Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 1943
„Un câmp pe care Domnul l-a binecuvântat.“ Sfânta Șhina (Divinitate) este numită „un câmp“, iar uneori sadeh (câmp) este preschimbat într-un şeker (minciună). Litera Vav din interiorul lui Hey este sufletul, iar litera Dalet este Sfânta Șhina (Divinitate). Când sufletul se îmbracă în Șhina este numit Hey; când omul vrea să adauge mai mltă credinţă, extinde în jos Vav şi acesta devine un Kof.
În acel moment Dalet devine Reiş, în forma celui sărac şi slab care vrea să adauge. Apoi devine un Reiş, aşa cum „un sărac s-a născut în regatul său“, atunci când cel slab a devenit sărac. Cu alte cuvinte, înseamnă că, introducând ochiul rău în interiorul său, atât în inimă cât şi în minte, la fel ca „o râmă mistreţul din pădure …“, ochiul este atârnat, întrucât se întoarce la separare, pentru că Sitra Ahra (cealaltă parte) este destinată să devină un înger sfânt.
Acesta este înţelesul versetului: „În veci să ţină slava Domnului!“ Deoarece el a ajuns la starea unui animal din yaar (pădure), de la cuvântul iro (oraşul său), care înseamnă că îşi pierde toată vitalitatea, dar de fiecare dată se întăreşte. În acel moment este răsplătit cu starea unui „câmp pe care Domnul la binecuvântat“, atunci când ochiul rău este schimbat într-un ochi bun.
Iar semnificaţia cuvintelor „un ochi atârnat“ este că el atârnă de o îndoială: fie este un ochi bun, fie este un ochi rău. Acesta este înţelesul întoarcerii la separare şi acesta este sensul expresiei „unul opus celuilalt“, aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Nu a existat nicio bucurie mai mare decât în ziua în care Dumnezeu a creat cerul şi pământul.“ Acest lucru se datorează faptului că, în cele din urmă, „Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume“, iar acesta reprezintă scopul creaţiei.
Însă pentru Creator trecutul şi prezentul sunt la fel. Prin urmare, Creatorul veghează asupra creaţiei în forma ei finală, aşa cum va fi la Gmar Tikun (Sfârşitul corectării), când toate sufletele, în deplina lor perfecţiune, sunt incluse în lumea Ein Sof. Forma lor perfectă se găseşte deja acolo şi nimic nu lipseşte.
Cât despre cei care primesc, este evident că ei încă mai trebuie să adauge ceea ce au de adăugat. Aceasta este „ceea ce Dumnezeu a creat şi a săvârşit“, adică deficienţele şi îndărătnicia. Aceasta este semnificaţia cuvintelor înţelepţilor noştri: „cei mânioşi atrag doar mânie“, iar „toţi cei care sunt lacomi sunt şi mânioşi“.
Aceasta este adevărata formă a dorinţei de a primi, aşa dezgustătoare cum este. Şi toate corectările se fac pentru a o transforma în dăruire, ceea ce reprezintă întreaga muncă a celor de jos. Înainte ca lumea să fie creată, ea a fost în forma: „Domnul va fi singurul Domn şi Numele Lui va fi singurul Nume.“ Înseamnă că deşi numele Său a fost deja separat de El şi a devenit revelat şi este numit „Numele Lui“, cu toate acestea El era unul. Aceasta se înţelege prin „unul opus celuilalt“.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)