Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit
Există discernământul soţie şi discernământul soţ. Despre soţie se spune că „ea nu are nimic în afară de ceea ce îi dă soţul ei“, iar soţ se consideră că este extinderea abundenţei în propria lui parte. Genunchii sunt consideraţi „înclinare“, aşa cum este scris: „în faţa Mea orice genunchi se va pleca“.
Înclinarea cuprinde două discernăminte:
- Cel care se înclină înaintea unuia care este mai mare. Deşi nu-i cunoaşte meritele, crede că celălalt este mare şi, prin urmare, se înclină în faţa lui.
- Atunci când îi cunoaşte măreţia şi meritul cu deplină claritate.
Există, de asemenea, două discernăminte în ceea ce priveşte credinţa în măreţia Celui de Sus:
- Crede că El este măreţ pentru că nu are de ales, adică nu are posibilitatea de a cunoaşte măreţia lui.
- Are o cale de a cunoaşte cu certitudine deplină măreţia lui dar, cu toate acestea, el alege calea credinţei pentru că „este gloria Creatorului să ascundă un lucru“. Aceasta înseamnă că deşi există scântei în corpul celui care doreşte să cunoască măreţia Lui şi să nu fie ca un animal, el tot credinţa o alege.
Prin urmare, cel care nu are alternativă şi alege credinţa este considerat o femeie, de gen feminin – „el a devenit tot atât de slab ca o femeie“ – şi ea primeşte doar de la soţul ei. Însă cel care are alternativă şi se zbate să meargă pe calea credinţei este numit „un luptător“. Rezultă că cei care aleg credinţa, atunci când au opţiunea de a merge pe calea cunoaşterii, numită Baal (soţ), sunt consideraţi „cei care nu s-au înclinat în faţa lui Baal“. Ei nu s-au predat muncii lui Baal, considerată „cunoaştere“, ci au ales calea credinţei.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)