: 1). Noam Elimelech interpretează (în porțiunea Hayeh Sarah) că, atunci când a ajuns la gradul de „zile”, considerat ca Hasadim (milostenii), „Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru”, adică întregul Israel, pentru că cel neprihănit care trăieşte în dăruire nu urmăreşte deloc ceva pentru sine, căci el nu are nevoie de nimic. Mai degrabă, singura sa intenție este izbăvirea întregului Israel și nu se va teme deloc pentru el însuși, de parcă nu ar fi deloc în această lume. Numai Creatorul veghează asupra celui drept și îl binecuvântează cu întregul Israel și acesta este sensul versetului „Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru”.

Se pare că aceasta este semnificaţia cuvintelor „Aceluia care cere îndurare pentru aproapele său, având nevoie de același lucru i se răspunde mai întâi” (Baba Kama 92). Cu alte cuvinte, aceasta este raţiunea pentru care unui neprihănit, care are şi el cu adevărat nevoie de acel lucru, dar care datorită sfințeniei sale nu o simte și, atunci când se roagă, o face întru izbăvirea întregului Israel, i se răspunde înaintea altuia, întrucât Creatorul știe că nu-și va opri sfințenia în urma izbăvirii sale ca individ și că, la fel ca și până acum, va fi la fel de entuziast în a se ruga pentru binele lui  Israel, căci nu se va simţi pe sine deloc, ca și cum n-ar exista în această lumea. Trebuie bine înţeles acest lucru, căci acesta este omul în  întregul său.

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

UN PORTRET ESTE CONTURAT DE TOATE ACŢIUNILE

Toate acțiunile și tacticile omului constituie una şi singura procesiune pe care Emanatorul a pus-o la baza alegerii de către el a Lui cu iubire. Din toate aceste acțiuni se conturează un portret, la fel de strălucitor ca un obiect al cerului, ca puritate, întrucât toate sunt unite și integrate între ele prin cauză și efect, rațiune și rezultat, până când toate acțiunile se unesc într-un singur act, precum în „lucrarea Domnului, căci prin tine voi face lucruri înfricoşate” (Exodul 34:10), așa cum este cunoscut celor care ştiu înțelepciunea celor ascunse, o izbăvire personală. Aceasta este semnificaţia unității acţiunilor din acțiuni, ceea ce înseamnă că multe acțiuni sunt generate de fiecare ființă creată, iar în cele din urmă ele se vor uni între ele până când vor deveni literalmente o singură acțiune. Această unificare se întâmplă în fiecare creatură și acțiunilor ei.

UNITATEA DE ACŢIUNE

Există unitatea acțiunilor care sunt generate din Operatorul real, care creează toate acele ființe create care fac aceste fapte. Valoarea ființelor create în comparație cu El este precum valoarea acțiunilor în comparație cu ființele create. Prin urmare, după ce toate acțiunile creaturilor se unesc într-un singur act, așa cum este spus în Biblie (Pesahim 86 – schimbând puțin cuvintele), pentru acea creatură anume, mai târziu, toate sufletele din lume trebuie să se unească și să se contopească în un singur suflet, cu adevărat unul, care se desprinde din toate sufletele și ele devin cu adevărat unul, ca la începutul creației, atunci când un singur om (Adam) a fost creat, iar din Zivugim (cuplările sale), el a născut fii iar fiii urmează pe căile sale, făcând Zivugim până când se va face această lume, cu șaptezeci de națiuni și din interiorul lor, sămânța lui Israel. La sfârșitul corecției, se vor contopi unul în altul până când toți vor deveni un om ca Adam HaRişon.

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

“Anyone who is sorry for the public is rewarded with seeing the comfort of the public, and anyone who is not sorry,” etc. (Taanit 21). Interpretation: We have already said that the revelation of Godliness to His creatures as revelation is in answering those who call Him. This is why the Shechina [Divinity] is called “woman of valor,” and this is the meaning of receiving the abundance as Nukva and ZA, for the complete redemption is in Isaac, for you are our father. “There is no flavor in an old man, and no counsel in the young” (Shabbat 89). “For Abraham does not know us and Israel does not recognize us” (Isaiah 63:16). This is the meaning of “To the extent that one appreciates, so one is allotted” (Megillah 12, Sotah 8). That is, according to the size of the hole in the Kli [vessel], meaning the receptacle and its insides, that lack will always be filled, not less and not more. Therefore, a servant of the Creator who is not sorry for the public but feels only his own personal lack, his receptacle for abundance is also not greater. As a result, he will not be able to receive the collective revelation of Godliness in the form of the comfort of the public, since he did not prepare a Kli to receive this collective discernment, but only his individual discernment.

