Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit de Șabat Truma, 5 martie 1949, Tel-Aviv
„Domnul este înălţat, totuşi îi vede pe cei smeriţi“. (Psalmi 148:13)
Cum poate exista echivalenţă cu Creatorul când omul este cel care primeşte, iar Creatorul cel care dăruieşte? Versetul spune: „Domnul este înălţat, totuşi îi vede pe cei smeriţi“.
Dacă omul se anulează, atunci nu există nicio autoritate care să îl separe de Creator. În această stare el „va vedea“, adică i se dă Mohin de Hochma, „şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi“. Aşadar, cel mândru, adică omul care are propria sa autoritate, este departe, deoarece îi lipseşte echivalenţa.
Micimea nu este considerată a fi supunere faţă de ceilalţi; ea înseamnă smerenie, iar printr-o astfel de muncă omul se simte integru. Dimpotrivă, micime înseamnă că oamenii dispreţuiesc pe cineva. Micimea apare exact atunci când oamenii dispreţuiesc. În acel moment omul nu simte integritatea, pentru că există o lege care spune că omul este afectat de ceea ce cred ceilalţi despre el.
Prin urmare, dacă ceilalţi îl respectă, omul se simte întreg, iar cei care sunt dispreţuiţi se simt umiliţi.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)