124. Un Sabat din Geneză şi din cei şase mii de ani

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

Am auzit

       Există două discernăminte de Șabat  :

  1. Bereşit (Geneză/început);
  2. cei şase mii de ani.

       Diferenţa dintre ele este următoarea: se ştie că există oprire şi pauză. Oprire este atunci când nu se mai poate adăuga nimic. Însă pauză provine din cuvintele „a sta“ şi „a se odihni“, ceea ce presupune că omul se află în toiul muncii sale. Deoarece nu are putere să-şi continue munca, el stă şi se odihneşte pentru a se învigora şi a-şi putea relua munca.

       Șabat  ul din Bereşit implică faptul că nu se mai poate adăuga nimic. Aceasta se numeşte „o oprire“. Șabat  ul din cei şase mii de ani este considerat o pauză prin care omul primeşte puterea de a-şi continua munca în zilele lucrătoare.

       Acum putem înţelege cuvintele înţelepţilor noştri: „Șabat  ul spuse: «Le-ai dat tuturor o pereche, doar mie nu mi-ai dat.»“ Iar Creatorul a replicat: „Israel va fi partenerul tău.“ Un partener, adică ZA. Dacă există o Nukva, poate fi şi un Zivug (cuplare), iar din Zivug rezultă vlăstarul, care înseamnă reînnoire şi adăugări.

       Nukva este o lipsă. Dacă într-un anumit loc există o deficienţă, atunci este loc pentru a corecta lipsa, iar toate corectările se consideră a fi îndeplinite prin atragerea Luminii Superioare la locul deficienţei. Prin urmare, la început aici nu a existat nicio deficienţă, ci întreaga lipsa pe care ei o considerau a fi deficienţă a venit, în primul rând, sub forma corectării, însemnând că Lumina Superioară va curge de Sus.

       Situaţia este similară cu cea în care cineva se adânceşte în studiul unei probleme şi se străduieşte să o înţeleagă. Când ajunge la semnificaţia ei, se întâmplă ceva diferit, iar el nu simte că atunci când încă nu înţelegea problema a suferit. În schimb, se bucură pentru plăcerea pe care o are acum. Bucuria se măsoară prin mărimea efortului depus anterior înţelegerii problemei.

       Aşadar, timpul alocat căutării se numeşte Nukva, o lipsă. Iar când omul se uneşte cu deficienţa produce vlăstarul, reînnoirea. Din acest motiv Șabatul a argumentat: „Din moment ce în Șabat   nu există muncă, nu va fi nici vlăstar şi nici reînnoire.“

Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)

error: Content is protected !!