Conversely, one who is sorry for the public and feels the troubles of the public as his own trouble is rewarded with seeing the complete revelation of the Shechina, meaning the comfort of the whole of Israel. Because his lack is a collective lack, the abundance of Kedusha [holiness] is also collective.

By this you will understand the matter of “The righteous have no rest” (end of Berachot, end of Moed Katan). Interpretation: Since the abundance is blessed according to the level of the lack and longing of the righteous, to that extent, not less and not more, they always exert to deepen and expand their receptacle, for the Giver has no measure, only the receiver. “More than the calf wants to nurse,” etc., (Pesachim 112) so their entire intention in life is to strengthen their yearning and make for themselves a receptacle in order to bring contentment by expanding the boundaries of Kedusha in the blessing of the Creator.

This is the meaning of “Search for her as a hidden treasure” (Proverbs 2:4), and this is the meaning of “As a deer yearns” (Psalms 42:2). “And give Him no rest” (Isaiah 62:7), “My soul longs for Your salvation” (Psalms 119:81). However, one must always consist of both, meaning the male, too, Jacob, as in “They who fear Him shall have no lack” (Psalms 34:10), as I received the meaning of the words “And two rams” (Exodus 29:1, Leviticus 23:18), meaning male and female.

We must understand, for they said “virtue more than calamity” (Sotah 11, Sanhedrin 100), and here they said “To the extent that one appreciates” (Megillah 12, Sotah 8). Perhaps it is that here it is according to the amount, and here it is according to the level, since he is in her amount and she is in her level.

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)

Dobândirea, ca întreg, vine prin materie și formă al căror început este ființa. De asemenea, ceea ce este dobândit susține „ființa” care este lipsită de materie și formă. Asta se consider a fi „cele patru lumi”, percepute în tot ceea ce există (adică, o lume este dăruire și primire), iar toate angajamentele noastre sunt în materie și formă, în creare și acțiune, pe care se bazează întreaga lucrare.

Asta întrucât creația este întregul lor și nu se extinde complet în percepția minții. De asemenea, forma împarte în esență acțiunea, adică materialele, în multe detalii, fiecare cu propria sa formă unică. Iar mintea se lipește complet de ea și se extinde din abundență prin ea pentru a distinge un lucru de altul, pentru a diviza și a deosebi un lucru de altul. Acesta este scopul lucrării: să cunoască avantajul luminii față de întuneric în fiecare detaliu care există, așa cum este scris: „Totul este clarificat în gând”.

Patru Forme: Punct, Linie, Suprafaţă, Volum

Toate formele din lume sunt punct, linie, suprafaţă și volum, care înseamnă o suprafaţă multiplicată în toate direcțiile. Aceste patru forme conțin toate tipurile de forme din lume, iar tot ce există pe uscat există în oceanul înțelepciunii, adică în lumile superioare, pentru care această lume nu este decât o amprentă, care se revarsă din lumile spirituale de sus, pe care suntem destinați să le dobândim în lumea-care-va-veni.

Totuși, în timpul muncii, în timpul existenței noastre în această lume, nu avem alte dobândiri decât dacă suntem îmbrăcați în haine corporale, care sunt forme corporale fără de care nu putem percepe sau înțelege nimic.

Prin urmare, dobândim toate Vav în numele HaVaYaH, care conțin toate formele din lume, care sunt punct, linie – Yud, Vav și cele două Hey – suprafaţă și volum. Ultima Hey este dezvăluirea primei Hey, dar într-un mod mai corporal, adică o formă care ocupă spațiu. Nu este cazul pentru celelalte trei forme, care nu ocupă niciun spațiu.

