Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 3 Mishpatim, 27 februarie 1943
„Din această Galgalta picură rouă în Zeir Anpin.“ În ceea ce priveşte părul palid, există o adâncitură sub fiecare fir de păr, aşa cum este scris: „Căci El mă sfarămă ca sub furtună.“ Prin urmare, se spune că: „Atunci Domnul a vorbit cu Iov din mijlocul furtunii.“ Şi acesta este înţelesul versetului: „Iată ce vor da ei, fiecare dintre cei care sunt număraţi, o jumătate de şekel după şekelul pentru Templu.“ Aceasta înseamnă „o beka (adâncitură) a capului“, „pentru răscumpărarea sufletelor lor“.
Problema părului se referă la culoarea neagră şi la cerneală. Atunci când omul simte îndepărtarea de Creator, din cauza faptului că are gânduri străine, această situaţie este numită „păr“. „Palid“ se referă la culoarea albă. Aceasta înseamnă că atunci când Lumina Creatorului se varsă asupra lui, îl aduce mai aproape de El, iar cele două situaţii luate împreună se numesc „Lumină şi Kli (vas)“.
Ordinea muncii este aceea că omul se trezeşte să muncească pentru Creator atunci când i se dă paloare. În acel moment simte vitalitate şi însufleţire în munca pentru Creator. Apoi, vine un gând străin, din cauza căruia omul cade de pe nivelul său şi se îndepărtează de muncă. Gândul străin se numeşte se’ara (furtună şi păr). Iar sub păr există o adâncitură, care este lipsă şi gaură în craniu.
Înainte de apariţia gândurilor străine, el a avut un Roş (cap) complet şi a fost aproape de Creator. Apoi, datorită gândurilor străine, s-a îndepărtat de Creator. Iar aceasta înseamnă că are o deficienţă. Prin regrete, prin faptul că-i pare rău, omul atrage o curgere de apă. Astfel, părul devine un furtun pentru transmiterea abundenţei, prin care se consideră că omului i-a fost dăruit albul.
Apoi, gândurile străine vin la el din nou, iar astfel se îndepărtează de Creator încă o dată. Aceasta creează o nouă adâncitură, o gaură şi o deficienţă în craniu, iar prin părerea de rău, prin faptul că regretă, el extinde curgerea de apă încă o dată, părul devenind un furtun de transfer al abundenţei.
Această ordine a urcărilor şi coborârilor se tot repetă până când firele de păr sunt acumulate într-o măsură completă. De fiecare dată când omul se corectează, el extinde abundenţa. Această abundenţă este numită „rouă“, aşa cum este scris: „capul îmi este plin de rouă“. Acest lucru se datorează faptului că abundenţa vine intermitent şi, de fiecare dată, este ca şi cum el ar primi un strop. Iar când munca omului este completă şi el a realizat o măsură întreagă, până într-atât încât „nu-i lăsa să se întoarcă la prostie“, se consideră că prin această rouă morţii vor reînvia.
Aceasta este semnificaţia adânciturii prin care gândurile străine sunt menite să facă găuri în cap. În ceea ce priveşte jumătatea de şekel, aceasta se referă la faptul că omul este pe jumătate demn, pe jumătate nedemn. Trebuie să înţelegem că jumătăţile nu sunt simultane, însă în orice moment trebuie să existe un lucru complet. Aceasta se datorează faptului că dacă omul a încălcat o Mițva şi nu a respectat-o, el nu mai este considerat pe jumătate rău, ci pe de-antregul.
Ca atare, procesul are loc în doi timpi. La un moment dat el este drept, aderă la Creator, apoi este complet corupt. Iar când este în coborâre, el este rău. Acesta este înţelesul versetului „lumea nu a fost creată nici pentru cei complet drepţi, nici pentru cei complet răi“. Iar faptul că este numit „jumătate“ înseamnă că are doi timpi.
Prin urmare, se spune „pentru răscumpărarea sufletelor lor“. Datorită adânciturii omul îşi simte capul ca fiind incomplet, pentru că atunci când soseşte un gând străin, mintea lui nu este dedicată, în întregime, Creatorului. Iar când regretă, aceasta îi aduce răscumpărarea sufletului său. Astfel, dacă se căieşte de fiecare dată, el extinde abundenţa până când devine completă, aşa cum este scris „capul îmi este plin de rouă“.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)