Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 20 heşvan
De obicei, distingem două feluri de carne: carne de animal şi carne de peşte, în ambele existând semne ale impurităţii. Tora ne arată semnele după care să ne luăm pentru a le evita şi a nu cădea sub dominaţia impurităţii din ele. În cazul peştelui, ne indică semnele aripioarelor şi solzilor.
Când omul vede aceste semne la peşte ştie cum să se ferească şi să nu cadă în mâinile impurităţii. Snapir (înotătoare) implică soneh-peh-ohr (urăşte-gură–Lumină). Aceasta se referă la Malhut , numită „gură“ şi toate Luminile provin de la ea, deoarece este aspectul credinţei.
Când omul vede că este într-o stare în care simte gustul de praf, în timpul în care ar trebui să creadă, atunci ştie cu siguranţă că trebuie să-şi corecteze acţiunile. Iar aceasta se numeşte: „Șhina (Divinitate) în praf“. El trebuie să se roage pentru a ridica Divinitatea din praf.
Kaskeset (solzi) înseamnă că în momentele de snapir omul este incapabil să lucreze. Dar atunci când depăşeşte starea de snapir, în mintea lui apare o întrebare referitoare la Providenţă, iar acest lucru se numeşte kash (paie). În această stare omul decade din munca lui. Mai târziu, depăşeşte starea şi începe să lucreze mai presus de raţiune, apoi îi apare în minte o altă îndoială cu privire la Providenţă.
Prin urmare, omul are de două ori kash, care sunt kas–keset (solzi). Şi de fiecare dată când se ridică mai sus de raţiune el urcă şi apoi coboară. Astfel, vede că nu poate reuşi din cauza înmulţirii îndoielilor. În această stare omul nu are altă alegere decât să se plângă Creatorului, aşa după cum este scris: „şi copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea pe care li le smulgea robia s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi i-a izbăvit din Egipt“, adică de toate necazurile.
Înţelepţii noştri au enunţat o regulă celebră, potrivit căreia Creatorul spune: „El şi cu Mine nu putem sălăşlui în aceeaşi locuinţă.“ Aceasta se datorează faptului că ei sunt opuşi unul faţă de celălalt, pentru că există două corpuri în om – corpul interior şi corpul exterior. Susţinerea spirituală se îmbracă în corpul interior, fiind considerată credinţă şi dăruire, numită „minte şi inimă“. Celălalt corp are susţinerea corporală, care este cunoaştere şi primire. Iar la mijloc, între corpul interior şi cel exterior, există un corp intermediar, care nu are nume propriu.
Cu toate acestea, când omul face fapte bune corpul intermediar aderă la corpul interior, iar atunci când face fapte rele corpul intermediar aderă la corpul exterior. Prin urmare, omul are fie susţinere corporală, fie susţinere spirituală.
În concluzie, datorită opoziţiei care există între interior şi exterior, atunci când corpul intermediar aderă la cel interior, aceasta se consideră a fi moartea corpului exterior. Iar atunci când aderă la corpul exterior, se consideră a fi moartea corpului interior. Acest lucru se datorează faptului că în această stare alegerea depinde de corpul intermediar: să continue să adere la Kduşa (Sfinţenie) sau nu.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)