În realitate, dobândim și începutul punctului, implicat de vârful lui Yud, acesta fiind motivul pentru care acest nume este originea tuturor numelor. Adică, fiecare nume este perceput ca dăruire și primire, căci nu există niciun gând sau percepție în esența Lui, ci mai degrabă în influențe care vin la noi de la El, ca în versetul: „Pământul este plin de bunurile Tale”. Astfel, întreaga creație este numele Lui. Un lucrător care este atent la materie și unește materia cu rădăcina ei dedică numele cerului. Adică, un „nume” este acel lucru pe care îl observi și prin care îl cunoaști pe Dătătorul său, iar acel lucru este primitorul. Acesta este Shem (nume) din Shamayim (cerurile/raiul), şi Yam (mare) din Shamayim și acesta este sensul versetului: „Cine a creat acestea?”.

Acesta este sensul… adică o parte a ființelor create în această lume este în întuneric, fără un nume pe care oamenii să-l examineze, deoarece acest lucru provine de la El, întrucât pare să fie împotriva voinței Sale. În general, însă, știm că Împărăția Lui domnește peste toate, iar când lucrătorul vine la acel lucru și îl explorează și îl examinează, și acesta este dat tot din abundența Lui. Astfel, sfințește numele Creatorului și ridică scânteia sfântă din Klipa (coajă/cochilie), care este cel ce șopteşte şi separă Unul.

Și în măsura căutării și a conștientizării în gândul lucrătorului, „Numele” crește și sfințește.

În general, întregul Israel cred și se unesc cu Numele Său de două ori, în fiecare zi, cu iubire. Dar acea unitate ar trebui să apară în gândul lucrătorului cu fiecare… …și în recunoaștere completă. Aceasta se numește ridicarea lui Mayin Nukvin (MAN) și coborârea lui Mayin Duchrin (MAD), deoarece munca… …care este MAD, se ridică în mod repetat, adăugând la conștientizarea cuiva de fiecare dată până când… …Și acest lucrător devine un partener al Creatorului în lucrarea creației. Pe măsură ce Creatorul creează lumi, și acesta creează lumi.

Aceasta este considerată o lume întreagă – dăruire și primire, care se numește „lume”, adică cer și pământ. Acesta este sensul zicalei că cei drepți creează întotdeauna cer și pământ nou.

Actul poruncilor (Mițvot)

Deși, în realitate, totul este clarificat în gând, trebuie evocate și faptele concrete de jos. Acest lucru se datorează faptului că totul trebuie să se extindă prin lumea Asiya (a acțiunii), care este dezvăluirea propriu-zisă, când Kduşa (sfințenia) și revelația împărăției Sale se răspândesc prin Asiya și „toată lumea va recunoaște…” etc. Prin urmare, pentru o Segula (putere / remediu) completă, este vorba de a evoca unicitatea Creatorului în tot ceea ce este în practică, iar aceasta este esența întregii lucrări în Miţvot.

Cele Trei Legăminte

Acum înțelegeți cele trei legăminte: legământul ochilor, legământul limbii și circumcizia. Asta înseamnă că unificarea și ridicarea Mayin Nukvin se fac în primul rând în gândul cuiva. Totuși, această recunoaștere nu este finalizată acolo înainte ca recunoașterea internă să apară în exterior. Fața Maestrului este dorită și apare în trei locuri:

• a) legământul limbii,
• b) ochii, și
• c) circumcizia,

fiecare în funcție de propria sa calitate. Unele lucruri sunt finalizate în ceea ce se agață de el prin ceea ce vede cineva, iar altele sunt finalizate prin cuvinte sau acțiuni reale.

În cazul circumciziei, mai puțin este mai bine. Și dovada este că lucrarea cu ochii este bună, fie în fața propriei persoane, fie în fața unui prieten. Dar nu trebuie să fie așa și cu circumcizia; este o mare ofensă. Și despre soția sa s-a spus: „ca și cum ar fi fără voie”. Motivul este că bărbatul este ultimul grad al întregii sfințenii; prin urmare, Klipa își îmbracă NHY. Acesta este sensul încălzirii, al devenirii focului, căci Numele (literele Yud şi Hey) s-a ridicat.

Poate că acesta este sensul expresiei „O fecioară frumoasă fără ochi”. Acest lucru se datorează faptului că se știe că fiecare Parţuf îmbracă NHY ale Parţuf-ului superior și este considerat Peh (gura) celui inferior, Yesod (temelia) celui superior. Prin urmare, am putea spune că Eynaim (ochii) celui inferior sunt la locul lui Yesod al celui superior. Se pare că Eynaim ale celui superior lipsesc complet.

Rezultă că îmbrăcăm Kduşa doar sub forma ochilor și gurii noastre. Prin urmare, toate unificările noastre se află doar în acele două legăminte: gura și ochii. Trebuie știut că Creatorul a insuflat putere în aceste două legăminte – pentru a da toate formele lumii de la unul la altul – adică de la profesor la elev, în text sau oral. Se dovedește că există putere în studiu pentru a primi toată înțelepciunea din lume prin text, precum și prin gură – pentru a da toată abundența din lume aproapelui tău.

…Creația tuturor lumilor a fost doar pentru Tora și pentru… …o înțelepciune aparent sublimă și abstractă, pentru a o aduce lui Israel. Din acest motiv, el a folosit… …cele trei legăminte menționate mai sus. Acesta este sensul Torei Scrise și al Torei Orale, unde scrierea… …afectează etc., și totul este unul.

Otiot și Nekudot (Litere și Puncte)

Transferul influenței lor se face prin Otiot (litere) și Nekudot (puncte). Ochiul percepe doar litere și puncte, din care inima înțelege. În mod similar, gura este afectată doar de litere. De aceea se numește „Lev” (inimă, având valoarea de 32 în Gematria), deoarece primește Hochma (înțelepciunea) prin cele treizeci și două de căi ale dăruirii – douăzeci și două de litere și zece puncte – întrucât acestea reprezintă în esență formele lumii și ceea ce se află în ea în raport cu limitele înțelepciunii și susținerea lumii.

Aceasta este semnificația numelui de patru litere HaVaYaH, care conține fiecare formă din vorbire și din text, întrucât construcția literelor este din puncte și linii: fiecare punct este o Țimţum (restricție) și fiecare linie este o expansiune.

Aţmuto (Sinele / Esența) și Kelim (Vasele)

Aţmuto se învârte în jurul a două tipuri de Lumini:

• 1) referitoare la Operator, și
• 2) referitoare la operat.

Aceasta este semnificația masculinului și femininului, liniei și Reşimo, sufletului și corpului, regelui și regalității, Creatorului și Şhina (Divinitatea) Sa, a milei și judecății, căci lucrarea este finalizată cu adevărata uniune.

Aţmuto guvernează și apare pe Kli (singularul pentru Kelim) în măsura trezirii Kli-ului și a pregătirii sale. Aceasta este semnificația stărilor de ZON, deoarece întreaga problemă a lui Nukva este doar despre cei care primesc conform pregătirii lor în lucrarea lor.

Aceste două aspectee se disting în toate creaturile. Iar natura Aţmuto este aceea că apare ochilor doar prin Kli-ul în care este îmbrăcată. Este recunoscută prin Kli și aproape nicio parte a lui Aţmuto nu este percepută, ci doar Kli-ul care îmbracă Aţmuto: „și din carnea mea Îl voi vedea”.

Și, din moment ce apropierea Creatorului de creaturile Sale este recunoscută prin Tora, ca în darul „de la Matana către Nahaliel”, [1] care este perceput ca fiind Creatorul real. Se poate spune că Îl cunoaște chiar dacă nu există nici percepție, nici gândire în El, căci dacă spui că îți cunoști fratele geamăn, care s-a născut cu tine, nu știi mai mult decât Kli-ul său, în care este îmbrăcat în a sa Aţmuto.

Și, bineînțeles, toate cuvintele din Tora și rugăciunea în care este evidentă îndrumarea Lui sunt considerate a fi revelația reală a Dumnezeirii și a recunoașterii naturale. Acesta este sensul expresiei „Tora, Creatorul și Israel sunt una”.

_______________

[1] Nota traducătorului: În ebraică, Matana înseamnă „dar”, iar Nahaliel înseamnă „râuri ale lui Dumnezeu”.

(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)